sâmbătă, 2 august 2008

Colaborare romano-ucrainena?!

Articol aparut in Crai Nou, 1 august

Pentru un stat modern, o istorie de sub 100 de ani este o nimica toata, mai ales atunci cand discutam de autoidentificare si impunerea unui statut propriu pe plan international. Probabil, cel mai bun exemplu in acest sens, este cel al Ucrainei, vecinul nostru de la rasarit, alaturi de care ne-a fost dat, noua romanilor, sa partajam si rele si bune. Avand un trecut zbuciumat, fiind rand pe rand sub dominatia rusa, poloneza, cazaca, fiind pustiiti in razboiale napoleoniene si mai apoi in razboiele modiale ale secolului trecut, ucrainenii s-au definit abia la inceputul anilor 1900 ca o natiune proprie, fiind pentru o perioada lunga republica sovietica, pentru ca mai apoi sa devina stat independent, dupa probusirea blocului socialist.

Iata de ce relatiile cu un astfel de stat trebuie atent dirijate, asa incat, pe ansamblu, cooperarea sa aduca mai mult bine, decat rau. Din nefericire, relatiile dupa 1990 au debutat prost, mai ales pentru Romania. La toate nivelurile deschiderea noastra, de la guvern la autoritati publice locale, a fost mai mereu blocata de centralismul statului ucrainean. Orice decizie in plan de colaborare cu romanii, trecea inevitabil pe la Kiev, pentru o analiza atenta si o confirmare eventuala a limitelor de actiune.

Odata cu trecerea anilor relatiile s-au imbunatatit, in special in zona transfrontaliera dintre Suceava si Cernauti, cele doua regiuni devenind partenere prin 2000 si membre ale Euroregiunii Prutul de Sus. In ciuda unor obstacole ridicate intre Kiev si Bucuresti, cum ar fi canalul Bistroe, tratatul de cooperare, problema minoritatii romanesti din nordul Bucovinei, relatiile dintre Suceava si Cernauti au continuat si trebuie sa fie duse mai departe.

Iata insa, ca in urma cu cateva zile a intervenit o problema grava, ploile torentiale care au afectat zona noastra si care s-au soldat cu o serie de inundatii devastatoare. Un astfel de eveninment este, in mod firesc, gestionat diferit de autoritati. La noi descentralizarea isi spune cuvantul, autoritatile locale au libertate de actiune, dar la vecinii nostri, decizia trece in continuare prin Kiev si din aceasta cauza au existat sincope in comunicarea interinstitutionala dintre cele doua state.

Starea tenisionata este de inteles in asemenea situatii, cand riscul producerii de catastrofe naturale cu posibile pierderi de vieti umane si cand actiunea autoritatii publice este tradusa cu preponderenta in limbaj politic cu iz electoral. Este usor sa gasim vinovati, mai ales peste hotare, insa mingea este in terenul nostru si un lucru s-a dovedit deja ca fiind clar: tara noastra nu este pregatita sa infrunte asmenea situatii,a iar sistemele de protectie sunt subdimesionate si nu mai pot raspunde la provocarile schimbarilor climaterice. Asadar, trebuie insa sa dam dovada de diplomatie si sa nu punem relatia romano ucraineana, inca instabila, in pericol, si din aceasta cauza nu pot fi de acord cu declaratiile incendiare ale unor lideri politici locali si nationali, care incearca sa copie compartamentul presedintelui Basescu in relatia cu Rusia. A da cu bota in balta e foarte usor, insa pretul ulterior il va plati poporul, iar lectia predata de rusi in ceea ce priveste pretul gazelor e elocventa.

Avem nevoie de intelegere si de buni negociatori astfel incat sa putem profita in sensul bun al cuvantului, de oportunitatile existente in aceasta zona fierbinte a Europei, care, daca dam dovada de inteligenta, poate deveni intra-adevar un pol de crestere durabila. Insa pentru aceast lucru e necesar sa intelegem reciproc mentalitatea fiecarei natiuni si sa acceptam diferentele care ne separa, dar care, in mod paradoxal, ne apropie in acelasi timp. Romania nu poate exista fara Ucraina, in acest context global, la fel cum nici Ucraina nu isi poate continua drumul european, fara a avea in Romania un aliat de nadejde.

Niciun comentariu: