miercuri, 2 septembrie 2009

Dupa 20 de ani

Ajungem în scurt timp să sărbătorim sau să comemorăm 20 de ani de la Revoluţia Română din decembrie 1989. Aveam 15 ani la acea dată şi refuzam categoric profeţia regretatului Silviu Brucan. 20 de ani mi se părea inacceptabil, prea mult pentru aşteptările noastre şi pentru exuberanţa momentului.

Anii au trecut, la fel ca şi guvernele şi evident miniştrii. Unii actori politici i-am regăsit mai apoi în alte funcţii de demnitate publică, cu o prestaţie mai bună sau mai rea, de la caz la caz. Portofoliul de la transporturi a fost în aceşti 20 de ani printre cele mai vânate din administraţia centrală. România avea nevoie şi din păcate nevoia a rămas aceeaşi de infrastructură: rutieră, căi ferate, aeroportuară, informaţii, ş.a.. Au fost momente în care lucrurile păreau că se mişcă, se conturau strategii pe termen lung (inclusiv strategia de dezvoltare durabilă a transporturilor pe 25 de ani elaborată în mandatul de preşedinte 2000 – 2004 al lui Ion Iliescu). Se semnau contracte, se derulau finanţări internaţionale. Dar, pentru că trăim în România, schimbările politice la nivel central anulau aproape totul şi o luam de la început, dar nu întotdeauna în sensul pe care ni-l doream. Aşa s-a întâmplat în 2004, atunci când proiectul autostrăzii Bechtel, aşa cum a rămas botezat în conştiinţa civică, a fost blocat o lungă perioadă de timp, pe baza speculaţiilor făcute de Traian Băsescu şi Alianţa DA PNL – PD. Şi pentru ca lucrurile să fie complete, în ultimii 5 ani s-au realizat nu mai puţin de 5 kilometri de autostradă, România rămânând mult în urma statelor din zonă, cu statut similar. Ungaria, Polonia, Cehia, ba chiar şi Bulgaria, ca să nu vorbim de Croaţia, stat care are statut de ţară în curs de aderare la UE, au conştientizat importanţa axelor de transport care deschid drumul dezvoltării durabile. Au construit în ultimii ani reţele de transport care au atras la rândul lor investiţii majore şi care au adus în mod nemijlocit o creştere a PIB. Recent, fostul preşedinte Emil Constantinescu spunea despre Traian Băsescu că este „un personaj care şi-a probat incompetenţa într-o îndelungată carieră ministerială prin distrugerea flotei şi blocarea construcţiei autostrăzilor”.

Nu ştiu dacă lucrurile stau aşa sau nu, însă trecutul recent pune suficiente semne de întrebare, mai ales prin prisma faptului că parte importantă dintre miniştrii transporturilor au fost şi sunt persoane apropiate preşedintelui României. Iată de ce, o astfel de afirmaţie gravă făcută de un fost şef de stat, coroborată cu faptul că progresul în ceea ce priveşte construcţia de autostrăzi tinde la zero, consider că instituţiile statului trebuie să formuleze un punct de vedere în această chestiune care se constituie ca o frână în calea dezvoltării durabile a României.

Niciun comentariu: