miercuri, 2 iunie 2010

despre criza financiara

Parlamentul României
Camera Deputaţilor


Raport
Reuniunea preşedinţilor comisiilor pentru
Finanţe şi buget din parlamentele statelor membre ale UE


Madrid, 15 aprilie 2010


În data de 15 martie 2010 s-a desfăşurat la Madrid reuniunea preşedinţilor comisiilor pentru finanţe şi buget din parlamentele statelor membre ale UE, la care au participat reprezentanţi din partea majorităţii statelor membre, precum şi reprezentanţi ai ţărilor candidate la integrare europeană. Programul conferinţei a cuprins prezentări şi discuţii libere cu privire la dezvoltarea strategiei comune europene pentru relansarea economică.

Deschiderea lucrărilor a fost făcută de vicepreşedintele Guvernului spaniol şi ministru al economiei şi trezoreriei, doamna Elena Salgado Mendey, urmată de domnul Francisco Javier Ariztegui Yanez, vice guvernator al Băncii Spaniei, care a expus tema: Sistemul bancar şi fondul de restructurare bancară - reformă şi proces de recapitalizare.

În cea de a doua parte a reuniunii, domnul Julio Segura Sanchey, preşedintele Comisiei Naţionale de Echitate a Pieţei, a prezentat un punct de vedere asupra finanţelor publice, în contextul crizei actuale.

Doamna Elena Salgado Mendey, în deschiderea reuniunii, s-a referit la Tratatul de la Lisabona, considerând că intrarea acestuia în vigoare a produs multe schimbări, preşedinţia Spaniolă a UE promovând în acest sens o serie de măsuri, printre care un pachet de stimulare a relansării europene care să obţină girul instituţiilor europene şi al statelor membre ale UE. Mesajul preşedinţiei spaniole este acela că în acest moment nu mai are sens să discutăm despre criză, ci despre ceea ce putem învăţa din actuala criză, precum şi despre soluţiile de ieşire din criză, având în vedere faptul că scara schimbărilor este mai mare ca oricând. Iată de ce definirea unei strategii comune europene pentru relansarea economică trebuie să constituie o preocupare prioritară a tuturor actorilor europeni. Doamna Mendey s-a referit şi la contextul global, apreciind ritmul de creştere economică al Chinei care se va apropia de 11% din PIB în anul curent, precum şi creşterea economică în Asia cu circa 8%, pe fondul creşterii cererii interne. Pe de altă parte, ţările cu economii avansate vor avea în acest an un ritm de creştere mai ponderat, sub 3%, în timp ce economia SUA ar putea depăşi pragul de 3% din PIB. Redresarea economică a UE este una fragilă, cel mai probabil în jurul a 0,7%, ţinând cont mai ales de faptul că economia europeană are o componentă socială mult mai dezvoltată comparativ cu alte economii din lume. Semnalul de alarmă trebuie tras având în vedere faptul că deficitul bugetar la nivelul UE va fi de circa 7%, şomajul este în creştere, unele state membre UE şi-a dublat numărul de şomeri în ultima perioadă, drept pentru care angajarea forţei de muncă ar trebui să constituie un obiectiv prioritar.

S-a discutat despre mai multe modele socio-economice, spre exemplu cazul Suediei care s-a confruntat la începutul anilor 90 cu o criză economică şi în cazul căreia se constată acum faptul că sistemul de pensii este încă nereformat, sustenabilitatea sistemului fiind mai necesară ca oricând, chiar dacă o reformă în sistem ar fi nepopulară. Un alt element a fost cel legat de mobilitatea forţei de muncă, mulţi suedezi preferând să îşi găsească un loc de muncă în ţările limitrofe, atât în cele din spaţiul UE cât şi în Norvegia.

Reprezentantul Austriei a apreciat că o creştere a salariilor în vederea susţinerii consumului ar putea fi o soluţie, însă trebuie evaluat corect impactul economic şi bugetar, pentru a nu transforma acest proces într-o pastilă de adormit în ceea ce priveşte politica salarială. Un alt element discutat a fost cel referitor la evoluţia crizei, plecată de la o criză financiară, transformată ulterior într-o criză economică şi având acum perspectiva de a se închide într-o criză a finanţelor publice guvernamentale.

Cazul Greciei a fost în mod evident discutat, mai ales datorită faptului că această problemă a devenit una a zonei Euro. Grecia îşi propune în acest moment să adopte măsuri dificile pentru consolidarea sistemului financiar, îşi propune să definească un nou sistem de taxare precum şi să reanalizeze sistemul public de pensii. Concluzia grecească a fost aceea că am transferat datoria privată în datorie publică, iar cetăţenii noştri vor plăti de fapt criza bancară începută în SUA, mesajul de final fiind unul retoric: oare vom avea capacitatea de a învăţa din greşelile actuale pentru a evita o nouă criză în viitor?.

Reprezentatul Italiei a considerat necesară adoptarea unui plan la nivelul UE pentru a ajunge la obiectivele asumate în comun de către ţările membre. Planul pentru 2010 a eşuat lamentabil, fie datorită faptului că obiectivele au fost mult prea ambiţioase, fie datorită incapacităţii de adaptare la noile condiţii de piaţă economice, financiare şi sociale.

La rândul meu, în calitate de reprezentant al Parlamentului României, am apreciat faptul că Strategia Lisabona ar trebui să aibă o corespondenţă mult mai mare în politicile guvernamentale naţionale, în special în cazul României, explicând pe de altă parte că România este în acest moment angajată într-un memorandum încheiat cu FMI, UE şi Banca Mondială şi că până în prezent semnalele de ieşire din criză întârzie să apară.

Reprezentantul Germaniei a considerat că o viitoare criză ar putea produce o dezordine socială fără precedent, explicând faptul că în urmă cu 1 an Germania a avut un plan de redresare economică cifrat la 480 miliarde Euro, apreciind faptul că băncile germane au fost puţin afectate de criza financiară.

Reprezentantul Olanei s-a referit la faptul că în acest moment fiecare stat membru ar trebui să îşi definească propria strategie de ieşire din criză, în funcţie de specificul naţional, dar sub o umbrelă comună, cea a UE, pentru faptul că în spaţiul uniunii toţi trebuie să respecte aceleaşi reguli. Pe de altă parte, chiar dacă experienţa altora ar putea fi interesantă, nu întotdeauna un exemplu de bună practică implementat ar putea fi replicat cu acelaşi succes într-un alt spaţiu socio-economic.

Concluzia reuniunii a fost aceea că este necesară adoptarea cât mai urgentă a strategiei comune europene pentru relansarea economică, pentru că suntem deja în cel de al 3-lea an de la debutul crizei financiare, iar cetăţenii încep să îşi piardă răbdarea.

Cătălin Ioan Nechifor

Deputat al Alianţei Politice PSD+PC
Membru al Comisiei Buget, Finanţe, Bănci
Menţionez ă nu au fost puse la dispoziţia participanţilor materiale în format electronic.

Niciun comentariu: