miercuri, 10 decembrie 2008

Mandatul francez, la final

Emblema nationala a Frantei, cocosul, s-a dovedit a fi unul cam slabut in mandatul presedentiei franceze a UE. Dupa ce intrarea in mandatul de 6 luni s-a facut intr-o maniera spectaculoasa, in genul show biz-ului american, realitatile europene si globale i-au cam lasat pe presedintele Nicholas Sarkozy si compania intr-o neplacuta pozitie de offside.

Preluarea presedentiei UE s-a facut la Paris, pe sub Arcul de Triumf, Sarkozy asumandu-si rolul de tatic al Europei, conducandu-i de la o distanta respectabila pe cei care conduc de facto principalele institutii europene, atat pe Jose Manuel Barroso - presedintele CE, cat si Hans Gert Pottering - presedintele PE. Momentul culminant a fost aprinderea Turnului Eifel in luminile albastru si galben, ca simbol al Uniunii Europene.

Odata terminat concediul de vara, echipa lui Sarkozy s-a vazut pusa in fata unor situatii neprevazute, in afara de spinoasa problema a ratificarii Tratatului de la Lisabona, urmare a votului negativ obtinut la referendumul irlandez. Prima pe lista a fost situatia de criza din Georgia, in zona conflictuala a Osetiei de Sud. Un al doilea moment, chiar daca doar simbolistic, a fost prabusirea plafonului salii de plen a Parlamentului European, de la Strasbourg, cel de al doilea sediu al PE, situat pe teritoriul francez. A venit toamna, si cum toamna se numara bobocii, criza americana a facut pui si pe continentul european, multe dintre statele membre confruntandu-se cu crize financiare de proportii. Marea Britanie, Germania, Franta si Belgia au fost printre primele care au resimtit efectele negative ale crizei de subprime de pe continentul nord american, asta ca sa nu mai vorbim despre prabusirea Islandei, fost stat membru al Uniunii Europene.

Iarna si implicit finalul presedentiei franceze a UE, nu se arata mai benefica pentru actorii europeni, avand in vedere inghetarea negocierilor comerciale UE - China, blocarea in continuare a ratificarii Tratatului de la Lisabona (Irlanda, Cehia si Polonia nu au semnat inca) si nu in ultimul rand dificultatile in punerea in practica a pachetului clima, cel prin intermediul caruia statele europene isi vor asuma cateva obiective indraznete in viitorii 20 de ani. Asadar propunerile pentru ceea ce denumim generic protejarea mediului inconjurator s-au lovit de opozitia formulata de Italia, Germania si mai ales Polonia, la setul de masuri prin care se are in vedere reducerea poluarii, investitii in surse de energie regenerabila si nu in ultimul rand in instituirea unui nou model al princiului "Polluter Pays".

In linii mari, mandatul francez nu a fost usor, insa realizarile sunt prea mici in comparatie cu obiectivele asumate initial. Au fost multe iesiri la rampa, multe discursuri spectaculoase, insa, asa, ca un fel de incheiere, as putea spune ca Sarkozy a inceput "en fanfare", umbrindu-i pe Barroso si Pottering si a terminat in genunchi in fata lui Donald Tusk, premierul Poloniei, caruia ii solicita ratificarea Tratatului de la Lisabona si reducerea emisiilor poluante din industria mult poluanta poloneza.

Niciun comentariu: