vineri, 15 august 2008

Conflicte inghetate

Articol aparut in Crai Nou, 15 august

70 de mii de locuitori, intr-un teritoriu de sub 4000 km2 (nici macar jumatate din suprafata judetului Suceava) si cateva secole marcate de confruntari sangeroase, pentru definirea unui nou popor si evident a unui nou stat. Asta inseamna, pe scurt, istoria zbuciumata a osetilor, un neam cu influente indo-europene profunde, dar si cu o identitate slava, sau mai precis ruseasca.

Razboiul inceput in primele zile ale lunii august, este semnalul public al unui conflict care mocneste de multa vreme. Georgienii, rusii, osetii de sud si de nord sunt actorii acestei lupte aparent regionale, dar care are un cuvant important de spus pentru suprematia mondiala, fiind atent supravegheati de organismele internationale, de la consiliul de securitate al ONU, la Uniunea Europeana si NATO.

Dar oare care sunt dedesupturile invizibile ale acestei lupte, care, la prima vedere, pare a fi indreptatita pentru autodeterminarea unei natiuni si crearea unui stat independent. Mai mult decat atat, conflictul din Caucaz este o rescriere, tot in limba slavona, a conflictului care s-a petrecut ani buni in spatiul fostei republici federative Iugoslavia, incheiat in urma cu putine luni, prin declararea indepedentei statului Kosovo si recunoasterea acestui act unilateral de catre multe tari de pe mapamond. Trebuie spus clar faptul ca astfel de zone de conflict au fost definite acolo unde existenta tensiunilor intre diversele minoritati nationale facea posibila intretinerea unei seminte de scandal, care sa dea posibilitatea construirii asa numitelor capete de pod, pentru consolidarea intereselor geostrategice globale.

Trebuie amintit faptul ca un astfel de scenariu nu a fost strain nici tarii noastre, in anii 90, imediat dupa revolutie, atunci cand conflictele dintre romani si maghiari de la Targu Mures erau cat pe ce sa stea la baza redesenarii frontirelor noastre nationale. Nici pana astazi nu imi este clar de ce si cum am scapat atunci de un conflict armat si tocmai de aceea cred ca statul roman are obligatia de a interveni energic in aceasta confruntare, in sensul competentelor autodefinite de catre presedintele nostru, cel care ne vede un actor important la Marea Neagra. Acum este momentul faptelor, acum este momentul sa ne afirmam ca un stat puternic, ca un membru adevarat al NATO si UE, daca nu, vom continua sa fim curajosi doar in declaratii politice la posturi de televiziune prietenoase.

Razboiul din Osetia nu este doar un conflict local, este in primul rand o problema a Marii Negre si in al doilea rand a Uniunii Europene si a NATO, dar care, cu siguranta, ne priveste direct pe noi romanii, pentru ca distanta pana la zona de conflict este de sub 1500 km, iar un esec al negocierilor internationale poate avea repercursiuni greu de imaginat si in alte zone tensionate, cum ar fi de exemplu Transnistria.

Ceea ce ramane greu de acceptat, intr-un mileniu al informatiei si al dezvoltarii tehnologice, este tocmai incapacitatea surmontarii acestor timpuri de conflicte nationaliste, care se soldeaza, din nefericire, in fiecare an cu victime umane si cu traumatizarea vietii refugiatilor din calea razboiului, indiferent de tabara din care fac parte.

Niciun comentariu: