miercuri, 8 aprilie 2009

Jos mafia, sus patria

Editorial, Monitorul de Suceava, 6 aprilie 2009

De-a lungul celor aproape 20 de ani de la Revolutie au fost folosite multe sloganuri electorale, din dorinta unora sau a altora de a atrage voturi catre un partid politic sau o persoana. Vadim a fost unul dintre cei care au inventat sloganuri radicale, de genul jos mafia, sus patria, fara a avea un succes extraordinar, daca excludem intrarea in turul al II-lea al prezidentialelor din 2000. Traian Basescu a fost, la randul lui, un revolutionar in ceea ce inseamna mesajul politic si campania electorala in general.

Cel care ii spunea in 2000 lui Roman "Petre, esti cel mai bun", si-a perfectionat de-a lungul timpului comunicarea politica, reusind in majoritatea cazurilor sa isi asigure succesul electoral. Rand pe rand a castigat bataliile cu ceilalti candidati, alegandu-si subiecte de campanie prin care solicita consiliu general din partea PD pentru a putea deveni primarul general al capitalei care sa schimbe radical fata Bucurestiului. Iar mai tarziu, in toamna lui 2004, renuntand la fotoliul de primar - proaspat castigat, s-a aruncat in lupta pentru presedintia Romaniei. Campania pentru prezidentiale l-a gasit pe Traian Basescu, ca despre el este vorba, in situatia de a inventa noi subiecte spumoase de campanie, care sa suscite interesul public si care sa fie in primul rand acceptabile si dorite de marea majoritate a romanilor. "Sa traiti bine" a fost unul dintre cele mai mincinoase mesaje de campanie, dar, prin asocierea cu alte sloganuri de tipul "schimbarea sistemului ticalosit", sau "nu pot ei fura, cat poti tu vota", s-a ajuns in situatia din turul II, cand candidatul Aliantei DA, PNL-PD, a castigat alegerile pentru Cotroceni, cu circa 200.000 de voturi mai mult decat candidatul PSD, Adrian Nastase.

Manipularea prin comunicare publica a fost folosita de multi actori politici in ultimii ani, iar acum, peste timp, cand privesti inregistrarile unor dezbateri televizate, iti dai seama de modul in care credinta in anumiti candidati a fost mutata, brutal si fara nici un scrupul, in zona altor candidati care au promis marea cu sarea, chiar daca erau convinsi de goliciunea mesajelor lor si de imposibilitatea de a pune in practica cele promise.

Ce s-a intamplat cu lupta impotriva coruptiei si a sistemului ticalosit, ce s-a intamplat cu mult discutata axa Washington - Londra - Bucuresti, ce s-a intamplat cu sa traiti bine? Aproape nimic, sau chiar mai rau decat era in trecut. De la acuzele din campania din 2004, prin care se vehiculau interese ale unor grupuri economice corupte, masurate in numarul de termopane, numarul de pixuri de campanie, sau numarul de case detinute de unul sau de altul, am ajuns, la distanta de 5 ani, sa asistam la prezentarea in mass media a noilor grupuri de interese, a caselor detinute de familia Basescu, sau la asocierea fratelui si a fiicelor in diverse combinatii discutabile in ceea ce priveste suspiciunile de coruptie si de asigurarea unei protectii de stat prin intermediul institutiilor care ar fi trebuit sa sanctioneze tocmai un asemenea comportament.

Cazurile cele mai noi, legate de persoane precum Puiu Popoviciu, Gigi Becali, dar si cazurile care vor urma in perioada urmatoare, nu fac altceva decat sa intareasca faptul ca lupta impotriva sistemului ticalosit sa fi fost doar un slogan prafuit de campanie, preocuparea celor care au realizat schimbarea de putere
fiind doar schimbarea de forma, prin crearea unui sistem si mai hidos si mai schimonosit, care isi propune in prezent, prin codurile juridice, sa dea o lovitura de gratie libertatii de exprimare.
Nu fac in nici un caz o pledoarie impotriva lui Traian Basescu, dar cred cu tarie ca in toamna acestui an avem obligatia sa alegem un alt presedinte, un om care sa cunoasca diplomatia si sa o respecte atat in tara cat si peste hotare, un om care sa cunoasca realitatile Romaniei, sa le prezinte asa cum sunt si sa promita doar ceea ce se poate face, un om care sa cunoasca functionarea statului si care sa respecte intr-adevar separatia puterilor in stat.

Am ajuns, ca dupa o tranzitie pacatoasa de 20 de ani, sa o luam de la inceput, insa sper ca acest inceput sa fie inceputul pe care il asteapta romanii si in care mai spera, mai ales ca previziunea lui Silviu Brucan a ajuns la scadenta.
Cred ca acum a venit momentul ca patria, oricat de demonetizat ar fi fost acest termen, sa fie pusa mai presus decat interesul personal sau de partid, daca mai vrem ca Romania sa mai insemne ceva pe harta lumii.

miercuri, 1 aprilie 2009

Bani albi pentru zile negre

Editorial aparut in Monitorul de Suceava, 30 martie

Odata cu prabusirea Bancorex a fost deschisa goana pentru privatizarea bancilor romanesti. Printre primele banci care au luat-o pe calea globalizarii financiare au fost Banca Agricola, preluata de Raiffeisen, si BRD, care a trecut in subordinea Société Générale. Mai tarziu, BCR a fost vanduta de statul roman catre austriecii de la Erste, o soarta similara avand si Bancpost.
Pana in 2008 au fost cativa ani de glorie pentru bancile care operau pe teritoriul national, culminand cu deschiderea unui numar record de sucursale si de filiale la nivel judetean, dar si in multe localitati urbane si rurale. Pe de alta parte, cresterea economica a Romaniei din ultimii opt ani a condus la o relaxare graduala a conditiilor de creditare, astfel incat romanii s-au putut imprumuta de la banci pentru achizitionarea de apartamente si autoturisme, dar si pentru nevoi personale.
Ultimul bastion, creditul doar cu buletinul, a fost la randul lui cucerit si a dat posibilitatea de imprumut si pentru persoanele care nu aveau suficienta bonitate pentru incheierea unui contract de credit cu o banca.

Daca ar fi sa ne intoarcem in timp si sa analizam documentele care atrageau atentia asupra limitelor cresterii, fenomenul pe care il cunoastem in prezent – criza financiara – era previzibil si ar fi fost de dorit mai multa prudenta, inclusiv din partea institutiilor bancare. Din pacate, acele semnale de alarma nu au fost luate in considerare, poate chiar din dorinta de profit manifestata de banci prin plasarea banilor in piata cu impunerea unor conditii minimale, foarte putin restrictive.
Am ajuns acum in situatia in care din ce in ce mai multi romani se plang de greutatea cu care isi mai pot plati creditele luate de la banci, cele mai dificile cazuri fiind cele in care creditul a fost angajat in moneda straina, in special francul elvetian. Protectia pe care guvernul incearca acum sa o asigure in sistemul bancar, inclusiv prin declaratia de intentie de incheiere a unui memorandum cu FMI si imprumutul sumei de circa 20 miliarde Euro, poate sa fie benefica, insa orice intarziere va adanci criza din sistem. Acest lucru pare sa fie demonstrat deja la vecinii ungari, cei care au incheiat acordul cu FMI in noiembrie anul trecut, si care, in pofida faptului ca au beneficiat de o suma considerabila de 20 miliarde Euro, au ajuns in prag de faliment, la nivel statal.

Exista unele diferente de sistem intre Ungaria si Romania, una dintre acestea fiind faptul ca in tara vecina capitalul strain investit provenea in marea majoritate din zona central europeana, insa ceea ce s-a intamplat la Budapesta ar trebui sa dea de gandit guvernantilor de la Bucuresti.
Tinand cont si de faptul ca Romania va traversa in curand doua campanii electorale, exista riscul ca balonul de oxigen venit din partea FMI, a Comisiei Europene si a Bancii Mondiale sa nu fie suficient sa asigure o minima stabilitate a sistemului bancar romanesc, indiferent de provenienta capitalului investit. Asadar, banul incepe sa fie o resursa din ce in ce mai greu de dobandit, iar zicala populara bani albi pentru zile negre revine in actualitate, mai mult decat oricand.