marți, 5 mai 2009

320

In principiu, 320 nu inseamna nimic special. E doar numarul de postari pe care l-am facut de la intrarea in blogosfera, mai precis din 18 iulie 2007. In curand voi face 2 ani de cand m-am pricopsit cu acest mirob, au fost zile si nopti frumoase, au fost experiente si bune si rele, unele unice intr-o viata de om. A fost, este si va fi o parte din viata mea pe care am hotarat sa o impart cu voi, cei care va gasiti timp si rabdare sa cititi acest blog.

Am avut o perioada mai proasta si nu e prima oara cand spun asta. O perioada care s-a suprapus peste adaptarea la un nou mediu, de la parlamentarismul european la cel romanesc, de la rigoarea birocratiei la jungla damboviteana. N-am scris o perioada mai lunga, nu pentru ca nu as fi avut ce, ci mai degraba pentru ca ........

Momentul actual nu e cel mai fericit pentru un tanar politician, care are inca sperante mari si poate si vise. Ar fi fost mult mai simpla postura de deputat in opozitie, cu libertatea de a critica si de a da solutii alternative, insa, dupa 5 luni de cand PSD a decis intrarea la guvernare alaturi de PDL, incep sa cred din ce in ce mai mult ca decizia a fost una corecta. Ce s-ar fi intamplat daca PSD ramanea in opozitie si guvernarea s-ar fi facut in jurul PDL si PNL? Aceeasi Marie cu alta palarie. Asa, cu bune si rele, cu decizii de multe ori contradictorii, cu pierderi electorale datorate intrarii in criza financiara si cu asociarea la guvernare, am reusit sa dam o coerenta (atat cat e posibila) actului de guvernare. N-am reusit sa ne ducem la bun sfarsit unele din promisiunile electorale, cu toate ca in 5 luni e greu de crezut ca puteam schimba ceva in mod radical. Am reusit insa sa pastram o anumita stare de echilibru politic intr-un melanj ciudat al palatelor Victoria si Cotroceni. Ramane de vazut cu ce cost, iar acest lucru il vom afla in curand, peste o luna si cateva zile, cu ocazia alegerilor pentru Parlamentul European. Dupa care va trebui sa decidem ce vom face in continuare: mergem mai departe, ne retragem sau cine stie?? Pentru ca, nu-i asa, in Romania se poate intampla orice, pentru ca Romania este tara tuturor imposibilitatilor.

Un comentariu:

Anonim spunea...

bine ai revenit