marți, 18 martie 2008

Lantul tacerii

Editorial aparut in Monitorul de Suceava, luni 17 martie 2008

Spuneam, in urma cu cateva saptamani, ca linistea pe care o arboreaza presedintele Traian Basescu este surprinzatoare si suspecta in acelasi timp.

Cunoscut ca un navigator specializat in apele tulburi ale politicii romanesti presedintele a adoptat o atitudine neutra, rezervata, la tot ceea ce era subiect politic de interes public. Revenirea lui Adrian Nastase in conducerea PSD, alegerea propriei sale fiice in fotoliul de secretar general al OTPD-L, scandalul legat de proclamarea unilaterala a independentei Kosovo, l-au lasat rece pe cel care s-a autointitulat in alegerile din 2004 promotor al axei Washington – Londra – Bucuresti.

Mai spuneam ca presedintele actual al Romaniei pregateste ceva, un scandal de proportii, care sa ii permita, din nou, sa fixeze el insusi agenda publica, ca de atatea ori in trecut.
Si iata ca, dupa o asteptare de cateva zile bune, scandalul a aparut. Fara intermediari in rochite frez si cu cosite blonde si fara a fi atacata persoana primului ministru. Deocamdata. De data asta, presedintele a iesit, el insusi, cu pieptul dezgolit, la bataie, aparand in esenta un scop nobil, incercand sa isi protejeze propria familie in fata asa numitilor euro-tonomati din presa romaneasca.

La prima vedere, este un gest omenesc, de inteles, insa, daca stam sa analizam mai in detaliu, presa libera de ascultare cotroceneasca (scuzati termenul) nu a facut altceva decat sa speculeze anumite greseli facute de fata presedintelui, devenita de mult timp persoana publica si anumite aspecte financiare, mai mult sau mai putin stranii, din trecutul neprezidential al lui Traian Basescu.

Dar cel mai de neinteles, cel putin pentru mine, este momentul in care seful statului a hotarat sa dea in clocot. Dupa o perioada in care parea cu adevarat preocupat de problemele natiunii, dupa succesele (si nu succesurile) inregistrate in domeniul educatiei prin semnarea vestitului Pact, prin grija parinteasca fata de statutul de integralitate al statului roman (a se vedea vizita in asa numitul Tinut Secuiesc in urma cu doua saptamani) si, nu in ultimul rand, prin pozitia calma, concilianta pe care Basescu a avut-o de doua ori la rand fata de premierul Calin Popescu Tariceau. Prima data la investirea noului ministru al justitiei, al carui nume nu l-am retinut si nici nu ma obosesc sa il caut pe Internet si a doua oara, la Bruxelles, cu ocazia summit-ului european de primavara, cu doar cateva ore inainte de scandalul euro-tonomatelor din presa romaneasca.
Care a fost motivul pentru care Basescu s-a ratoit la trusturile de presa si la jurnalisti ? Greu de spus, insa putem specula, iar cea mai probabila motivatie o reprezinta scaderea din sondaje, atat a domniei sale, cat si a partidului pe care l-a nasit, PD-L.

O alta parere personala este aceea ca furtuna abia a inceput, presedintele cauta in continuare motive pentru a se putea lansa in campania electorala si cred, din pacate, ca prin ceea ce face reuseste sa ia din nou fata politica a momentului, pentru simplul motiv ca nu exista o alternativa la pozitia de presedinte al Romaniei. Traian Basescu stie bine lucrul acesta, supraliciteaza in relatia sa cu poporul si respecta cu sfintenie temele de campanie din zona populista, trecand de la sloganul poporul contra coruptilor si a parlamentului, la poporul contra jurnalistilor. Dandu-se din nou victima a sistemului ticalosit, Traian Basescu cerseste simpatia poporului, aducandu-si pentru prima oara familia in bataia pustii. Semn ca zilele lui de presedinte sunt deja numarate.

Niciun comentariu: