marți, 17 martie 2009

Oare am facut bine?

Editorial aparut in Monitorul de Suceava 15 martie

Intrarea PSD la guvernare in toamna anului trecut a fost explicata public ca fiind o decizie ce tinea mai mult de starea natiunii si de perspectiva instalarii unei crize financiare si mai ales economice profunde. Dincolo de aceasta explicatie, pe care o consider ca fiind cea adevarata si fireasca, au mai stat ti alti factori care au impins, pana la urma, PSD in bratele PD-L, sub privirea blanda a lui Traian Basescu. Asteptarea de 4 ani pe bancile opozitiei, dar si dorinta unor persoane de a ocupa functii publice in aparatul de stat central si local au contat in decizia luata la finalul anului trecut. In noaptea alegerilor, am fost printre putinii care s-au exprimat ca ar fi mai bine sa ramanem in opozitie, dar stiam inca de atunci ca momentul principal va fi alegerea noului presedinte al Romaniei, moment de care va depinde soarta partidului, dar si soarta oamenilor obisnuiti.

Insa, trecand peste credintele personale, la acel moment nu exista o alta solutie. PNL-ul a refuzat anuntarea unui protocol de colaborare parlamentara cu PSD, care ar fi dat o majoritate lejera, iar ramanerea in situatia de partid de opozitie ne-ar fi limitat posibilitatile de a rezolva macar o parte din promisiunile electorale pe care le-am facut, si in baza carora am si fost votati.

Ce s-a intamplat pana acum, in cele aproape 3 luni de cand guvernam impreuna?
Trecand peste faptul ca e greu de crezut ca in 80 de zile s-ar fi putut schimba multe (chiar daca Jules Verne facea ocolul pamantului), totusi, dominanta acestei coalitii a fost pornirea gresita in majoritatea proiectelor guvernamentale. Atatea crize de sistem, de la interne, la sanatate si chiar securitate nationala nu au mai fost observate niciodata intr-un interval de timp atat de scurt.
Colac peste pupaza, Romania intra din nou in logica electorala, datorita iminentei campaniei pentru alegerile europene si datorita inceperii bataliei pentru palatul Cotroceni.

Am reusit, pe de alta parte, sa ne impunem cateva teme sociale, care intr-o alta conjunctura politica ar fi fost lasate de izbeliste. In primul rand ar fi vorba de pensia sociala minima garantata, care va fi introdusa de la 1 aprilie si va fi in cuantum de 300 RON si care urmeaza sa fie majorata cu 50 RON de la 1 octombrie.
As putea aminti de reforma din zona sanatatii, unde ministrul Bazac face o figura buna si reuseste sa redea speranta intr-un viitor mai bun pentru sanatatea publica, introducand si subventionarea cu 90% a medicamentelor pentru pensionarii cu venituri de sub 600 RON.

Educatia si agricultura au inca probleme mari, in aceste domenii fiind si cele mai mari asteptari electorale, fiind doua zone in care lipsa de organizare din timpul guvernarii trecute, ca sa nu spun reaua intentie, au condus la blocarea accesarii fondurilor europene pentru dezvoltarea agriculturii, inclusiv subventia europeana pe terenul agricol, dar si la mentinerea unui climat de incertitudine in ceea ce priveste rolul scolii pentru societatea moderna romaneasca.

Ce va urma de acum incolo? As vrea sa stiu si eu, dar nu pot decat sa fac cateva supozitii, pe baza unor scenarii vehiculate in anumite cercuri.
1. Iesirea PSD de la guvernare nu poate fi facuta unilateral de catre noi, pentru ca ne-am asumat raspunderea pentru scoaterea tarii din criza, insa, in functie de rezultatul alegerilor pentru sefia PNL, Traian Basescu ar putea lua decizia de a scoate PSD din guvern si ar putea incerca formarea unei noi Aliante DA.
2. Iesirea PD-L de la guvernare nu ar surprinde pe nimeni, PD-ul a facut acest gest intotdeauna cand s-a aflat la guvernare, si in 1998 si in 2007.
3. Continuarea guvernarii in formula PSD - PDL este cea mai probabila situatie, tinand cont de dificultatile de moment legate in primul rand de criza bugetara, dar si de posibilitatea accesarii unui imprumut extern fara precedent de la FMI si Uniunea Europeana.

Daca luam in calcul si ultimii indicatori masurati in ceea ce priveste alegerea viitorului presedinte al Romaniei, care arata ca Traian Basescu nu are nici o sansa sa castige un nou mandat din primul tur, cred ca pot sa apara si altfel de scenarii, mai mult sau mai putin surprinzatoare, asa cum ne-a invatat pana acum presedintele in functie.

Cat despre PSD, sansa noastra de a prelua si mandatul de presedinte al Romaniei exista si nu este lipsita de importanta, depinzand in mod direct de evolutia politica urmatoare, si implicit de rezultatul pe care PSD il va obtine la alegerile pentru Parlamentul European. Nu stiu daca am facut bine ceea ce am facut pana acum, insa avem posibilitatea sa aflam in curand lucrul acesta de la alegatorii romani - cei care vor decide soarta Romaniei in acest an. Sunt convins de un lucru, si anume ca drumul Romaniei va fi unul mai bun daca din toamna acestui an Traian Basescu va parasi fotoliul pe care il ocupa in prezent. Nu spun doar eu, sunt din ce in ce mai multi cei care isi doresc un alt fel de presedinte si un alt fel de reprezentare a statului roman, inauntrul si in afara natiunii.

joi, 5 martie 2009

Vizita de lucru

Editorial aparut in Monitorul de Suceava, 2 martie 2009

Inainte de 89, vizitele de lucru ale tovarasului, insotit aproape intotdeauna de tovarasa, erau un lucru obisnuit pentru romanul de rand, telejurnalul nostru - cel de toate zilele - relatand pe larg maretele realizari ale epocii de aur si prezentand aprecierile cuplului prezidential la adresa oamenilor muncii si a intreprinderilor cuprinse in cadrul vizitei.

Am asistat zilele trecute la o vizita de inalt nivel, aici la Suceava. Premierul Boc a sosit alaturi de ministrul dezvoltarii regionale Blaga, pentru a fi semnate un numar de proiecte de dezvoltare a judetului si pentru a vizita cateva obiective importante, printre care Universitatea suceveana si platforma industraiala Egger - Schweighoffer de la Radauti. In treacat fiind spus, proiectele semnate de ministrul Blaga la Suceava asteptau de ceva vreme cerneala ministeriala, fiind proiecte intocmite cu multi ani in urma si depuse in conformitate cu prevederile din ghidul solicitantului din programul operational regional, la Agentia pentru Dezvoltare Regionala de la Piatra Neamt.

Am remarcat un lucru, in comparatie cu vizitele de lucru care aveau loc in trecutul mai indepartat sau mai recent. Si cand spun recent, ma refer la vizita primului-ministru Tariceanu in 2005, atunci cand harnicia PNL-istilor s-a vazut repede remarcata printr-un covor asfaltic nou nout, pe strada din fata Casei Culturii, iar perioada mai veche este evident cea in care pentru satisfactia maretului conducator, se legau stiuletii de porumb in lanuri, atent selectati dupa marime.

De data asta, premierul Boc nu a taiat nicio panglica, dar nici sucevenii nu au avut un castig imediat. De data asta s-a zis lucrurilor pe nume, in speranta ca printr-o astfel de prezentare vom stoarce o lacrima de compasiune pentru victimele inundatiilor din anii trecuti, sau vom primi ceva fonduri mai consistente pentru realizarea celor trebuincioase in cel de al doilea judet al tarii ca marime, judetul nostru. Ceea ce s-a spus cu ocazia vizitei premierului este fara indoiala adevarat, insa nu va fi suficienta prezenta acestuia o singura data la Suceava, pentru ca promisiuni a facut si Tariceanu - cand a anuntat fonduri importante si a solicitat primarilor interventia energica in refacerea infrastructurii si a caselor distruse de inundatii, a facut si Nicolaescu, cel care promitea, ori de cate ori se afla prin judet, ca va finanta cat de curand spitalele municipale din Falticeni si Vatra Dornei.

De ce spun asta si de ce sunt reticent la promisiunile din nou facute catre alegatori, indiferent de convingerile lor politice? Dintr-un motiv simplu, si anume acela ca se apropie cu pasi repezi data alegerilor pentru Parlamentul European si ma tem ca un astfel de periplu similar vizitei de lucru sa nu capete un context mai larg si o acoperire nationala. Pe de alta parte, vazand principalii indicatori macroeconomici si tinand cont de posibila performanta extrem de scazuta a economiei in anul 2009 (daca vom avea totusi parte de crestere economica - cat de mica, dar sa fie), imi dau seama ca dorinta e mare, insa putinta nu prea. Plapuma de care se vorbea pe la Bucuresti in urma cu cateva saptamani e cam mica si trag toti de ea, iar promisiuni se fac in egala masura, indiferent de data si locatia vizitei de lucru.

Avem un fapt cert la acest moment. S-au semnat contractele de finantare pentru cateva drumuri judetene si avem aprobat un buget al judetului cu circa 11 mii lei mai putin in comparatie cu banii care au fost alocati anul trecut. Mai punem la socoteala rata inflatiei pe anul 2008 si daca mai tinem cont de declaratiile incendiare de la finalul anului trecut, cand se atentiona ca nu mai exista bani de la bugetul judetului pentru plata asistentilor maternali si sustinerea activitatii de protectie a copilului si a persoanelor cu dizabilitati, ne dam seama ca banii nu vor fi suficienti in nici un caz in acest prim an de guvernare al coalitiei PD-L-PSD. Si daca mai luam in calcul si declaratia ministrului de finante Pogea, care anunta posibilitatea unui rectificativ bugetar pe minus (ar fi o premiera in Romania ultimilor 20 de ani), atunci avem motive suficiente sa fim macar rezervati, daca nu chiar pesimisti. In ceea ce ne priveste pe noi, cei alesi uninominal in Parlament, ne ramane o tema importanta, cea de a sustine cauza judetului si a localitatilor componente, fara a tine cont de apartenenta politica a primarilor, insa mingea se afla acum la Consiliul Judetean si de modul in care se va decide impartirea resurselor catre cele 114 localitati componente, va depinde colaborarea in cadrul coalitiei PD-L-PSD, sau PSD-PD-L, daca doriti.

Lumea lui CUPTOR

Articol aparut in saptamanalul Jupanu, Adriana Dascalu Bulina, 3 martie 2009

La masa cu deputatul PSD de Suceava Catalin Nechifor

Catalin Nechifor stie sa gateasca si chiar ii place, doar ca, dupa cum singur marturiseste, in urma lui ramin o gramada de vase si ustensile in chiuveta, pentru ca nu ii place deloc sa spele vasele. „In familia mea si tatal meu gatea, pentru ca parintii mei lucrau, de regula, in ture inverse si atunci raminea cite unul din ei de serviciu in bucatarie, mai ales ca nu aveau obiceiul sa gateasca in cantitati mari, pentru mai multe zile. Cred ca e bine, ca barbat, sa stii sa gatesti, pentru ca nu stii niciodata cind se iveste nevoia sa iti prepari singur hrana, mai mult sau mai putin sofisticata”, povesteste tinarul deputat. Pentru el, mincarea este in primul rind o necesitate, pentru ati satisface o nevoie fiziologica, dar si o placere de viata, pentru ca simtul gustului este unul special, iar vastitatea felurilor de mincare merita sa fie incercata. Din pacate, spune Nechifor, ritmul vietii im Romania este atit de accelerat, incit, de cele mai multe ori, nu respectam un orar recomandat de nutritionisti pentru mesele de peste zi. „Se spune ca dimineata maninci pentru tine, la prinz pentru prieteni si seara pentru dusmani, insa refuz sa cred ca avem atit de multi dusmani”, puncteaza politicianul.


„ Odata ce am trait si lucrat un an de zile la Bruxelles si la Strasbourg, ca europarlamentar, am reusit sa descopar foarte multe feluri de mincare din bucataria internationala, in special cea flamanda si valona (din Belgia), dar si acea combinatie interesanta franco-germana din Alsacia. Am mai fost prezent, in calitatea de director de integrare europeana si relatii internationale, pe vremea cind lucram in Consiliul Judetean, in multe deplasari in Europa, dar si in China, reusind in acest fel sa imi fac o imagine cit de cit completa despre modul in care percep hrana danezii, croatii, austriecii, dar si chinezii dintr-o provincie cu peste 40 milioane de locuitori, undeva aproape de granita cu Vietnam”, povesteste Catalin Nechifor. El imi mai spune ca, in general, a incercat sa descopere si sa accepte feluri de mincare despre care nici macar nu stia din ce sunt preparate. „Mi-a fost foarte greu sa maninc pentru prima oara fructe de mare. Eram in Italia, linga Milano, iar intr-o seara am mers cu gazdele noastre la un restaurant cu specific de mare (tin minte si acum ca se chema Barchetta) unde am primit o farfurie plina de chestii mici cu picioare si antene, ceilalti romani fiind mai inspirati si comandind preparate pe baza de carne de vita. Am tras cu ochiul la vecinul italian, am vazut cum foloseste instrumentele speciale de desfacut cochilia sau carapacea diverselor fructe de mare si a fost in regula”, mi-a povestit parlamentarul sucevean.

Sotia domnului Nechifor face niste deserturi „de nu iti mai vine sa pleci duminica seara la Parlament”, dupa cum spune el. „Prajitura Silvia si Tiramisu sunt de departe cele mai bune dulciuri, insa fiind plecat citeva zile pe saptamina, ii ramine ei sarcina de a gati pentru ea si pentru cel mic. Am pastrat de la parinti obiceiul de a gati proaspat si variat, asa ca in frigider nu gasesti oale pline pe jumatate cu ciorba sau tocanita. In plus, ne-am cumparat o gramada de aparate electrice pentru gatit, unele dintre ele avind peste 15 ani de cind se afla in bucataria noastra. Cel mai intens utilizat este un cuptor cu aer cald pe care l-am cumparat in anul in care ne-am casatorit, in 1995, fiind un ajutor de nadejde pentru ca poti gati fara ulei, fara a praji, iar ceea ce obtii ca preparat final reprezinta un fel suficient de dietetic, recomandat oricarei persoane. Cel mai nou este o placa dintr-o roca speciala, pe care am cumparat-o anul trecut din Belgia si care gateste legume si carne la o temperatura nu foarte inalta, pastrind calitatile naturale ale ingredientelor pe care le folosesti”, mai aflu de la Catalin Nechifor.

Cei doi soti iau masa acasa, la ei sau la parinti, pentru ca atit parintii, cit si socrii locuiesc aproape de ei si merg cit de des pot, sa fie impreuna, mai ales ca a lua masa este aproape obligatoriu in familia lor. „Mai sunt acele momente, cind mai ales la tara se pregateste hramul si ai atunci ocazia sa gusti din felurile de mincare pe care obisnuiau bunicii nostri sa le pregateasca”, adauga deputatul. In ultima vreme, Catalin Nechifor a fost obligat sa mearga des la restaurant, atit la Bruxelles, cit si la Bucuresti. „Mai ales in Parlamentul European, intervalul prinzului este respectat cu strictete, pentru ca intre orele 13 si 15 nu gasesti pe nimeni sa porti o discutie in afara restaurantelor sau a cantinelor. Respectarea acestei reguli este sfinta si buna in acelasi timp, pentru ca ziua de lucru se prelungea adeseori catre seara tirziu, iar pauza de prinz, care insemna a minca, a te relaxa, dar si a discuta cu prieteni sau cunostinte, reprezenta acea rupere de ritm care iti dadea energia necesara sa rezisti pina mai tirziu”, spune el.„Am discutat foarte mult despre mincarea romaneasca, traditionala sau nu, atit cu romani, cit si cu straini. Si daca vrem sa fim corecti, trebuie sa recunoastem ca multe din bucatele noastre sunt importate. Borsul vine din Rusia, sarmalele si mititeii din Turcia, la fel ca si ciorba de burta, tocineii au origine germanica si asa mai departe. Poate cel mai autentic fel de mincare romanesc il constituie fragii cu smintina si mamaliguta si, de ce nu, mamaliga rece cu ceapa si sare mare pe care o mincau bunicii nostri dupa ce terminau de prasit o posatata de porumb sau papusoi ca sa fim mai traditionali. Despre mincarea internationala v-am povestit inainte, as vrea sa adaug ca bucataria braziliana m-a impresionat deosebit si nu pentru ca as fi ajuns in Brazilia, pentru ca nu am fost, ci pentru simplul motiv ca pe vremea cind eram parlamentar european, aveam inchiriat un studio (mini apartament) la Bruxelles, pe una din stradutele vechi ale centrului istoric, iar in fata usii mele, la distanta de 5 metri, era un restaurant brazilian,unde am incercat, in decursul unui an, mai toate preparatele bucatariei din zona amazonianana a continentului sud-american”, mi-a mai spus Catalin Nechifor.