marți, 26 august 2008

Taramul fagaduintei

In urma cu vreo 3 ani, intorcandu-ma din vestul european pe la punctul de trecere a frontierei Bors, dintre Ungaria si Romania, am avut ocazia sa vad tratamentul pe care il ofera statul roman asa numitilor "capsunari". O coada infernala, cam de 50 de masini, aliniate pe vreo 7 sau 8 siruri, mii de romani asteptand sargunciosi ca patria mama sa isi deschida larg portile si sa ii primeasca cu bratele deschise, cam asta era peisajul oferit de autoritatile nationale. Se stie ca luna august este luna in care, de regula, romanii plecati la munca se intorc acasa, cu catel si cu purcel, cu lacrimile pregatite in coada ochilor, in asteptarea revederii cu parintii, fratii, surorile si copiii. Impasibili la trairea sufleteasca a celor care poate nu au avut alta sansa sa supravietuiasca, decat sa plece la munca departe de casa, printre straini, cerberii care vegheaza la integritatea teritoriului national, au blocat cu orele intoarcerea romanilor acasa.

Astazi, din nou intr-o luna a lui august, asistam la un nou moment in relatia pe care statul o are cu "capsunarii", o eticheta pe care eu cel putin o detest si pe care o consider incorecta, macar din perspectiva faptului ca banii trimisi de acestia in tara au facut, la un loc, mai mult bine decat creditele externe contractate si fondurile europene primite pana acum.

In acest moment, dupa mai bine de 18 ani de la revolutie, autoritatile incearca sa-i imbie pe romanii plecati afara la munca, sa se intoarca si sa investeasca acasa, promitandu-le marea cu sarea, de parca Romania ar fi cel putin taramul fagaduintei. Un singur lucru este uitat, poate voluntar, anume acela, ca singurul lucru pe care cei plecati il asteapta este sa fie acceptati ca cetateni cu drepturi egale si sa fie tratati ca atare.

Si inca ceva, au trecut prin prea multe greutati ca sa mai poata fi dusi cu vorba si pacaliti pentru banii castigati cu sudarea fruntilor lor si cu lacrimile amare ale copiilor care-i asteapta acasa.

Niciun comentariu: