luni, 19 ianuarie 2009

Nepriceperea de a fi romani

Editorial aparut in Monitorul de Suceava, 17 ian 2009

Circula, intr-o vreme, un banc care spunea ca la impartirea bogatiilor lumii, Sfantul Petru reclama faptul ca tara noastra ar fi primit mult prea mult. De la munte, la mare, de la Delta Dunarii, la raurile de interior (e la moda), de la rodnicia Baraganului, la semetia Pietrelor Doamnei, acest taram are aproape tot ceea ce iti poti dori, pentru ca sa traiesti cu adevarat bine. Raspunzandu-i Sfantului Petru, Dumnezeu a numit acest loc Romania, dandu-i evident conducatorii pe care ii merita.

Nimeni nu pune la indoiala faptul ca traversam o perioada dificila, a venit criza financiara, criza gazului rusesc continua sa creeze dificultati, mai ales in zona industriei (cat o mai fi), iar despre criza politica ce sa mai spui. Acest moment de incertitudine vine ca o continuare fireasca a tot ceea ce s-a petrecut de la revolutie incoace, dupa 20 de ani de reforma si tranzitie ne trezim intr-o noua situatie de compromis, o situatie care parea nefireasca, ba chiar imposibila in urma cu cateva saptamani, pe atunci cand alegerile parlamentare nu erau incheiate.

Coalitia de guvernare inchegata la umbra Pactului pentru Romania incearca o rezolvare a ecuatiei nationale, plecand de la insumarea unor promisiuni electorale ale celor doua partide PSD si PD-L, promisiuni care vom vedea in perioada urmatoare in ce masura se vor regasi in bugetul de stat si al asigurarilor sociale pentru anul 2009.

Mai departe de nivelul national, cred ca ar trebui analizat contextul global in care ne aflam. Ar fi trebuit sa fi beneficiat deja de sume mari de bani, din fondurile europene, in calitatea noastra de stat membru al UE. N-a fost sa fie. Ar fi trebuit sa ne conturam o pozitie, daca nu privilegiata, atunci macar favorabila, in ceea ce priveste accesul la resursele de gaz ale Rusiei. Suntem aici, intr-o zona de intrare catre UE care ar fi trebuit sa asigure si sa garanteze tranzitul gazului catre vestul european. N-a fost sa fie nici asta. Ar fi trebuit ca cele cateva miliarde de euro, trimise acasa de cei care lucreaza in strainatate, sa se resimta intr-o pondere mai mare in zona de afaceri mici si mijlocii. N-a fost sa fie nici asta. Intrebarea este una singura, de ce? Pentru ca aveam toate atuurile necesare si avantajele ce decurg din structura naturala a Romaniei si evident din pozitionarea geostrategica in partea centrala si est europeana.

Insa la o atat de simpla intrebare, raspunsul aproape ca nici nu mai conteaza. Conteaza de fapt ce vom face de acum inainte. Conteaza daca vom avea capacitatea sa invatam din greselile noastre sau ale celorlalti. Conteaza daca ne vom respecta in primul rand ca oameni si abia dupa aceea ca oameni politici. Pentru ca de modul in care vom reusi noi, depinde reusita celorlalti.

Si atunci de ce pare sa fie atat de greu sa reusim acest lucru? Poate si pentru faptul ca nu ne pricepem sa fim romani, pentru ca nu intotdeauna obiectivele sunt aceleasi si pentru ca de prea multe ori orgoliile sunt cele care primeaza. Insa de data asta, mai mult ca oricand, nevoia de a reusi e mai mare, e aproape sinonima cu viitorul mai bun pe care cu siguranta ni-l dorim. Oare ne vom pricepe?

duminică, 18 ianuarie 2009

Munca e bratara de aur

In trecutul mai mult sau mai putin indepartat, se spunea ca munca te innobileaza si ca pentru a te realiza in viata, e neaparat nevoie sa muncesti.

Hai sa vedem cum stam astazi.

Dati o cautare pe www.paginiaurii.ro, cu urmatoarele cuvinte "pe cineva muncind" si o sa vedeti rezultatul.

Ii multumesc lui Liviu pentru info.

miercuri, 7 ianuarie 2009

Un nou inceput

In primul rand, La multi ani tuturor Ionilor si Ioanelor.

In al doilea rand, ne aflam la inceputul unui nou drum. Sigur, orice inceput de an vine cu o serie de dorinte pe care ni le punem in noaptea de An nou, dorinte pe care incercam sa le aducem in realitate pe parcursul celor 365 de zile de peste an.

Anul acesta a inceput cu o situatie neobisnuita si anticipata de prea putina lume interesata de politica romaneasca. Parteneriatul dintre PDL si PSD, care a condus la formarea majoritatii parlamentare si a noului guvern, s-a instaurat intr-o perioada complicata. Similaritatile din trecut ma fac sa cred intr-un destin, daca nu fatalist, atunci cel putin ghinionist, al Romaniei. Asa cum s-a intamplat in multe situatii de-a lungul istoriei, au existat perioada bune, de inflorire, insa atunci cand lucrurile pareau sa mearga intr-o directie buna, dintr-o data ceva s-a schimbat in rau. De prea multe ori in istoria noastra am fost obligati sa o luam de la inceput, probabil asta ne e ursita.

Astazi, in conditiile cand statutul de tara membra a UE ar fi trebuit sa ne permita (prin absorbitia fondurilor structurale) un parcurs pozitiv alaturi de celelate 26 de state membre, iata ca o conjunctura nefavorabila ne face sa o luam de la inceput. Criza financiara mondiala, la care se alatura criza gazului rusesc si de ce nu, conflictul din Gaza, aflata la doar cateva mii de kilometri de noi, a devenit inamicul public numarul 1 al romanilor.

Avem o responsabilitate mare, in ceea ce ne priveste pe noi pesedistii si pedelistii. Nimeni nu ne-a obligat sa preluam guvernarea in aceste conditii, nici macar electoratul nu cred ca si-a dorit lucrul acesta, insa o eventuala nereusita a actului de guvernare ar insemna o nereusita a Romaniei, care ar deveni incapabila sa se autoguverneze si sa se alinieze la un sistem european si mondial, definit de marile puteri ale lumii.

Ar fi pacat si sper ca intelepciunea de pe urma a romanului sa fie elementul de baza in relatia PSD - PDL.