marți, 8 iulie 2008

Joaca de-a parteneriatul

Editorial aparut in Monitorul de Suceava, 7 iulie

De secole bune, Franta a jucat o carte importanta in ceea ce priveste politica globala. Interesele imperiale, expansioniste ale hexagonului au fost cele care au determinat miscari masive, din punctul de vedere al capitalului, al resurselor si al persoanelor, pe teritoriul european, dar si in lumea larga, dar mai ales pe continentul african.

Secole la rand, Franta si-a consolidat pozitia de mare putere mondiala, aducand in discutie protectionismul ca principiu de negociere cu un stat tert, denumit ulterior partener, insa in majoritatea cazurilor profiturile cele mai importante ramaneau in sfera de influenta franceza. In toata aceasta perioada s-a acumulat mult pe teritoriul continental al Frantei si mai putin in teritoriile de peste mari, francezii vazandu-si linistiti de treaba lor, construind in mai multe etape ceea ce a devenit astazi Franta moderna.

N-au existat framantari si tensiuni interne profunde (excluzand Revolutia de la 1789 si epoca Imperatorului Napoleon) si nici confruntari externe decisive (chiar si in cele doua razboaie mondiale din secolul trecut, Franta a stiut cand sa cedeze – fara foarte multe pierderi - si cand sa isi ceara drepturile de invingator). Poate din aceasta cauza, Franta isi permite in acest moment o modificare substantiala a modului in care isi desfasoara relatiile internationale, impunand noi standarde si fortand acceptarea acestora de catre partenerii traditionali.

Doua exemple imi vin acum in minte, referitor la politica externa franceza, in contextul dezvoltarii de noi parteneriate. In primul rand a fost episodul sosirii presedintelui francez Nicolas Sarkoyz la Bucuresti, in primavara acestui an, atunci cand se anunta cu emfaza, semnarea unui parteneriat preferential intre statul roman si cel francez. In al doilea rand, este vorba de recentul parteneriat semnat de Bulgaria si Franta, denumit foarte pompos „strategic”. Asa cum nu s-a aflat pana astazi ce presupunea parteneriatul pe care il obtinusem noi, probabil ca nici despre intelegerea franco-bulgara nu se va sti foarte mult. Doar discutii si presupuneri legate de participarea in comun pe teatre de razboi si cooperarea in domeniul tehnicii militare. La ce vor fi bune aceste parteneriate, in conditiile in care suntem membri de drept, cu drepturi depline ai NATO si UE? Este greu de raspuns si mai ales de inteles.

Dar daca extragem din context, asa cum se practica adeseori, un exemplu concret poate fi edificator. Sambata am revenit in tara de la Paris, cu Air France, compania cu care Tarom – operatorul aerian al statului roman – are incheiat un acord strategic, facand parte din alianta SkyTeam, alaturi de KLM, Allitalia si alte nume sonore ale aeronauticii mondiale. Aeronava care deservea ruta Paris (Charles de Gaulle) – Bucuresti (Henri Coanda) era parcata la o distanta considerabila de terminalul aerogarii, fiind ultimul avion de pe spatiul aeroportuar. La sosirea la Bucuresti, spatiul de andocare destinat Air France a fost poarta 2, probabil cea mai buna de pe aeroport.

Nu stiu daca poate fi trasa o concluzie, dar cu siguranta acest exemplu nu este singular. Am sentimentul ca de multe ori ne vindem prea usor si credem prea mult in chestia cu plecatul capului, pe care sabia nu-l taie.

3 comentarii:

Lucian Ungur spunea...

Din pacate, relatia noastra "privilegiata" cu Franta, tara "sora", nu prea seamana cu un parteneriat! Seamana, mai degraba, ierata sa-mi fie comparatie, cu un SovRom: noi le dam, ei isi iau! Daca Ion Iliescu sau Adrian Nastase mergeau la Elysee sau la Matignon dand impresia de "egali", Base nu-si poate pastra nici pixul cand are de a face cu francezii! Cést bien dommage! :(

Ioan Catalin Nechifor spunea...

@ lucian

Ai dreptate, din pacate sta in firea omului sa uite prea repede.

Anonim spunea...

n'importe quoi!