marți, 29 iulie 2008

Dupa noi, potopul

Editorial aparut in Monitorul de Suceava, luni 28 iulie

Principiile monarhiei franceze, într-una dintre cele mai înfloritoare epoci de dezvoltare, s-au perpetuat peste timp, singura schimbare constând în dimensiunea posibilă a schimbării. Pe atunci, în vremea autoproclamaţilor regi soare, prosperitatea era privită ca un fapt obligatoriu, indiferent de costuri şi indiferent de suferinţa poporului. Acum, această abordare egoistă, prin care interesul personal este pus mai presus de interesul de grup, a atins un nivel de acoperire globală, greu de imaginat în urmă cu câţiva ani.

Practic, dorinţa de mai bine, de a genera profit şi de a beneficia de prosperitatea dobândită, indiferent de calea urmată, a pus stăpânire pe mai toate activităţile umane. Egoismul personal poate fi regăsit peste tot, plecând de la domeniul economic, acolo unde goana după profit nu mai poate ţine cont de nimic, trecând prin zona acţiunii sociale, în care, nu de puţine ori, costul unei vieţi omeneşti este impropriu calculat în monede mai mult sau mai puţin convertibile, ajungând, dacă vreţi şi în zona sportului, unde dopajul şi blatul încalcă flagrant dorinţa baronului de Coubertin - părintele olimpismului modern, de a avea un sport emancipat pentru toţi.

Am ajuns prea departe, am depăşit deja bariere care păreau de netrecut, am exclus aproape în totalitate raţiunea din ecuaţia profitului, alături de necesitatea de a asigura condiţii de viaţă echitabile pentru cei care vor veni după noi. Iar natura, sau dacă vreţi Divinitatea, nu ne iartă. Am fost păsuiţi vreme de secole, am fost lăsaţi pradă dorinţei de înavuţire cu orice preţ, însă acest lucru nu ne mai este acceptat. şi din această cauză, apar şi dezastrele naturale.

Am depăşit echilibrul şi aşa instabil, pe care cei care partajează viaţa pe pământ au încercat în milioanele de ani de existenţă să îl conserve. Iar acum plătim preţul ignoranţei şi al nesăbuinţei. Plătim cu vieţi omeneşti, cu viaţa animalelor de prin gospodării şi cu a celor din sălbăticie, plătim un cost al agoniselii pierdute pe apa sâmbetei.

Vina nu trebuie căutată departe, însă în nici un caz nu ne aparţine doar nouă, celor care locuim pe tărâmul sucevean, atât de încercat în ultimele zile, după furtunile extreme şi precipitaţiile abundente care s-au abătut asupra multor localităţi din judeţ.

Suntem beneficiarii schimbărilor climaterice, schimbări despre care tot auzim de o vreme încoace, dar din păcate se face prea puţin. Atunci când rapoartele oamenilor de ştiinţă sunt alarmante, opinia publică şi factorii de conducere sunt mai degrabă sceptici, iar primele măsuri adecvate ajung să fie luate prea târziu. Abia după ce plătim cu viaţa şi cu agoniseala şi nici măcar atunci nu suntem convinşi că facem ceea ce trebuie, pentru că de multe ori, ceea ce nu ne afectează personal, ne interesează mai puţin.

Dezastrul de săptămâna trecută ar trebuie să fie un semnal de alarmă pentru toţi şi pentru cetăţenii obişnuiţi, care trebuie să se pregătească pentru asemenea evenimente, dar şi pentru autorităţi, care au obligaţia să apere viaţa cetăţenilor, chiar şi condiţii extreme.

Sper să găsim înţelepciunea necesară şi să facem ceea ce trebuie, astfel încât după noi să nu fie potopul, ci, mai degrabă o continuare a vieţii noastre frumoase şi liniştite pe acest tărâm sucevean. 

sâmbătă, 26 iulie 2008

Despre codul culorilor

In urma cu cativa ani, avertizarile meteorologice erau exprimate semantic, functie de intensitate si grad de periculozitate. Codul culorilor a fost introdus (dupa venirea la putere a portocaliilor - insa fara nicio legatura politica) pentru o exprimare mai plastica a riscului.

Asadar au aparut indicatori cromatici:
Galben - fenomene meteorologice cu intensitate medie, grad moderat de pericol
Portocaliu - fenomene meteo cu grad ridicat de pericol
Rosu - fenomene meteo extreme, grad foarte ridicat de periculozitate.

Din 2005 incoace, am experimentat toate tipurile de culori, de la galben la rosu, insa majoritatea avertizarilor au fost portocalii.

Acum, la distanta de doi ani de la ultimele inundatii grave din judetul Suceava, istoria se repeta, la o intensitate mult mai mare. Chiar daca in aceste momente nu au existat victime umane (un copil de 17 ani este dat disparut), pagubele materiale sunt mult mai mari, in conformitate cu codul rosu declarat de autoritatile de la Bucuresti, pentru zona adiacenta a raurilor Suceava si Siret.

De la peste 2000 km distanta, de la Bruxelles, am urmarit si eu drama oamenilor ramasi neputinciosi in fata furiei dezlantuite a naturii. Mi-am dorit din totdeauna ca judetul meu - Suceava, sa ajunga sa fie promovat pe canalele tv internationale, insa nu m-am gandit nicio clipa ca Euronews va transmite imagini de la Tibeni, acolo unde dimensiunea potopului a fost cea mai mare.
Nu stiu ce invataturi trebuie sa tragem din asemenea evenimente, insa, din pacate, statul roman este descoperit si incapabil sa faca fata la asemenea provocari. Poate era mai bine sa cumparam barci de salvare si echipament specific pentru interventii in situatii de inundatii, decat sa fi cumparat in urma cu doi ani combinezoane anti-aviara si apa chioara de stropit rotile la masini. De aceasta data, este nevoie de o actiune ferma de la nivel guvernamental, pentru a se dota obligatoriu toate primariile cu echipament de salvare in situatii de urgenta.

miercuri, 23 iulie 2008

Meciul Romania - Bulgaria

Editorial aparut in Monitorl de Suceava, luni 21 iulie

In urma cu cativa ani, atunci cand autoritatile centrale de la Bucuresti si Sofia dadeau tarcoale Bruxelles-ului pentru a gasi poarta de intrare catre Uniunea Europeana, putini erau cei care credeau in integrarea acestor doua state est europene, provenite din fostul lagar socialist si cu o componenta ridicata a ortodoxiei in totalul populatiei.

Visul romanilor si al bulgarilor de a sta la masa bogatilor din UE, a capatat contur dupa anul 2004, odata cu finalizarea negocierii celor 31 de capitole de integrare, pentru alinierea la aquisul comunitar. Dar pana la acel moment ar fi bine sa rememorat etapele constructiei Uniunii Europene, cea care a evoluat in timp, de la constituirea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului, la prima varianta institutionala cu 6 state fondatoare, urmand mai apoi valuri de aderare a noi state. In afara Islandei si Norvegiei, care au decis unilateral iesirea din Uniune, datorita unor chestiuni de politca agricola comuna (in special in domeniul pescuitului, unde ar fi fost defavorizate prin aplicarea reglementarilor comunitare), celelalte state care au primit "verde", s-au straduit sa beneficieze de avantajele integrarii si sa reduca decalajele fata de statele fondatoare europene (Germania, Franta, Italia, Belgia, Olanda si Luxemburg). Rand pe rand, Marea Britanie, Irlanda, Spania, Portugalia, Grecia, tarile nordice Danemarca, Suedia si Finlanda, apoi Austria, au fost acceptate cu bune si cu rele, profitand in adevaratul sens al cuvantului de conjunctura favorabila a momentului aderarii. Nimeni in acel moment nu dorea asumarea vreunui esec, de niciun fel, nici economic, nici social si desigur nici politic.

A urmat apoi valul integrarii de la 1 mai 2004, atunci cand 10 state central si est europene au largit uniunea la 25 de membri. Cu toate ca Romania si Bulgaria erau in carti de multa vreme, decizia privind acceptarea lor a fost amanata, prevazandu-se anul 2007 pentru integrare. In acest timp, cele doua tari au fost luate in calcul ca un tandem, fiind comparate intre ele si creandu-se un tip de concurenta defavorabila, pana la urma urmei, atat romanilor, cat si bulgarilor.

Au fost momente remarcabile pana prin 2004, cand guvernarea de stanga de la Bucuresti, condusa de Adrian Nastase, era criticata si pusa sub presiunea intreruperii negocierilor, in timp ce guvernarea de dreapta bulgara, condusa de fostul suveran Simeon Saxa Coburg era data drept exemplu in relatia cu Uniunea Europena. Prin urmare scorul la pauza a fost 1-0 pentru bulgari.

Dupa schimbarea de regim din cele doua tari, fara sa se schimbe nimic de fapt in stadiul reformelor solicitate de Bruxelles, optica europeana s-a schimbat radical. Dreapta romaneasca repurta succese (era sa scriu succesuri), in timp ce socialistii bulgari erau pusi la colt pentru slaba performanta in lupta cu mafia, pentru ineficienta autoritatilor de la Sofia si multe altele.

Explicatia acestui joc de putere, consta in culoarea politica a Comisiei Europene, majoritara de dreapta. In 2007, la 1 ianuarie, scorul era prin urmare egal, 1-1, ambele tari fiind acceptate in uninea celor 27, cu stipularea unor conditii stricte de monitorizare a domeniilor mai sensibile (justitie, afaceri interne, agricultura) si cu instaurarea unui instrument de presiune - clauza de salvgardare.

Acum, in preajma publicarii raportelor de tara, se pare ca Romania a reusit sa se departajeze de Bulgaria. Spre deosebire de noi, vecinii de la sud de Dunare vor experimenta, pentru prima oara, o blocare substantiala a fondurilor europene, fapt care ii va determina sa incetineasca ritmul de crestere si inacelasi timp de reducere a disparitatilor fata de media europeana. Departe de a fi premiant cu coronita, Romania se vede in postura de a performa in fata Bulgariei, dar acest lucru insemna doar o palida amagire, o minuscula reparatie la adresa orgoliului national, pentru ca, de fapt, riscul de a primi corectii similare, este in continuare crescut, iar progresul pe care l-am obtinut in calitate de stat membru este infim, dar desigur mai mare decat zero.

Depinde de noi daca vrem sa jucam in continuare acest joc cu suma nula, in care nimeni nu pierde si nimeni nu castiga, sau vom dori sa copiem exemplele de succes ale Spaniei, Irlandei sau altor tari europene, carora nu le-a pasat decat de propriul lor destin si care au avut stiinta folosirii banilor europeni pentru a-si finanata proiecte majore de dezvoltare.

joi, 17 iulie 2008

Asta le intrece pe toate

Asa ceva numai in Romania lui Basescu se putea intampla.

"La cancelaria Partidului Democrat Liberal nu a fost inregistrata nicio petitie de care fac vorbire unii membri ai Organizatiei PD-L Constanta." - declaratia presedintelui PD-L, Emil Boc.

Oameni buni, s-a ticnit cu adevarat lupul. Baietii astia de cativa inches, despre care Vadim Tudor spunea ca erau "asa de mici, incat, atunci cand erau mici, tatal lor ii batea cu cureaua de la ceas", au pierdut orice contact cu realitatea (nu TV, ci aia, a noastra, de zi cu zi).

Cum adica sa aiba un partid cancelarie? Cum isi permit cei care se isterizau acuzand PSD ca este partidul stat, alcatuit din baroni locali? Chiar nu mai exista nicio masura, niciun dram de normalitate?

E dezgustator faptul ca s-a ajuns intr-un asemenea hal, avand un partid care se prezinta ca fiind de opozitie, care pastreaza oamenii sai in structuri de conducere guvernamentale si care beneficiaza de pulpana presedintelui Basescu.

Pana unde se poate merge cu ignoranta si dispretul fata romani, atat fata de cei care merg la vot si isi asuma o anumita responsabilitate, cat si fata de cei carora li s-a acrit sa mai creada in vreo schimbare in bine.

Si daca PD-L are cancelarie in Modrogan, atunci rolul lui Emil Boc care e? Aduce creta si uda buretele?

miercuri, 16 iulie 2008

Tenebrele Internetului

74% dintre tinerii europeni, cu varste cuprinse intre 12 si 15 ani, utilizeaza in mod frecvent Internetul, alocand cel putin 3 ore pe zi. Aceste date sunt preluate din Eurobarometrul realizat la nivelul celor 27 state membre ale UE. In plus, copiii intervievati au raspuns ca au fost cel putin odata, in mod accidental, unor imagini cu caracter pornografic.

Nimeni nu contesta ca Internetul si mijloacele de comunicare au devenit instrumente indispensabile ale progresului social, economic si cultural, fara de care viata de astazi ar fi greu de imaginat. Odata cu deschiderea unui nou orizont, prin utilizarea tehnologiei informatiei si a comunicatiilor s-au creat si premisele aparitiei unor efecte negative, mai ales in randul copiilor care utilizeaza Internetul, precum si echipamentele si tehnicile moderne de comunicatie.

Comisia Europeana a prevazut acest lucru in urma cu multi ani, implementand pana in prezent un numar de 3 programe multianuale de protectie a copiilor care utilizeaza Internetul si alte tehnologii de comunicare, prin urmare propunerea unui nou program comunitar multianual, pentru perioada 2009 - 2013, devine o actiune fireasca si trebuie insotita de o alocare bugetara suficienta pentru a asigura atingerea obiectivelor propuse.

Fiind raportor shadow al comsiei pentru bugete (din partea PES), pentru propunerea privind protectia copiilor care utilizeaza Internetul si alte tehnologii de comunicare, am intrebat Comisia Europeana care a fost impactul primelor trei programe comunitare multianuale derulate pana acum, tinand cont ca s-au alocat peste 80 milioane Euro, in perioada 1999 - 2008.

In spiritul transparentei si eficientei cheltuirii banilor comunitari, trebuie sa ne asiguram ca efectul obtinut in urma aplicarii unui asemenea program, justifica alocarea financiara si contribuie la limitarea propagarii impactului negativ in randul copiilor care utilileaza Internetul.

marți, 15 iulie 2008

Regionalizarea Romaniei

Astazi, la intalnirea cu ministrul dezvoltarii, lucrarilor publice si locuintelor, Lazlo Borbely, am solicitat clarificarea cat mai rapida a statutului regiunilor de dezvoltare din Romania. Vizita ministrului la Parlamentul European a avut ca scop prezentarea activitatii ministerului in ceea ce priveste capacitatea de absorbtie a fondurilor structurale de catre Romania, in special prin Programul Operational Regional (POR).

In prezent Romania are 8 regiuni de dezvoltare functionale si eficiente, dar care sunt lipsite, din pacate, de prerogative legislative, fiind constituite ca structuri asociative. Performanta lor in utilizarea fondurilor de preaderare si perspectiva favorabila pentru implementarea proiectelor finantate din fondurile structurale, ar trebui sa ne determine sa discutam deschis statutul juridic al acestor regiuni. Din aceasta perspectiva cred ca ar fi pacat sa distrugem un sistem care a functionat bine si sa regandim impartirea regionala pe alte criterii, dar cu certitudine trebuie deschisa o discutie, astfel incat urmatorul cadru financiar al Uniunii Europene (post 2013) sa nu ne prinda descoperiti.

Chiar daca traversam o perioada cu mare incarcatura electorala, avem obligatia sa vedem daca actuala impartire satisface nevoile de dezvoltare regionala si sa ne decidem ce tip de statut oferim regiunilor, asa incat decizia politica si administrativa sa fie cat mai aproape de cetatean si sa satisfaca, in acelasi timp, cerintele Uniunii Europene.

Pe de alta parte, trebuie analizata alocarea financiara pe diversele axe de interventie, pentru ca in unele cazuri finantarea este cu mult sub nevoia reala, multe proiecte ramanand nefinantate in pofida faptului ca s-au cheltuit deja sume considerabile pentru pregatirea documentatiilor specifice. In acest sens i-am solicitat ministrului Borbely sa identifice posibilitatea realocarii de fonduri din alte axe, in special din cele in care se vor depune proiecte mai putine, astfel incat sumele ramase necheltuite sa nu fie pierdute de catre Romania.

Trebuie spus insa, ca POR este de departe cel mai avansat program operational din Romania, acest lucru datorandu-se in principal Agentiilor de Dezvoltare Regionala si actorilor administratiei publice locale, consiliile locale si cele judetene. In acest moment sunt deja depuse proiecte care acopera circa 30% din fondurile existente pentru perioada 2007-2013, existand premisele pentru o capacitate ridicata de absorbtie la nivelul regiunilor de dezvoltare. Cea mai performanta regiune este in acest moment regiunea 1 Nord Est, formata din judetele Bacau, Botosani, Iasi, Neamt, Suceava si Vaslui, care a solicitat deja jumatate din banii disponibili pentru proiecte de imbunatatire a infrastructurii de transport, dezvoltare durabila si dezvoltarea turismului.

luni, 14 iulie 2008

Politica de vara

Editorial aparut in Monitorul de Suceava - luni 14 iulie

"In viata exista doua mari tragedii. Una e sa nu obtii ceea ce iti doresti. Cealalta e sa obtii". George Bernard Shaw afirma acest lucru si inclin sa ii dau dreptate. Suntem in plina vara si pentru ca dupa vara vine toamna, iar toamna se numara bobocii, cred ca este necesara o analiza politica, in contextul paradigmei dorinta - putinta, exprimata mai sus.

Daca ar fi sa ne intoarcem la momentul toamnei anului 2004, foarte putini erau cei care credeau in victoria lui Traian Basescu si a aliantei Dreptate si Adevar. Dubla „tragedie” a acelui moment, prin pierderea guvernarii de catre PSD si instaurarea unui nou ciclu politic in jurul PNL si PD, nu a adus si schimbarea in bine promisa de catre Traian Basescu in campania electorala.

Cu toate ca trimiterea PSD in opozitie a fost clamata triumfal - ca o victorie a poporului, de catre noua putere de dreapta, putinta guvernantilor condusi de Calin Popescu Tariceanu a fost cu mult sub nivelul dorintei. „Sa traiti bine!” a ramas un simplu slogan, lupta impotriva coruptiei a constituit doar un atribut al luptei politice, iar izolarea Romaniei in toate punctele cardinale, si spre rasarit, catre Rusia, dar si la vest, spre Uniunea Europeana, ne-a adus in situatia de a fi descoperiti in fata noilor schimbari globale legate de criza energiei si a alimentelor.

Prin urmare, aproape nimic bun pentru cei care au castigat in 2004. Pentru cei care au pierdut, mai precis pentru PSD, au fost cativa ani de framantari interne, de schimbari si de reveniri, care pana la urma nu au reusit decat sa produca o pierdere electorala de cateva procente.
Revenind la momentul 12 decembrie 2004, la finalul turului II, elementul determinant al schimbarii centrului de greutate al puterii a fost tradarea PUR-ului, care a cedat rugamintilor presedintelui Basescu, acceptand trecerea in barca puterii si participarea la guvernare, fiind catalogati ulterior drept „solutia imorala”, chiar de catre artizanul tradarii - noul presedinte ales al Romaniei.

Acum patru ani PSD si PUR decideau la nivel central constituirea unei uniuni nationale. Istoria se repeta, iar in urma cu trei zile, consiliile nationale ale PSD si PC (fostul PUR) au hotarat sa inceapa un nou proiect electoral comun, validand o oferta de guvernare pentru urmatorul ciclu politic.

Principiile sunt in mare masura aceleasi, spre deosebire insa de momentul 2004, acum este nevoie de o incredere reciproca mai mare si de asigurarea unor garantii prin care sa nu mai existe posibilitatea unei tradari, asa cum a fost in trecut, pentru ca acum, ca si atunci, Traian Basescu va fi un actor important al crearii majoritatii parlamentare si al instalarii guvernarii.
Vom vedea in scurt timp cum evolueaza politica romaneasca, vom vedea daca suntem capabili sa invatam din greselile trecutului si sper ca paradigma dorinta - putinta sa nu se mai repete, pentru ca in urmatorii patru ani avem nevoie de o guvernare sociala consecventa, de genul aceleia din perioada 2000-2004.

joi, 10 iulie 2008

Regiunile sarace din Europa

Astazi am depus o declaratie scrisa in Parlamentul european privind bugetul Uniunii Europene pentru 2009, prin care am solicitat un sprijin real pentru regiunile sarace, ca expresie a solidaritatii europene, prin disponibilizarea unui buget mai consistent ca expresie a principiului solidaritatii europene.

O noua abordare bugetara trebuie sa contina o mai buna intelegere a dificultatilor si nevoilor cu care se confrunta regiunile mai sarace, urmand sa se asigure o finantare mai consistenta, care, prin monitorizarea progreselor de dezvoltare de catre institutiile europene competente, va conduce la o reducere a disparitatilor si la asigurarea coeziunii economice si sociale.

Chiar daca bugetul pe 2009 (116,7 miliarde Euro) va fi mai mic in termeni reali fata de cel de anul precedent, printr-o mai buna alocare de resurse si prin monitorizarea mai stricta a cheltuielilor ne vom putea atinge obiectivele legate de cresterea economica, crearea de noi locuri de munca, schimbarile climatice si nu in ultimul rand construirea unei Uniuni durabile.
Romania trebuie sa beneficieze de sansa de a reduce diferentele semnificative de dezvoltare fata de alte state membre ale Uniunii Europene.

Pentru tara noastra, aceasta schimbare de optica bugetara poate aduce o veste buna in privinta finantarii regiunilor de dezvoltare, intrucat 6 dintre cele 8 regiuni de dezvoltare din Romania fac parte dintre cele mai sarace 15 regiuni ale Uniunii Europene, ultima din acest clasament ramanand si acest an regiunea de dezvoltare Nord Est. Asadar, beneficiem din nou de o sansa importanta in ceea ce ar trebui sa fie lupta si preocuparea noastra permanenta de a reduce diferentele semnificative care ne separa de regiunile statelor vest europene, in termeni economici, sociali, culturali si de civilizatie.

Responsabilitatea adoptarii bugetului UE apartine Parlamentului European si Consiliului UE, la finalul anului in curs.

miercuri, 9 iulie 2008

Rromii - o problema europeana?!

Articol aparut in Crai Nou - 9 iulie

Secolul trecut ar fi trebuit sa ramana mai mult timp pe retina europenilor, sau cel putin pe retina politicienilor. Problemele legate de incluziunea sociala, discriminarea rasiala, xenofobia si antisemitismul s-au aflat de multe ori printre cauzele care au stat la baza unor conflicte majore, cum ar fi cazul celui de al doilea razboi mondial, soldat cu pierderea a milioane de vieti omenesti si cu experienta traumatizanta a Holocaustului.

Una dintre ideile postbelice a fost ca astfel de lucruri sa nu se mai repete, urmarea fiind instituirea Comunitatilor Europene la mijlocul secolului trecut, transformate in urma mai multor reforme in ceea ce reprezinta astazi Uniunea Europeana. Cu siguranta, apartenenta la aceasta structura nu isi propune sa ingradeasca libertatea celor 27 de state membre, sau sa interfereze brutal in activitatea lor interna.

Dar nici nu poate fi tolerata actiunea guvernului de dreapta italian, condus de Silvio Berlusconi, prin care se doreste amprentarea tuturor rromilor stabiliti in peninsula italiana. Explicatiile oficialilor italieni sunt inacceptabile, tocmai prin incercarea de a se ambala acest proiect intr-o maniera comerciala, afirmandu-se ca amprentarea rromilor ar fi spre binele lor, pentru a putea beneficia de drepturile legale. Acest demers, avand originea in campania pentru alegerile parlamentare, trebuie catalogat ca o incalcare flagranta a Chartei Drepturilor Omului si trebuie condamnat ca atare.

Problema populatiei rroma nu este una exclusiva a statului italian, dar nici una care sa ne apartina noua, romanilor. Minoritatea rroma este singura minoritate apatrida de pe continentul european si chiar din intreaga lume, spre deosebire de ceilalti locuitori ai Uniunii Europene, care apartin altor minoritati nationale si care se bucura de existenta unui stat national propriu. Rromii se regasesc aproape peste tot in Uniunea Europeana, de la Marea Neagra, la oceanul Atlantic si de la Mediterana la Marea Baltica, dar nu au un stat pe care sa se bazeze, care sa ii sprijine si care, eventual, sa ii primeasca inapoi.

Iata de ce, in acest context, obligatia Uniunii Europene este de a gasi solutii realiste pentru a rezolva acest caz, care poate sta la baza aparitiei de noi tensiuni sociale si nationaliste in Europa. Primul pas a fost facut, recunoscandu-se existenta acestei probleme si discutandu-se deschis in Parlamentul European.

Mai ramane sa gasim caile prin care vom putea contribui la o mai buna incluziune sociala a rromilor, acolo unde acestia au hotarat sa se stabileasca, in virtutea principiului general valabil de libertate de circulatie a cetatenilor pe tot teritoriul uniunii. Si un ultim lucru, poate cel mai important, SA NU UITAM.

Vive la France

Franta a preluat fraiele Europei, pentru o perioada de 6 luni, iar presedintele Nicolas Sarkozy va veni maine in Parlamentul European, pentru a se adresa legislativului si pentru a prezenta prioritatile pentru viitor. Dupa terminarea summitului G8 din Japonia, la care atmosfera a fost suficient de destinsa, inclusiv prin abordarea unei tinute "senza cravata", deputatii europeni asteapta sa auda direct de la sursa, care sunt perspectivele globale de dezvoltare pentru anii urmatori.

Franta are o pozitie privilegiata in cadrul Uniunii, este cel mai mare stat membru, din punct de vedere al suprafetei - 632.800 km2, avand peste 6.3779.000 locuitori. Mai trebuie spus inca ceva, mai ales acum cand criza energetica s-a instalat deja la nivel global. Franta detine o capacitate nuclear - energetica considerabila, peste 42% din energia primara consumata fiind din surse nucleare, iar dependenta de importuri este de abia 51.6%, in timp ce Malta, de exemplu, depinde aproape in totalitate de energia importata. In Romania, ponderea in consumul primar de energie este de doar 3,7% din sursa nucleara de la Cernavoda, insa dependenta de importuri este totusi redusa, circa 27%, avand in vedere diversificarea de care dispunem in ceea ce priveste sursele de energie.

In al doilea rand, discutam de ceva vreme de criza alimentara si de reforma politicii agricole comune. Iata cativa indicatori interesanti: Franta are 567.000 de ferme agricole, cu o medie a exploatatiilor de peste 49 hectare/ferma si cu un venit per capita in agricultura de circa 24.331 Euro. In comparatie, Romania are mult mai multe ferme, circa 4.256.000, insa suprafata medie este de 3 hectare, iar venitul este de 2.025 Euro / persoana implicata in agricultura. Din pacate pentru tara noastra, venitul din agricultura este cel mai redus din Uniunea Europeana, pana si vecinii nostri bulgari castiga mai bine, avand 2.720 Euro per capita. Sigura tara europeana care este sub indicele nostru la suprafata medie de teren, este Malta (1 hectar), insa nu putem compara o tara insulara cu fostul granar al Europei.

Iata ca, in pofida faptului ca Franta sta bine la indicatori in domeniul energetic si agricol, preocuparile de moment ale presedentiei franceze a Uniunii Europene sunt legate in mod clar tot de energie si agricultura. De ce? Pentru ca omul destept isi face iarna car si vara sanie. Pentru ca este deja evidenta imposibilitatea evitarii unei crize energetice si alimentare.

Ce facem noi - romanii, in acest timp? Facem politica. Care sunt prioritatile Romaniei? Lupta impotriva coruptiei, descatusarea de institutiile ticalosite ale statului.

Alo???? Bai statu roman, daca o mai tii mult asa, o sa ajungem rau de tot, nu de rasul curcilor pentru deja am ajuns la stadiul asta, insa o sa fim blestemati de cei care vor trai dupa noi.

marți, 8 iulie 2008

Joaca de-a parteneriatul

Editorial aparut in Monitorul de Suceava, 7 iulie

De secole bune, Franta a jucat o carte importanta in ceea ce priveste politica globala. Interesele imperiale, expansioniste ale hexagonului au fost cele care au determinat miscari masive, din punctul de vedere al capitalului, al resurselor si al persoanelor, pe teritoriul european, dar si in lumea larga, dar mai ales pe continentul african.

Secole la rand, Franta si-a consolidat pozitia de mare putere mondiala, aducand in discutie protectionismul ca principiu de negociere cu un stat tert, denumit ulterior partener, insa in majoritatea cazurilor profiturile cele mai importante ramaneau in sfera de influenta franceza. In toata aceasta perioada s-a acumulat mult pe teritoriul continental al Frantei si mai putin in teritoriile de peste mari, francezii vazandu-si linistiti de treaba lor, construind in mai multe etape ceea ce a devenit astazi Franta moderna.

N-au existat framantari si tensiuni interne profunde (excluzand Revolutia de la 1789 si epoca Imperatorului Napoleon) si nici confruntari externe decisive (chiar si in cele doua razboaie mondiale din secolul trecut, Franta a stiut cand sa cedeze – fara foarte multe pierderi - si cand sa isi ceara drepturile de invingator). Poate din aceasta cauza, Franta isi permite in acest moment o modificare substantiala a modului in care isi desfasoara relatiile internationale, impunand noi standarde si fortand acceptarea acestora de catre partenerii traditionali.

Doua exemple imi vin acum in minte, referitor la politica externa franceza, in contextul dezvoltarii de noi parteneriate. In primul rand a fost episodul sosirii presedintelui francez Nicolas Sarkoyz la Bucuresti, in primavara acestui an, atunci cand se anunta cu emfaza, semnarea unui parteneriat preferential intre statul roman si cel francez. In al doilea rand, este vorba de recentul parteneriat semnat de Bulgaria si Franta, denumit foarte pompos „strategic”. Asa cum nu s-a aflat pana astazi ce presupunea parteneriatul pe care il obtinusem noi, probabil ca nici despre intelegerea franco-bulgara nu se va sti foarte mult. Doar discutii si presupuneri legate de participarea in comun pe teatre de razboi si cooperarea in domeniul tehnicii militare. La ce vor fi bune aceste parteneriate, in conditiile in care suntem membri de drept, cu drepturi depline ai NATO si UE? Este greu de raspuns si mai ales de inteles.

Dar daca extragem din context, asa cum se practica adeseori, un exemplu concret poate fi edificator. Sambata am revenit in tara de la Paris, cu Air France, compania cu care Tarom – operatorul aerian al statului roman – are incheiat un acord strategic, facand parte din alianta SkyTeam, alaturi de KLM, Allitalia si alte nume sonore ale aeronauticii mondiale. Aeronava care deservea ruta Paris (Charles de Gaulle) – Bucuresti (Henri Coanda) era parcata la o distanta considerabila de terminalul aerogarii, fiind ultimul avion de pe spatiul aeroportuar. La sosirea la Bucuresti, spatiul de andocare destinat Air France a fost poarta 2, probabil cea mai buna de pe aeroport.

Nu stiu daca poate fi trasa o concluzie, dar cu siguranta acest exemplu nu este singular. Am sentimentul ca de multe ori ne vindem prea usor si credem prea mult in chestia cu plecatul capului, pe care sabia nu-l taie.

vineri, 4 iulie 2008

145,29

Acest numar nu are nicio legatura simbolistica, de genul 322 de parlamentari care au votat anul trecut pentru suspendarea presedintelui. Asa cum nu are nicio legatura cu 9/11, data atacului terorist de la World Trade Center.

145,29 este cotatia de ieri a barilului de petrol. O cifra care devine din ce in ce mai cunoscuta, in fiecare zi aparand in top-ul stirilor din mass media internationala. Mult mai cunoscuta decat 322 sau 9/11, dar nu prin valoarea absoluta, ci tocmai prin asteptarea creata de momentul publicarii cotatiei zilnice.

Daca acum trei, patru ani, pretul barilului de petrol era in jurul valorii de 50 USD, iata ca in 2008 acesta a crescut de aproape 3 ori. Ca sa nu mai vorbim de perioada anilor 90, atunci cand cotatiile internationale se invarteau in jurul valorii de 12 USD/baril. Nu mai putin adevarat este faptul ca dolarul american avea o alta valoare in acele vremuri.

S-a ajuns asadar la valoarea de 145,29. Dupa ce s-a depasit record dupa record si in conditiile in care previziunile nu sunt deloc linistitoare.

Joi, 3 iulie, am avut ocazia sa particip la o discutie cu Louis Schweitzer, fost presedinte director general al Renault, cel care s-a ocupat indeaproape de achizitia uzinei Dacia Pitesti, lansarea modelului Logan si parafarea aliantei cu Nissan.

S-au discutat lucruri interesante despre autoturismul Logan, despre schimbarea radicala a uzinei Dacia, dar si despre chestiuni globale.

Avand acces la o serie de rapoarte privind cresterea economica si schimbarile climaterice pe termen mediu si lung, l-am intrebat pe Louis Schweitzer cum poate fi convinsa China, sau alte tari aflate intr-o dezvoltare accelerata si neintrerupta de ani buni, sa limiteze numarul de autovehicule in viitor, tinand cont de datele furnizate de institutele specializate in previziuni economice si sociale. Acestea precizeaza ca daca se pastreaza ritmul actual de crestere economica, in termen de 20 de ani, China va detine un numar mai mare de autovehicole decat exista in prezent, apreciindu-se un numar de peste 1 miliard de masini, fata de cele circa 850 milioane existente astazi. Pe de alta parte, consumul de carburanti in China anului 2028 va fi mai mare decat consumul actual la nivel mondial. Raspunsul fostului presedinte Renault a avut la baza dezvoltarea initiala a automobilului, care, la inceput secolului XX era destinat oamenilor cu bani, revolutia industriala introdusa de Ford (prin lansarea modelului popular T) fiind cea care a dictat evolutia ascendenta a industriei automobilului. Plecand de la principiul ciclicitatii unui produs, se poate aprecia ca, in urma cresterii exagerate a pretului carburantilor, autovehicolul va deveni, pe zi ce trece, un produs destinat clasei superioare (din punct de vedere financiar) a societatii globale, singura care isi va permite sa plateasca 20-30 Euro/litru de benzina.

Vom vedea daca acest scenariu va avea loc si cand, insa este clar faptul ca emisiile poluante ale autovehicolelor cu combustie interna au un efect sever in ceea ce priveste schimbarea climei pe glob.

O alta certitudine, lumea economica si politica de la nivel inalt, nu are inca solutii miraculoase pentru pastrarea unor conditii de viata minimale pe planeta Pamant. Poate va fi Marte o solutie salvatoare, mai ales ca s-a demonstat faptul ca pe planeta rosie exista apa, si deci conditii pentru intretinerea vietii.

Nereguli financiare la SAPARD?!

In ultima perioada, au aparut informatii despre neregulile aparute in executarea unor proiecte europene in agricultura.

Aceste incalcari ale reglementarilor comunitare nu ar fi singulare, mai ales ca in urma cu cateva zile, Bulgaria a fost incriminata de catre Comisia Europeana si s-a dispus suspendarea platii ajutoarelor pentru 572 de proiecte, cu o valoare de 93,5 milioane Euro.

Pentru a clarifica situatia din Romania, am adresat o intrebare Comisiei Europene, solictand sa se precizeze daca sunt prevazute intarzieri ale platilor care ar putea sa influenteze inchiderea Programului SAPARD in Romania la sfarsitul acestui an.

Programul SAPARD a creat premisele tehnice si financiare necesare agriculturii din Romania in vederea integrarii acestui spatiu rural in mecanismele de profil ale Uniunii Europene. Astfel, fondurile derulate prin Agentia SAPARD si ulterior Agentia de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit, au contribuit direct la dezvoltarea economica si sociala a mediului rural, au sustinut autoritatile locale in efortul lor de a imbunatati infrastructura si conditiile de viata ale cetatenilor si au oferit sprijin producatorilor privati, asociatiilor cu profil agricol si societătilor comerciale agricole.

Exista informatii, ca urmare a controalelor recente efectuate de Comisia Europeana in Romania, conform carora au fost descoperite anumite nereguli privind implementarea si executarea unor proiecte. Unele din aceste nereguli au fost descoperite si raportate Comisiei Europene de catre Curtea de Conturi a Romaniei. Astfel de situatii, avand in vedere cazurile similare din alte tari membre ale UE, ar putea sa conduca la stabilirea de sanctiuni, cum ar fi intarzierea platilor sau chiar suspendarea temporara a acestora.

In plus, am solicitat Comisiei Europene sa prezinte Parlamentului:

● numarul proiectelor prezentate de Romania in cadrul Programului SAPARD, precum si suma totala deja alocata pentru aceste proiecte;
● proiectele pentru care s-au efectuat deja plati si care au facut obiectul suspiciunilor in ceea ce priveste implementarea si executia acestora;
● urmatorii pasi in ceea ce priveste neregulile mentionate anterior (daca exista posibilitatea unor sanctiuni similare si/sau a unei monitorizari, ca in cazul celor recent introduse in alte state membre).

Ar fi pacat sa ratam capitolul agricultura, cu toate ca ne straduim la nivel de tara sa facem tot ce este necesar ca banii europeni sa fie pierduti, sau diminuati in cel mai bun caz.

Acest demers se doreste a fi un semnal de alarma si pentru Guvernul Romaniei si Ministerul Agriculturii, pentru a mai salva ceea ce poate fi salvat.