joi, 21 august 2008

Avem o clasa politica - cum o schimbam?

Articol aparut in Monitorul de Suceava - 19 august

De multe ori m-am intrebat de ce intra oamenii in politica. Trecand peste motivatiile de ordin personal, cum ar fi nevoia de a dobandi un statut social mai ridicat - lucru acceptabil pana la un anumit punct, in majoritatea cazurilor intrarea in zona politicului, indiferent de nivel, nu are la baza vreun proiect politic miraculos, menit sa schimbe soarta oamenilor, si nici nu tine in mod necesar de vreo doctrina sau alta, mai ales in Romania, unde stanga si dreapta se confrunta si se confunda prin actiuni politice angajate in multe cazuri doar pentru a creste cota electorala.

Unii, la fel ca si mine, s-au trezit pur si simplu in politica, fiind angrenati in aparatul administrativ, situat foarte aproape de zona politica in cazul tarii noastre.

Prin urmare, intrarea in politica nu e ceva imposibil, sau spectaculos, insa de aici incepe practic construirea unei cariere, caramida dupa caramida, dar nu intotdeauna succesul apare atunci cand il doresti si nici nu este in mod obligatoriu proportional cu marimea efortului depus.

Romania nu a avut o pepiniera politica imediat dupa revolutia din ’89, crescuta in sensul statului democrat, si din aceasta cauza s-au perindat suficiente personaje care nu aveau nici in clin, nici in maneca ceva in comun cu politicul sau cu administratia publica.

Si, din nefericire, nici in ultimii ani nu a existat preocupare din partea statului in sensul pregatirii politice in institute, universitati sau alte organisme indreptatite sa formeze politicienii de maine, promisi poporului roman ca fiind reforma definitiva a clasei politice.

Asadar, tinerii in ale politicii nu prea au variante, de multe ori optand pentru a copia sau imprumuta comportamentul politic al celora care le-au fost mentori, sau al celora care, vazuti fiind la televizor, devin exemplificari ale succesului politic, chiar daca acest lucru a insemnat mult prea multe compromisuri si poate calcarea, cu dezinvoltura, pe cadavrele inamicilor si, de ce nu, ale prietenilor politici.

In ultimele luni, am vazut un alt fel de lume politica in Parlamentul European, o lume care pare sa functioneze dupa un set de reguli nescrise, dar respectate, o lume care este in masura sa ofere performanta si care, la final, face ca lucrurile sa mearga mai departe.

Mi-as dori o astfel de lume si in Camera Deputatilor si in Senatul Parlamentului romanesc si cu siguranta acesta este unul dintre motivele care m-au determinat sa candidez intr-un colegiu uninominal, in toamna acestui an.

Stiu ca acest demers pare aproape imposibil de realizat, in viziunea celor care au o incredere atat de scazuta in clasa politica, insa avem obligatia sa incercam, iar pentru asta e nevoie sa incepem.

6 comentarii:

Iulian spunea...

Felul in care intram in politica chiar nu conteaza. De obicei tinerii intra in politica pe criterii foarte ciudate. Chiar prietenia declanseaza uneori mecanisme de apartenenta la o ideologie politica sau la alta. Asa e peste tot. Ceea ce era fun la un moment dat se transforma incet, incet intr-o chestie serioasa. Importanta este implicarea. Aparteneta politica trebuie sa fie o chestiune la fel de privata ca si orientarea sexuala. Asta este ceea ce a descoperit democratia occidentala. Si de aia functioneaza! La noi e doar ura.

Ioan Catalin Nechifor spunea...

@iulian

din pacate avem multa ura acumulata, iar asta nu poate sa duca la nimic bun.

Anonim spunea...

in romania sunt multi politicieni care nici macar nu stiu care este rolul lor- acela de a proteja interesele tuturor romanilor;

max weber spunea ca un om politic care poate fi demn de acest nume are trei calitati: pasiunea, sensul responsabilitatii si talentul. Cati dintre politicienii romani intrunesc acest conditii?

intr-adevar, ceea ce se petrece in PE nu poate fi comparat cu ceea ce se petrece la noi; noi nu stim sa fim eficienti si, in plus, cum nu exista majoritate si minoritate in mod oficial, este greu ca legile care ies sa fie "logice", eficiente.

ati ales sa va prezentati pentru parlamentul romaniei, este o alegere personala, cred ca v-ati gandit bine inainte. totusi, cei care v-au ales pentru Parlamentul european, si carora le-ati promis sa ii reprezentati pana in iunie 2009, ce vor spune?

Silviu

Marius Visan spunea...

O gandire europeana? Greu de implementat intr-o Romanie unde banul face legea.

Greu de etichetat clasa politica din Romania, spre fericirea mea stiu si deputati care vad dincolo de spaga si "prietenii"; pacat ca nu sunt toti la fel, dar asta e, schimbarea spre gandirea Europeana se face treptat si nu peste noapte. Nu putem cere o schimbare radicala in 24 de ore, atat din partea clasei politice, cat si din partea societatii romane. Multi romani inca nu sunt pregatiti de Europa.

Ioan Catalin Nechifor spunea...

@ silviu

Iti voi raspunde si tie si celor care isi pun, in mod evident si corect, intrerbari asemanatoare, intr-un viitor post pe blog. Multumesc pentru tot.

Ioan Catalin Nechifor spunea...

@marius visan

asa e, multi dintre noi nu suntem pregatiti pentru Europa, dar oare am fi fost mai pregatiti peste cativa ani? Eu cred ca nu, asa ca sa profitam ca am fost acceptati in UE.