joi, 5 martie 2009

Lumea lui CUPTOR

Articol aparut in saptamanalul Jupanu, Adriana Dascalu Bulina, 3 martie 2009

La masa cu deputatul PSD de Suceava Catalin Nechifor

Catalin Nechifor stie sa gateasca si chiar ii place, doar ca, dupa cum singur marturiseste, in urma lui ramin o gramada de vase si ustensile in chiuveta, pentru ca nu ii place deloc sa spele vasele. „In familia mea si tatal meu gatea, pentru ca parintii mei lucrau, de regula, in ture inverse si atunci raminea cite unul din ei de serviciu in bucatarie, mai ales ca nu aveau obiceiul sa gateasca in cantitati mari, pentru mai multe zile. Cred ca e bine, ca barbat, sa stii sa gatesti, pentru ca nu stii niciodata cind se iveste nevoia sa iti prepari singur hrana, mai mult sau mai putin sofisticata”, povesteste tinarul deputat. Pentru el, mincarea este in primul rind o necesitate, pentru ati satisface o nevoie fiziologica, dar si o placere de viata, pentru ca simtul gustului este unul special, iar vastitatea felurilor de mincare merita sa fie incercata. Din pacate, spune Nechifor, ritmul vietii im Romania este atit de accelerat, incit, de cele mai multe ori, nu respectam un orar recomandat de nutritionisti pentru mesele de peste zi. „Se spune ca dimineata maninci pentru tine, la prinz pentru prieteni si seara pentru dusmani, insa refuz sa cred ca avem atit de multi dusmani”, puncteaza politicianul.


„ Odata ce am trait si lucrat un an de zile la Bruxelles si la Strasbourg, ca europarlamentar, am reusit sa descopar foarte multe feluri de mincare din bucataria internationala, in special cea flamanda si valona (din Belgia), dar si acea combinatie interesanta franco-germana din Alsacia. Am mai fost prezent, in calitatea de director de integrare europeana si relatii internationale, pe vremea cind lucram in Consiliul Judetean, in multe deplasari in Europa, dar si in China, reusind in acest fel sa imi fac o imagine cit de cit completa despre modul in care percep hrana danezii, croatii, austriecii, dar si chinezii dintr-o provincie cu peste 40 milioane de locuitori, undeva aproape de granita cu Vietnam”, povesteste Catalin Nechifor. El imi mai spune ca, in general, a incercat sa descopere si sa accepte feluri de mincare despre care nici macar nu stia din ce sunt preparate. „Mi-a fost foarte greu sa maninc pentru prima oara fructe de mare. Eram in Italia, linga Milano, iar intr-o seara am mers cu gazdele noastre la un restaurant cu specific de mare (tin minte si acum ca se chema Barchetta) unde am primit o farfurie plina de chestii mici cu picioare si antene, ceilalti romani fiind mai inspirati si comandind preparate pe baza de carne de vita. Am tras cu ochiul la vecinul italian, am vazut cum foloseste instrumentele speciale de desfacut cochilia sau carapacea diverselor fructe de mare si a fost in regula”, mi-a povestit parlamentarul sucevean.

Sotia domnului Nechifor face niste deserturi „de nu iti mai vine sa pleci duminica seara la Parlament”, dupa cum spune el. „Prajitura Silvia si Tiramisu sunt de departe cele mai bune dulciuri, insa fiind plecat citeva zile pe saptamina, ii ramine ei sarcina de a gati pentru ea si pentru cel mic. Am pastrat de la parinti obiceiul de a gati proaspat si variat, asa ca in frigider nu gasesti oale pline pe jumatate cu ciorba sau tocanita. In plus, ne-am cumparat o gramada de aparate electrice pentru gatit, unele dintre ele avind peste 15 ani de cind se afla in bucataria noastra. Cel mai intens utilizat este un cuptor cu aer cald pe care l-am cumparat in anul in care ne-am casatorit, in 1995, fiind un ajutor de nadejde pentru ca poti gati fara ulei, fara a praji, iar ceea ce obtii ca preparat final reprezinta un fel suficient de dietetic, recomandat oricarei persoane. Cel mai nou este o placa dintr-o roca speciala, pe care am cumparat-o anul trecut din Belgia si care gateste legume si carne la o temperatura nu foarte inalta, pastrind calitatile naturale ale ingredientelor pe care le folosesti”, mai aflu de la Catalin Nechifor.

Cei doi soti iau masa acasa, la ei sau la parinti, pentru ca atit parintii, cit si socrii locuiesc aproape de ei si merg cit de des pot, sa fie impreuna, mai ales ca a lua masa este aproape obligatoriu in familia lor. „Mai sunt acele momente, cind mai ales la tara se pregateste hramul si ai atunci ocazia sa gusti din felurile de mincare pe care obisnuiau bunicii nostri sa le pregateasca”, adauga deputatul. In ultima vreme, Catalin Nechifor a fost obligat sa mearga des la restaurant, atit la Bruxelles, cit si la Bucuresti. „Mai ales in Parlamentul European, intervalul prinzului este respectat cu strictete, pentru ca intre orele 13 si 15 nu gasesti pe nimeni sa porti o discutie in afara restaurantelor sau a cantinelor. Respectarea acestei reguli este sfinta si buna in acelasi timp, pentru ca ziua de lucru se prelungea adeseori catre seara tirziu, iar pauza de prinz, care insemna a minca, a te relaxa, dar si a discuta cu prieteni sau cunostinte, reprezenta acea rupere de ritm care iti dadea energia necesara sa rezisti pina mai tirziu”, spune el.„Am discutat foarte mult despre mincarea romaneasca, traditionala sau nu, atit cu romani, cit si cu straini. Si daca vrem sa fim corecti, trebuie sa recunoastem ca multe din bucatele noastre sunt importate. Borsul vine din Rusia, sarmalele si mititeii din Turcia, la fel ca si ciorba de burta, tocineii au origine germanica si asa mai departe. Poate cel mai autentic fel de mincare romanesc il constituie fragii cu smintina si mamaliguta si, de ce nu, mamaliga rece cu ceapa si sare mare pe care o mincau bunicii nostri dupa ce terminau de prasit o posatata de porumb sau papusoi ca sa fim mai traditionali. Despre mincarea internationala v-am povestit inainte, as vrea sa adaug ca bucataria braziliana m-a impresionat deosebit si nu pentru ca as fi ajuns in Brazilia, pentru ca nu am fost, ci pentru simplul motiv ca pe vremea cind eram parlamentar european, aveam inchiriat un studio (mini apartament) la Bruxelles, pe una din stradutele vechi ale centrului istoric, iar in fata usii mele, la distanta de 5 metri, era un restaurant brazilian,unde am incercat, in decursul unui an, mai toate preparatele bucatariei din zona amazonianana a continentului sud-american”, mi-a mai spus Catalin Nechifor.

Niciun comentariu: