luni, 29 septembrie 2008

Buna dimineata, Romania!

Editorial aparut in Monitorul de Suceava, luni 29 septembrie

Dupa o noapte lunga si intunecata, care a inceput in urma cu 4 ani, se pare ca Romania incepe sa se trezeasca la realitate. imbroboditi de catre cuplul Basescu - Tariceanu, cel care a promis sa traiti bine, romanii au tras un pui de somn, dupa principiul FeNeI-ului atat de drag locatarului de la Cotroceni - dormiti linistiti, alianta D.A. vegheaza. A fost un somn lung si agitat, cu momente de cosmar de neimaginat de catre o persoana normala.

O tara normala, locuita de oameni normali, avand un calendar precis al integrarii europene, alaturi de un statut de apartenenta clara la Tratatul nord-atlantic, cam asta inseamna Romania momentului 2004, atunci cand PNL si PD au preluat cu forcepsul guvernarea castigata pe drept de PSD.

Cei care citesc ceea ce scriu, stiu deja ca de putine ori am utilizat spatiul Monitorului pentru a vorbi de propriul partid, considerand ca sunt si asa mult prea multe probleme ale Romaniei, atat inauntrul zonei politice, cat si in afara ei. De data asta nu pot sa ma abtin si vreau sa va impartasesc cateva impresii pe care le-am trait alaturi de cei peste 10.000 de pesedisti prezenti sambata trecuta la Congresul extraordinar, in urma caruia ne-am prezentat oferta de guvernare comuna PSD si PC, precum si candidatul pe care il sustinem pentru postul de premier incepand cu decembrie 2008, Mircea Geoana. Sambata am simtit cu adevarat ca revenirea la guvernare sta in vointa noastra, a celor care gandim de stanga, la fel cu majoritatea romanilor. Sambata am aflat ca PSD revine in forta pe piata politica, iar marturie stau transmisiile ample televizate, atat pe posturile specializate de stiri, Antena 1 si 3, respectiv Realitatea, cat si pe postul national de televiziune.

A fost de fapt ultima mare lansare de candidati pentru colegiile uninominale, dupa cele ale PD-L si PNL, care au trecut prea putin remarcate de televiziuni si agentii de presa. Iar acest lucru inseamna mult, pentru ca, dupa mine, rolul mass-mediei este in principal de a se pozitiona ca opozitie la guvernare, implicit alaturi de partidele de opozitie, iar acum PSD este asimilat ca fiind singurul partid de acest fel, singurul care nu a fost partas la dezastrul ultimilor 4 ani de guvernare PNL-PD.

Azi asistam la incercarea disperata a democrat-liberalilor si a presedintelui lor, Traian Basescu, de a se departaja de PNL, de parca actualul PD-L nu ar fi avut ministri in cabinetul Tariceanu I, si din partea PD, si din partea PNL. Strategia lui Stolojan, propus de PD-L pentru sefia Palatului Victoria, este o stratagema utilizata si in guvernarea CDR, atunci cand democratii condusi de Roman si ulterior Basescu s-au spalat repede pe maini de praful scandalurilor din cadrul coalitiei celor 15.000 de specialisti. Asa cum nu le-a tinut atunci, asa nu le va ajuta nici acum, pentru simplul motiv ca maturitatea la care a ajuns electoratul din Romania a atins un nivel suficient de mare, ca sa ii permita sa deosebeasca neghina de secara si dreptatea de adevar mult propovaduite in campania din 2004. Un lucru e clar, PSD se indreapta catre guvernare, iar disperarea incepe sa pluteasca in tabara PD-L, mult mai mult decat in tabara PNL, acestia din urma beneficiind foarte mult de situatia politica confuza, conform principiului cand doi se cearta, al treilea castiga. PNL castiga prin faptul ca inca nu a ajuns atat de jos in optiunile electoratului, asa cum a fost cazul PNtCD-ului, trimis in afara Parlamentului in alegerile din 2000.

Va fi o guvernare grea, asumata responsabil, care va trebui sa tina cont de necesitatea identificarii unei viziuni de dezvoltare, care sa fie impartasita de cat mai multi romani. Astazi, dupa 4 ani de guvernare de dreapta, dupa un esec pe linie in integrarea europeana, viziunea nu poate sa fie alta decat concentrarea pe absorbtia fondurilor structurale, singura varianta de a scoate Romania din criza politica creata de copresedintii defunctei Aliantei D.A., Basescu si Tariceanu, si evident din criza financiara care bate la portile Balcanilor. O zi buna, Romania, sa ai grija de tine!

duminică, 28 septembrie 2008

PCR de Bruxelles


No comment. Sau poate da, mai ales pentru cei care inca ne considera comunisti.

joi, 25 septembrie 2008

Pierdut guvernarea in 2004. Gasitorului recompensa

In 2004 PSD nu a pierdut alegerile parlamentare, iar acest lucru ar fi trebuit sa ii dea dreptul sa guverneze in continuare Romania. In urma unui "furt" intelectual, Traian Basescu a dat in bratele Aliantei DA PNL-PD fotoliul de prrim ministru, iar ceea ce s-a intamplat in acesti ani este imposibil de acceptat in continuare.

Ieri au fost validati candidatii PSD din judetul Suceava pentru Camera Deputatilor si Senat, in prezenta a peste 180 de colegi sociali democrati din cele 114 localitati ale judetului.

Plecam la "batalia" electorala cu convingerea ca trebuie sa recuperam ceea ce ni s-a furat noua si poporului roman in 2004, iar tinta noastra electorala este sa luam 5 mandate de deputati si 2 de senatori, adica jumatate din disponibil.

Un singur lucru ramane neclar, cu cine vom face guvernul? Cu PNL sau cu PD-L? Care din cele doua partide este mai putin vinovat de blocajul sistemic din Romania?

Voi ce credeti?

Emil Boc von Suceava

Modelul Emil Boc a fost introdus de PD-L si la Suceava, fiind deja trei candidati pe post. Orchestra prezidentiala ia asadar amploare si incepe sa tina ritmul cu melodia impusa de la palatul Cotroceni, iar partiturile par a fi interpretate fara nicio problema, chiar si in situatia in care cei care sufla in trompetele de la Suceava, se pricep mai mult sau mai putin la manelele dambovitene sau la acordurile vieneze ale batranei Bucovine.

Dupa ce in campania de locale ne-au promis ca vor transforma Bucovina intr-un Athos din Carpati (nb Athos inseamna in primul rand acces exclusiv pentru persoane masculine), vajnicii luptatatori din PD-L se dezlantuie intr-o campanie de gherilla, in speranta ca vor putea acumula suficient capital electoral pentru a ocupa toate fotoliile disponibile pentru Parlament.

Nu mai departe de ieri, la o zi distanta dupa ce marele Emil Boc a decretat obligatorie transformarea Parlamentului bicameral intr-unul unicameral, Orest Onofrei -fostul prefect, respectiv subprefect dupa ce a calcat PNL-ul pe coada, a iesit si el la rampa, ca un elev sarguincios, pentru a intari spusele sefului lui de partid.

Tema impusa public de democrati-liberali are, fara indoiala, rolul de a atenua din presiunea pusa pe intelegerea dintre Basescu si Vadim pentru a bloca aplicarea votului uninominal, pe care l-au tinut atat de mult in brate, pana cand si-au dat seama (in urma unor masuratori sociologice) ca sansa lor de a prinde scorul politic actual este extrem de redusa.

Le doresc multe "succesuri" insa daca isi vor permite sa blocheze sansa romanilor de a-si alege uninominal reprezentatii in parlament, vor plati scump si vor ramane in urmatorii patru ani pe tusa guvernamentala.

marți, 23 septembrie 2008

Tara de dincolo de gard

Articol aparut in Monitorul de Suceava

Inainte de 1989, putini erau cei care primeau acceptul sa mearga “dincolo” – un cuvant folosit de multe ori cu frica, dar care, in majoritatea cazurilor, era rostit cu o usoara invidie si cu dorinta netagaduita de a ajunge intr-o buna zi “dincolo” de granitele tarii. Cei mai multi dintre cei alesi aveau sansa sa vada vecinii din rasaritul European, fie ei rusi sovietici, fie polonezi, cehoslovaci (pe vremea aceea), sau unguri si bulgari.

Excursia de grup sau in putine cazuri individuala, avea mai totdeauna un dublu scop: turistic si comercial. Marfuri obtinute pe sub mana, de la tricourile si treningurile de la Confectia, la tesaturile de la filatura din Falticeni, sau la sunca presata de tip ham, erau puse la vanzare la colt de strada, in orasele din tarile straine in care romanii nostri erau lasati sa mearga. Cu bani obtinuti isi cumparau produsele mult visate, ba vreun lant de aur, ba vreun aparat de fotografiat, sau de ce nu, mancarea care se gasea din ce in ce mai greu la noi acasa, pentru ca dorinta lui Ceausescu de a plati datoria externa a Romanei, in pofida intereselor finaciare mondiale, a condus la o si mai mare izolare a tarii noastre, inauntrul si in exteriorul lagarului comunist.

Astazi, dupa 20 de ani de la schimbareai de regim, romanii pot calatori liberi. Este un sentiment necunoscut de catre cei care s-au nascut la finalul epoci de aur sau chiar dupa si care se bucura acum de dreptul la libera circulatie in interiorul Uniunii Europene. Astazi ai ocazia sa vezi romani in cele mai indepartate colturi ale continentului, iar in marele capitale europene auzi vorbindu-se romaneste. Indiferent de motivul pentru care se afla “dincolo“, la munca sau pentru turism, deschiderea de care se bucura concetateni nostri este greu de explicat, insa odata obtinuta, se pare ca greutatile din trecut s-au sters cu buretele de parca nici nu ar fi fost.

Imi aduc aminte de frica pe care o traiam atunci cand treceam frontiera de stat, catre Ungaria, Bulgaria sau Rusia, frica permanentizata pana la inceputul anilor 2000, atunci cand Guvernul condus de Adrian Nastase a reusit performanta de a ridica vizele pentru romanii care circula in spatiul Schengen. S-au dus astfel zilele si noptile pierdute in fata ambasadelor de la Bucuresti, s-a dus in acelasi timp si umilinta pe care o simteai din partea unor cerberi care eliberau vizele. Acum, trecerea din Romania in Ungaria si mai departe in Austria, Germania, Olanda si Belgia se face fara a fi simtita, pentru simplul fapt ca frontierele de stat in interiorul Uniunii Europene au disparut complet. Trebuie sa ai o acuitate vizuala foarte buna pentru a identifica indicatoarele rutiere care anunta terminarea sau inceputul unui alt stat, pentru ca a trece din Olanda in Belgia este similar cu a trece de la Bunesti la Cumparatura.

Statele puternice de pe glob au castigat enorm si s-au dezvoltat tocmai datorita deschideri de care au dat dovada si spre interior si spre exterior, dand posibilitatea propriilor cetateni de a descoperi ce se intampla “dincolo“, in comparatie cu ceea ce se intampla in ograda lor. Iar pentru noi, dreptul la libera circulatie a persoanelor, bunurilor, capitalurilor si serviciilor, denumite generic dreptul celor 4 libertati de circulatie, se pare ca reprezinta cam singurul castig clar pentru tara noastra pe termen scurt. Saptamana trecuta am dus un grup de 63 de suceveni in Parlamentul European tocmai pentru a vedea cu ochii lor ceea ce se intampla “dincolo“ si pentru a aduce si la noi acasa modelul de dezvoltare eurpean.

luni, 15 septembrie 2008

Orest(e), or nu este

Articol aparut in Monitorul de Suceava, 15 septembrie

Fostul prefect al Sucevei, actual subprefect demisionar - dupa ce guvernul i-a dat o haina functionareasca cu un numar mai mic, asteapta cu rabdare ca premierul Tarceanu sa se sinchiseasca sa-i accepte eliberarea din inalta functie publica, ceea ce echivaleaza, - in acest moment - cu obtinerea dreptului legal de a face politica si de a candida in alegeri.

Domnul Orest Onofrei a fost dintotdeauna un tip simpatic si nu spun asta, pentru ca in urma cu vreo cateva saptamani ma cataloga ca fiind prietenul sau. L-am cunoscut pe vremea cand era consilier judetean, la inceputul anilor 2000, cand se detasase intr-un fel de lider al opozitiei si cand toata lumea astepta cu nerabdare interventiile sale, mai totdeauna pline de umor.

A venit momentul alegerilor din 2004, cand proaspatul deputat ales pe listele aliantei D.A. PNL-PD, a renuntat la cariera parlamentara, preferand sa devina prefect de Suceava si sa imbrace haina apolitica la 1 ianuarie 2006, chiar daca insusi domnia sa aprecia ca e imposibil sa te culci seara penelist si sa te trezesti dimineata apolitic. Aici a avut mare dreptate domnul Onofrei, care, dupa un somn mai lung, asteapta sa se trezeasca pedelist, chiar daca guvernul nu pare sa fie dispus sa il ia prea repede in seama. Asta, pentru a-i preda o lectie de realitate politica de genul "sa nu uiti Darie" celui care, in debut de mandat, se plimba semet prin targul de la Gura Humorului, calarind un armasar botezat, cum altfel decat "marzac" si imbracat in straie traditionale de cowboy.

Acum, in preajma alegerilor uninominale, Orest Onofrei se vrea senator si colegial ii urez mult succes, insa sper - daca cumva va fi sa ajunga in Parlament, sa nu mai accepte propunerea de a se dezbraca de haina politica, pentru a o imbraca, din nou, pe cea de prefect.

Cred insa ca acest lucru nu se va intampla, nu pentru ca domnul Onofrei nu ar ceda insistentelor, ci, pentru simplul motiv ca partidul domniei sale va ramane in afara guvernarii viitoare, asteptand cuminciori cantecul de lebada al cucuvelei de la Cotroceni. Ceea ce nu ar fi rau de loc pentru o Romanie care are nevoie, mai mult ca oricand, de intelegere, respect si determinare politica.

duminică, 14 septembrie 2008

Scoala s-a incheiat, sa-nceapa scoala

Gata si cu scoala de vara - toamna a Tinerilor Social Democrati. Am ajuns la Mamaia aproape la sfarsitul celor trei zile de disectii politice, insa cred ca a fost experienta interesanta pentru cele cateva sute de tineri social democrati. Si nu in ultimul rand, a fost ultima scoala la care particip in calitate de tanar, pentru ca, peste cinci luni, voi implini 35 de ani, iar asta inseamna implicit intrarea in randul seniorilor. Inca nu realizez ca bariera tineretii se apropie vertiginos, nici nu as avea cum, tinand cont de ritmul alert in care imi traiesc viata. Naveta de la Suceava la Bruxelles sau Strasbourg, via Bucuresti, deplasarile in teritoriu si iminenta campaniei electorale, imi reduc la minim timpul pe care pot sa il aloc familiei, in special baiatului meu Codrin si sotiei Irina.

Deci, ultima zi a scolii de vara a inceput destul de tarziu, deh, cu o seara inainte am dezbatut intens concursul de miss TSD si am pus tara la cale cu cateva cunostinte din presa centrala. Nicu Banicioiu, presedintele TSD, fiind pus pe jar din cauza presiunii transmisiunilor in direct pe Antena 3 si Realitatea mi-a propus sa spun si eu cateva vorbe in fata tinerilor, drept pentru care incerc sa reproduc pe cat posibil ceea ce am zis azi dimineata.

A fost o data o tara in care oamenii GANDEAU LA FEL, sau mai bine zis erau fortati sa o faca. Acea tara se chema Romania in urma cu douazeci de ani, o tara pe care majoritatea dintre voi cei mai tineri nu ati cunoscut-o pentru ca erati prea mici, sau nu erati nascuti. Iata ca astazi, dupa 20 de ani, un partid politic democrat si liberal vine in fata noastra si ne spune ca GANDESTE ALTFEL. Si au mare dreptate, pentru ca au gandit intotdeauna altfel, au gandit socialist, apoi liberal, apoi popular european si mai nou gandesc in extrema dreapta. Cred ca merita un record in Guiness Book, pentru ca PDL este singurul partid din lume care a epuizat spectrul politic. Mai putin poate doctrina taraneasca, dar pe care au distrus-o in 2000. Noi tinerii suntem cu adevarat singurii care GANDIM BINE, nu GANDIM ALTFEL. Avem un vis al nostru pentru Romania de maine si avem obligatia sa transformam visul in realitate. In toamna asta ma intorc acasa, din Parlamentul European, pentru a candida pe votul uninominal, pentru ca vreau ca visul nostru sa devina mai repede o realitate. Vreau sa fiu partas la proiectul PSD, la guvernarea PSD care va veni din toamna si sper sa avem sansa sa schimbam ceva in tara noastra.

In loc de concluzie: Toamna se numara bobocii, insa daca bobocii nu vor ajutati de seniori (avem peste 20 de tineri care vor candida in tara in diferite colegii) riscam sa avem cel mai imbatranit parlament de dupa revolutie.

Autostrada soarelui apus

Astazi am ajuns la scoala de vara aTSD, chiar daca e deja mijlocul lui septembrie si chiar daca vremea e mai mult de toamna.

Am venit cu masina de la Suceava si ajungand in Slobozia am vazut un indicator rutier, pe fond verde (asta insemnand in orice tara civilizata semnul de autostrada), avand inscrisul Constanta 120km, in dreapta pictogramei de autostrada.

In loc sa merg pe varianta pe care o cunosteam, cea prin Giurgeni Vadul Oii, fac dreapta spre Legliu gara, gandindu-ma ca poate s-o fi inaugurat autostrada soarelui A2 si poate ca n-am aflat eu.

Toate bune si frumoase, autostrada pare ok, kilometrii fug repede in fata masinii, din loc in loc cate un spatiu de servicii, evident fara prea multe servicii. Masini cam putine, pe masura ce se intuneca. La un moment dat, pe la km 140 vad pe banda a doua, bucati din gardul de protectie vizuala intre cele doua sensuri, un adevarat pericol public, dublat la ceva distanta de cateva butoaie de vopsea abandonate pe calea de rulare. Si ca tacamul sa fie complet apar si biciclistii.

Dupa jumatate de ora indicatorul, tot verde, arata Constanta 75 km. Ma gandesc ca totusi e bine, in ciuda pericolelor de pe autostrada, insa bucuria e scurta, intru-cat se semnalizeaza sfarsitul autostrazii Bucuresti - Constanta, in pofida faptului ca orice om de buna credinta ar fi considerat, ca si mine, ca atat timp cat se semnalizeaza pe fond verde o localitate, atunci, in mod firesc ar trebui sa ajungi pe autostrada la destinatia respectiva.

Doar la noi s-ar putea intampla asa ceva.

In final, am ajuns la Mamaia, dupa un ocol inutil de cateva zeci de kilometri si cu o pierdere de timp corespunzatoare, pentru faptul ca administratorii autostrazii mint cu nerusinare si induc deliberat in eroare participantii la traficul rutier.

Sa le fie rusine lor si celor care au promis 800 km de autostrada si nu au facut decat 5.

marți, 9 septembrie 2008

Candidez!

Vine o vreme, cand valoarea unui om politic - tanar sau mai putin tanar, trebuie masurata in voturi. De fapt, una din lectiile pe care le-am primit de la Traian Basescu, de la care sincer sa fiu nu prea am ocazia sa invat multe, a fost data la scoala politica a TSD din anul 2006, atunci cand - invitat fiind de catre Victor Ponta, ne-a spus ca diferenta intre 2 politicieni o face numarul de voturi pe care il primeste fiecare dintre ei, intr-o competitie directa.

Asadar, iata-ma candidat la alegerile parlamentare din toamna acestui an, intr-un colegiu uninominal din judetul Suceava, care are in componenta localitatile:
Falticeni, Baia, Bunesti, Fantanele, Hirtop, Liteni, Preutesti, Udesti, Veresti si Vulturesti.

10 localitati din zona de sud est a judetului, cu un profil preponderent rural si cu un municipiu (Falticeni) aflat intr-un declin continuu de dupa 1990 incoace. Peste 70 de mii de locuitori, care asteapta zile mai bune, mai mult de la Cel de Sus, decat de la clasa politica.

Ce ma determinat sa fac aceasta schimbare? In primul rand, faptul ca postura de parlamentar european, cu tot ceea ce decurge de aici, este atat de putin utilizata de catre Romania si ca sa va dau un singur exemplu, timp de aproape 10 luni nu am fost NICI MACAR O SINGURA DATA chemati de catre presedintele Romaniei sau de catre primul ministru. Macar, asa de ochii lumii, pentru a se face cat de cat interesati de ceea ce putem face noi, ca europarlamentari, pentru tara noastra. Dar ce sa pretindem, cat timp cei care conduc destinele Romaniei nu au fost capabili sa puna pe hartie un plan postaderare pentru dezvoltarea durabila pe termen mediu, sau macar scurt? In al doilea rand, pentru a-ti face o cariera politica ai nevoie de cel putin un stagiu in politica nationala de pe malurile Dambovitei.

De ce am ales acest colegiu, Falticeni 2? Pentru ca am trait in municipiul Falticeni, timp de 9 ani, din clasa a III-a, pana la terminarea liceului Nicu Gane, la varsta de 18 ani. Ma leaga multe amintiri din acea perioada si vad acum, cu groaza, ca orasul despre care Sadoveanu spunea ca este "locul in care nu se intampla nimic", s-a intors, peste timp, la realitatea acelor vremuri.

Cu ce gand plec la drum? Mi-ar place sa cred ca ceea ce am invatat timp de aproape 10 luni in Parlamentul European se va putea aplica si in Parlamentul Romaniei. Si cred ca, alaturi de Titus Corlatean, vom putea aduce un aer de schimbare al politicii romanesti si o mai mare determinare asupra proiectelor reale pe care le asteptam cu totii si care ar trebuie deja sa decurga din statutul de tara membra a Uniunii Europene.

Ce sanse am? E greu de spus la inceput de drum, insa votul uninominal se va finaliza cu multe suprize. Vor apare figuri noi, necunoscute, vor fi unii grei din politica care vor ramane pe dinafara parlamentului. Cert este ca fiecare are sansa lui, depinde cum reusesti sa iti fructifice avantajale personale, sau de partid, in defavoarea celorlalti candidati.

In final, va multumesc tuturor celor care va gasiti timp sa cititi ceea ce scriu si sper sa imi intelegeti acest gest si de ce nu, poate sa ma si votati, in masura in care veti gasi interesant proiectul meu politic (care va fi detaliat in curand).

Voda prin loboda

Articol aparut in Monitorul de Suceava, 8 septembrie

Campion al vizitelor în teritoriu, mai mult sau mai puţin de lucru, Traian Băsescu a revenit săptămâna trecuta în judeţul Suceava, fapt de altfel absolut normal şi care ţine de fişa postului de preşedinte al României. Important după un astfel de demers este să vedem ce s-a schimbat în bine şi ce nu, pentru că azi nu mai este ca în urmă cu vreo patru ani, când unii se răsteau la sinistraţi, întrebându-i de la înălţimea domniilor lor dacă nu ar vrea cumva palate în loc de casele acoperite de apă.

Traian Băsescu a învăţat demult lecţia apei şi ca atare, având şi un comportament popular spre populist, reuşeşte să îşi creeze o imagine de salvator, un superbăse al celor care îl parodiază de la grupul Divertis. Însă chiar şi aşa, multe nu se vor schimba prea repede în urma unor catastrofe naturale, precum cele de la sfârşitul lunii iulie, nici dacă vine zilnic preşedintele.

Viaţa obişnuită, pe care o aveau oamenii înainte de a-şi pierde agoniseala de-o viaţă, nu poate fi readusă cu una, cu două. Pentru asta e nevoie de solidaritate şi de înţelegere şi se pare că tocmai asta îi lipseşte preşedintelui Băsescu. Nu sunt eu în măsură să judec activitatea prefectului şi a preşedintelui de Consiliu Judeţean, dar nici preşedintele României nu a judecat corect, în urmă cu câteva zile, atunci când l-a desfiinţat pe prefectul Băişanu şi l-a lăudat pe preşedintele Flutur pentru acţiunea comandamentului pentru situaţii de urgenţă. Chiar dacă a început campania electorală, anumite lucruri trebuie tratate cu decenţă şi cu înţelegere, altfel trecem mult prea uşor prin viaţă, ca vodă prin lobodă.

marți, 2 septembrie 2008

Toamna se numara bobocii

Articol aparut in Monitorul de Suceava, 1 septembrie

Drumul catre victoria in alegerile din aceasta toamna a fost deschis prin stabilirea datei scrutinului uninominal in duminica Sfantului Andrei.
Prin urmare, partidele au inceput goana adunarii de puncte electorale, alegandu-se strategiile de comunicare si de actiune politica, care sa le asigure accesul la guvernare.

E clar ca nici un partid nu participa in campanie, fara dorinta de a ajunge la putere, dar parca niciodata pana acum nu s-a simtit o asemenea incrancenare, o asemenea dorinta de pune mana pe palatul Victoria. Asa ca, PNL, PSD si PD-L s-au grabit sa isi anunte candidatii la fotoliul de prim-ministru, fiecare asa cum a crezut de cuviinta, unii in chiloti de baie, altii printre agricultori (poate cea mai defavorizata categorie sociala), altii in fata camerelor de luat vederi, luandu-si constiinciosi la injurat oponentii din celelalte partide. Asteptam in continuare sa vedem propunerile pentru seful executivului si din partea PNG-ului, PRM-ului si de ce nu a PNTCD-ului (la taranisti s-ar putea sa fie chiar doua propuneri, dupa recenta scindare fratricida).

Se vede ca a fost o vara complicata, se vede ca vacanta nu prea le-a priit unora dintre alesii nostri, mai ales ca multi dintre ei au fost obligati sa isi intrerupa concediile pentru a participa la sesiunea extraordinara a Parlamentului.
Se vede, de asemenea, ca incarcatura electorala pluteste in aer si ca partidele se napustesc asupra spatiului mediatic, din dorinta de a fi cat mai mult prezenti pe sticla micilor ecrane, cat mai aproape de retina alegatorului roman. Ceea ce in urma cu cativa ani se intampla aproape exclusiv in ograda PSD, scolile de vara pentru tinerii politicieni au inceput sa rasara ca ciupercile dupa ploaie, deplasandu-se in acest sens la Marea Neagra o armata de tineri, garnisiti, evident, cu spuma politica a fiecarui partid in parte. Imi aduc aminte de prima scoala de vara la care am participat ca tanar membru PSD, era prin 2005, iar traditia exista la social democrati de cativa ani buni. Eram in acele vremuri singurii care reuseam sa atragem atentia presei, pentru faptul ca stiam sa deschidem organizatia de tineri catre exterior.

Acest mod de a face politica pentru tineri si impreuna cu tinerii ne-a permis sa intelegem fenomenele politicii dambovitene dintr-o perspectiva mai larga, avand posibilitatea, in direct, de a analiza diferiti actori politici ai momentului, sau din trecutul recent al romanilor. Pentru un tanar politician, o astfel de experienta prin care poate atinge cu mana sau cu privirea un om politic este o experienta care va conta enorm in viitorul lui politic, iar in treacat fie spus, am avut ocazia sa il cunosc astfel pe Emil Constantinescu, Traian Basescu si sigur Ion Iliescu. Din pacate, m-a dezamagit ceea ce am vazut, de pe ecranul televizorului, la scolile de vara ale unor partide politice. Discursurile propriilor lideri de partid au fost dublate de efervescenta imbarbatarilor prin care se incearca convingerea membrilor de partid, ca ei sunt viitorul luminos al tarii si ca formatiunea din care fac parte este cea mai iubita si va ajunge cu siguranta la guvernare. Pacat ca nu au inteles ca tocmai deschiderea catre exteriorul partidului este cea care conteaza in definirea unei tinere personalitati politice. Pacat ca tinerilor le este refuzata sansa de a lua seva politica de la mai multe modele de succes, din dorinta perfida a mai marilor politici de a-si proteja tinerii de posibila virusare cu doctrina vreunui alt partid. In acest mod nu facem altceva decat sa ne clonam actualii lideri politici, condamnand astfel Romania la nemiscare. Este cred suficient un singur Boc, un singur Vadim, un singur Decebal.

Sunt curios cum vom reusi noi cei din TSD (tinerii social democrati) sa trecem de examenul scolii politice de peste doua saptamani, insa sper ca buna traditie sa fie pastrata si anul acesta, pentru ca toamna se numara, intr-adevar, bobocii.