luni, 31 martie 2008

Romania fara Ion Iliescu

Sunt in tren, de cateva ore bune. M-am saturat de citit ziare si de privit pe geam. Oricum e un peisaj care nu prea iti face cu ochiul. Plina de gunoaie, mai mult sau mai putin biodegradabile, imaginea pe care o am in fata imi aminteste de vorba unui prieten canadian, care, ajungand la Suceava cu trenul, imi spunea ca Romania e cea mai mare groapa de gunoi. Si mai suntem si azi prieteni, chiar daca ma durea ce spunea.
Dar, sa revin la subiect. In ultima vreme, Ion Iliescu revine in prim plan. Atacat si disputat de unele partide politice, care incearca, pe rand, sa-l indese unul altuia in ograda politca. Rand pe rand, PNL si PD-L se acuza de colaborari cu fostul presedinte al Romaniei, uitand ca Ion Iliescu nu mai poate candida, conform constitutiei, la functia suprema din stat.

Trebuie sa va spun ca nu il cunosc foarte bine pe Ion Iliescu. M-am intalnit de cateva ori cu el, am schimbat unele cuvinte cu diverse ocazii si am stat langa el, la scoala de vara a TSD din 2007, urmarind un film interesant despre schimbarile climaterice si dezvoltare durabila, avand-ul pe Al Gore in prim plan.

Despre Ion Iliescu s-a scris mult si se va mai scrie. Dar putini oameni isi pun intrebarea ce-ar fi fost Romania fara Ion Iliescu? Eu unul, l-am provocat odata prin 2005, pe actualul presedinte de onoare al PSD.

Eram la finalul unui master politic, la Institutul Ovidiu Sincai, din Bucuresti, cand, in una din zilele petrecute in Atena 11, am avut o intalnire, noi masteranzii, cu Ion Iliescu. Venea dupa o perioada mai dificila. Incepuse tortura mediatica cu procuratura militara, cu mineriadele, cu sistemul ticalosit. Ma rog, tot tacamul orchestrat de baietii destepti ai lui Traian Basescu.

Imi aduc aminte ca ne povestise pret de vreo 40 de minute cateva lucruri din trecutul lui de presedinte al Romaniei. Se aproapia de final intalnirea si era randul nostru sa punem intrebari. In acel moment, i-am spus foarte teatral ca "eu il consider vinovat - de pastrarea caracterului unitar national al Romaniei". Imi aduc si acum aminte surprinderea care l-a cuprins, privindu-ma direct, printr-un gest de a-si ridica putin ochelarii. A urmat o continuare de mai bine de jumatate de ora, programul fiind dat peste cap, insa, ceea ce ne-a spus atunci Ion Iliescu imi ramane si acum in memorie.

Au fost vremuri extrem de dificile atunci. Presiunile interne si externe si schimbarea radicala de sistem, ar fi putut modifica viitorul Romaniei ca stat unitar. N-a fost sa fie asa. Cu siguranta si datorita lui Ion Iliescu.

Nici nu vreau sa ma gandesc ce s-ar fi putut intampla cu Traian Basescu presedinte in anii 90.

Beneficiile summit-ului NATO

Editorial aparut in Monitorul de Suceava, 31 martie 2008

Primavara n-a venit anul asta cu mana goala. A venit cu un eveniment despre care s-a tot discutat in ultimele luni, pe toate canalele TV si in presa scrisa. S-a vorbit de o asemenea maniera incat, pentru noi cei multi, summit-ul NATO pare sa insemne ceva cu totul iesit din comun.

De fapt, daca ar fi sa gandim, asa cum gandesc cetatenii unor tari occidentale, am intelege ca o asemenea actiune este un lucru normal, care se petrece la intervale de timp, mai peste tot in lume.

Ne-am trezit noi in Romania sa transformam, din tantar armasar, o intalnire care era stabilita de foarte mult timp inainte si care ar fi trebuit se desfasoare sub semnul normalitatii. Dar, poate pentru simplul fapt ca normalitatea este un fenomen din ce in ce mai rar, autoritatile statului, in principal guvernul si presedentia, au incercat sa mascheze adevaratele probleme ale romanilor.

Toata lumea vorbeste de summit, un cuvant care in urma cu ceva vreme nu se folosea in limba romana. Televiziunile se intrec in a analiza pe toate fetele si pentru a defini minunatele beneficii ale summit-ului.

Fiind calator saptamanal prin Bucuresti, spre parlamentul european din Bruxelles, am avut ocazia sa vad schimbarea artificiala la fata a traseului de la Otopeni la Palatul Parlamentului. O schimbare care imi aminteste de vizitele de lucru ale tovarasului in judete. Imi aduce aminte de harnicia cu care se intreceau in activitate, anumiti prim secretari de pe vremuri, in a-i face pe plac primului om din stat. De data asta rolurile s-au schimbat, mentalitatea de prim secretar fiind preluata de presedinte si de premier, care incearca sa arate inaltilor oaspeti o alta fata a Romaniei.

Aceasta incercare jalnica, prin care nu facem altceva decat sa ne furam caciula singuri, a culminat cu simularea de sambata, simulare care a paralizat fara niciun rost traficul in capitala. Iar acest lucru este doar inceputul, de luni si pana vineri va fi un calvar adevarat.

Ramane sa vedem daca s-a meritat acest tip de abordare pur romaneasca si daca nu ar fi fost mai bine sa face ce ar fi facut orice tara din vestul Europei. Adica sa ne fi comportat firesc, in asteptarea unui eveniment firesc si obisnuit.

sâmbătă, 29 martie 2008

Am revenit

Sunt momente in viata cand simti ca ai nevoie de o pauza. O pauza de gandire, de somn, de activitate. Am avut o perioada nu tocmai fasta. Da, pana si un europarlamentar poate pati asta. Anumite chestiuni politice, despre care nu vreau inca sa vorbesc, plusate de o prea minunata astenie de primavara (chiar daca nu credeti, schimbarea de fus orar intre Belgia si Romania se simte, in pofida faptului ca e doar o ora la mijloc - la care se adauga timpul petrecut pe drum, aproximativ 14 ore de doua ori pe saptamana, pe ruta Suceava - Ploiesti - Otopeni - Bruxelles si retur).

Nu caut scuze, dar vreau sa stiti motivele acestei scurte taceri si pe net si in editorialele pe care le scriu pentru ziarele de acasa si in comunicarea publica.

Deocamdata atat. Dar revin.

marți, 25 martie 2008

Semne de intrebare

Am o senzatie ciudata, legata de modul in care se contorizeaza voturile pentru TOP 500. Nu pot comenta mai mult, insa sper sa fie o competitie corecta. Astazi, 25 martie, Constantin Brancusi este pe locul 15, cu un numar de 16964 voturi.

miercuri, 19 martie 2008

Am ajuns pe locul I

Realy later edit,

Multumesc tuturor celor care au votat Brancusi in Top 500.
Vreau sa va rog sa sprijiniti acest proiect in continuare si sa fiti cu ochii pe site-ul Saatchi Gallery.
Cred ca Romania merita locul I, prin cel care a creat Poarta Sarutului, Coloana infinitului si care are la acest moment 15736 voturi, devansand-ul pe Pablo Picasso cu 44 de voturi.

Brancusi 500

Later edit,

Constantin Brancusi este singurul roman prezent in Top 500.

Intre timp am ajuns pe locul 2, cu un numar de 15213 voturi, in timp ce primul loc - Pablo Picasso are 15640 de voturi. Succes.

Suntem romani?!

Noul nascut - Constantin Brancusi

In ultima perioada, natia asta a romanilor nu a reusit sa dea semnalul ca se poate comporta ca un produs unitar, capabil sa ramana la suprafata marii globalizari. Exemplele sunt multiple, plecand de la desconsiderarea unor valori nationale, pana la isterizarea generala atunci cand unuia dintre ai nostri ii este recunoscuta valoarea de catre alte popoare (asa cum a fost si este situatia lui Costel Busuioc - pentru care nu pot decat sa ma bucur si sa il apreciez).


Sigur, daca ar fi sa plecam de la premisa ca nimeni nu-i profet in tara lui, am putea accepta o astfel de stare de lucruri. Dar cred ca o astfel de abordare, de dezinteres fata de ideea de a fi roman si de Romania in general, este cea care ne blocheaza ascensiunea europeana si nu numai. Ca sa nu mai vorbim de raul facut de o anumita clasa politica si in special cei care sunt in prezent la conducerea institutiilor principale ale statului.


Cred insa in puterea noastra, a celor multi care vrem o Romanie mai demna, o Romanie recunoscuta si acceptata la masa internationala, o Romanie apreciata pentru ceea ce este si ceea ce a fost si o Romanie dorita pentru ceea ce va urma de acum incolo.


Asa ca, lansez astazi un apel catre voi toti si va rog sa votati Constantin Brancusi in topul primilor 500 de artisti ai secolului XX, top realizat de celebrul muzeu de arta contemporana Saatchi Gallery din Marea Britanie.


Aici http://www.saatchi-gallery.co.uk/artvote/ puteti arata ca sunteti romani.


La ora la care public aceasta chemare, Constantin Brancusi ocupa locul 11, cu un numar de 14339 voturi in "Phaidon Top 500 Artists of the 20th Century", la numai 9 voturi distanta de Andy Warhol, ocupantul locului 10.

Am ales ca imagine lucrarea "Noul nascut" de Constantin Brancusi, cine stie poate va fi un nou inceput pentru romani si Romania.

marți, 18 martie 2008

Lantul tacerii

Editorial aparut in Monitorul de Suceava, luni 17 martie 2008

Spuneam, in urma cu cateva saptamani, ca linistea pe care o arboreaza presedintele Traian Basescu este surprinzatoare si suspecta in acelasi timp.

Cunoscut ca un navigator specializat in apele tulburi ale politicii romanesti presedintele a adoptat o atitudine neutra, rezervata, la tot ceea ce era subiect politic de interes public. Revenirea lui Adrian Nastase in conducerea PSD, alegerea propriei sale fiice in fotoliul de secretar general al OTPD-L, scandalul legat de proclamarea unilaterala a independentei Kosovo, l-au lasat rece pe cel care s-a autointitulat in alegerile din 2004 promotor al axei Washington – Londra – Bucuresti.

Mai spuneam ca presedintele actual al Romaniei pregateste ceva, un scandal de proportii, care sa ii permita, din nou, sa fixeze el insusi agenda publica, ca de atatea ori in trecut.
Si iata ca, dupa o asteptare de cateva zile bune, scandalul a aparut. Fara intermediari in rochite frez si cu cosite blonde si fara a fi atacata persoana primului ministru. Deocamdata. De data asta, presedintele a iesit, el insusi, cu pieptul dezgolit, la bataie, aparand in esenta un scop nobil, incercand sa isi protejeze propria familie in fata asa numitilor euro-tonomati din presa romaneasca.

La prima vedere, este un gest omenesc, de inteles, insa, daca stam sa analizam mai in detaliu, presa libera de ascultare cotroceneasca (scuzati termenul) nu a facut altceva decat sa speculeze anumite greseli facute de fata presedintelui, devenita de mult timp persoana publica si anumite aspecte financiare, mai mult sau mai putin stranii, din trecutul neprezidential al lui Traian Basescu.

Dar cel mai de neinteles, cel putin pentru mine, este momentul in care seful statului a hotarat sa dea in clocot. Dupa o perioada in care parea cu adevarat preocupat de problemele natiunii, dupa succesele (si nu succesurile) inregistrate in domeniul educatiei prin semnarea vestitului Pact, prin grija parinteasca fata de statutul de integralitate al statului roman (a se vedea vizita in asa numitul Tinut Secuiesc in urma cu doua saptamani) si, nu in ultimul rand, prin pozitia calma, concilianta pe care Basescu a avut-o de doua ori la rand fata de premierul Calin Popescu Tariceau. Prima data la investirea noului ministru al justitiei, al carui nume nu l-am retinut si nici nu ma obosesc sa il caut pe Internet si a doua oara, la Bruxelles, cu ocazia summit-ului european de primavara, cu doar cateva ore inainte de scandalul euro-tonomatelor din presa romaneasca.
Care a fost motivul pentru care Basescu s-a ratoit la trusturile de presa si la jurnalisti ? Greu de spus, insa putem specula, iar cea mai probabila motivatie o reprezinta scaderea din sondaje, atat a domniei sale, cat si a partidului pe care l-a nasit, PD-L.

O alta parere personala este aceea ca furtuna abia a inceput, presedintele cauta in continuare motive pentru a se putea lansa in campania electorala si cred, din pacate, ca prin ceea ce face reuseste sa ia din nou fata politica a momentului, pentru simplul motiv ca nu exista o alternativa la pozitia de presedinte al Romaniei. Traian Basescu stie bine lucrul acesta, supraliciteaza in relatia sa cu poporul si respecta cu sfintenie temele de campanie din zona populista, trecand de la sloganul poporul contra coruptilor si a parlamentului, la poporul contra jurnalistilor. Dandu-se din nou victima a sistemului ticalosit, Traian Basescu cerseste simpatia poporului, aducandu-si pentru prima oara familia in bataia pustii. Semn ca zilele lui de presedinte sunt deja numarate.

sâmbătă, 15 martie 2008

Campanii in occident

Articol aparut in Crai Nou, vineri 14 martie 2008

Ce imagine aveti despre campaniile electorale din Occident ?

S-a facut din nou seara la Strasbourg, dupa o zi plina, in care am marcat cea de a 50-a aniversare a Parlamentului European. Orasul in care s-a intrunit pentru prima oara Adunarea Europeana, la 19 martie 1958, asteapta linistit trecerea ciclonului Johanna, dupa ce, in urma cu o saptamana, o furtuna de proportii a maturat nord-vestul continentului european. Vremea se schimba, mai mult sau mai putin, asemenea vremurilor pe care le traim.

In Romania, campania electorala nu a inceput, iar, la data la care scriu aceste randuri, Guvernul abia a anuntat calendarul oficial pentru alegerile locale. Cu toate acestea, lumea s-a saturat deja de campania electorala neoficiala, unele partide incepand deja lansarea pompoasa, cu surle si cu trambite, a candidatilor pentru fotoliile de edili ai localitatilor. Sau cu simpozioane despre rolul nu stiu cui sau cu strangeri de fonduri, livrari de flori pe strazi, sau chiar concerte. Toate bune si frumoase.

Dar daca nu era campanie electorala, ce se intampla? Aproape nimic si, din acest motiv, consider ca nu e normal sa ne comportam electoral, intr-o maniera extravaganta. Sigur, e dreptul fiecarui partid sa isi stabileasca persoanele cu care va intra in batalia pentru alegerile locale si de a face intalniri interne cu membri de partid si cu simpatizanti, dar de aici si pana la a aduce trupe de muzica si interpreti celebri, in spectacole deschise publicului larg, e cale lunga. Oare ce vor inventa cei dornici de preluarea puterii locale in timpul campaniei oficiale, care va incepe pe 2 mai?

Iata de ce nu vreau sa ma pronunt mai in detaliu asupra alegerilor locale, tema pe care ati propus-o saptamana asta. Pot sa va dau, insa, cateva impresii pe care le-am trait la Strasbourg, unde duminica trecuta s-a consumat primul tur al alegerilor pentru primar si consiliul local. Si unde primarita in functie, Fabienne Keller, din partea dreptei franceze – UMP, se pare ca va pierde in fata fostului primar Roland Ries, candidat al socialistilor. Turul doi, care va avea loc duminica viitoare, va marca finalul unei campanii decente, linistite si care respecta inteligenta alegatorilor. Doar dezbateri civilizate cu cei care voteaza, actiuni politice restranse, fara tam-tam, cam asta ar fi de spus despre alegerile locale din Franta.

Vremurile se schimba, la fel ca si vremea. La noi, parca mai mult si in mai rau.

vineri, 14 martie 2008

Cele doua Romanii

Azi am aterizat la Otopeni pe la ora 3, dupa amiaza, la finalul unei saptamani de Parlament European la Strasbourg. Ca un devorator adevarat de noutati precum sunt, am dat repede o raita pe agentiile de presa. Si nu mica mi-a fost mirarea sa vad cam ceea ce se poate vedea in presa occidentala.

Presedintele si premierul, au declarat la finalul summit-ului european de primavara de la Bruxelles, ca Romania va sprijini proiectele europene.

Foooaartee frumos. N-am intrebat care proiecte, dar ma rog, eram bucuros sa vad ca cei doi, care impart puterea in Romania, au o pozitie comuna, fireasca si in sensul asteptarilor noastre.

Dar cum o minune a la Traian si Calin nu tine mult, am citit, la o oarecare distanta in timp, declaratiile pe post de glumite nationaliste pe care le-a facut presedintele la adresa ministrului Vosganian. De parca cel din urma era la marginea drumuilui, undeva prin Voluntari si facuse cu mana primei masini spre a-l lua la "ocazie" pana la Piata Matache.

Am zis ca Traian nu poate sa digere inca faptul ca Vosganian a trecut peste etapa de demolare personala care a culminat cu retragerea din postura de candidat pentru comisar european. Apropo, Vosganian este printre putinii care ii rezista lui Traian Basescu, comandant care nu prea are obiceiul sa ia prizonieri. De regula, odata intrat in vizorul presedintelui, nu prea scapi. A se vedea Victor Ciorbea, Petre Roman, Mona Musca si altii.

Ei bine, insa acum pe seara nu mai pricep nimic. Traian Basescu se lanseaza intr-un atac public de o dimensiune nemaintalnita, la adresa trusturilor de presa si a jurnalistilor.

Ceea ce imi demonstreaza faptul ca Traian joaca in doua filme diferite, in doua Romanii paralele, una pentru servit in afara, stearsa de praf si lustruita bine si una pentru romanii care au ales sa traiasca bine acasa.

Basescu joaca un teatru complex, pentru doua tipuri de public, unul care participa la summit-uri si altul care merge inca la prasit cu sapa sau cauta un loc de munca un pic mai bine platit.

Doua roluri cu doua costumatii diferite, una, la patru ace, dar care sta ca naiba si in niciun caz nu poate schimba perceptia deja formata in cancelariile europene si alta, cu cipilica si treining, care, din pacate pentru viitorul Romaniei, inca mai prinde la popor.

joi, 13 martie 2008

A mai cazut o stea

Ovidiu Iuliu Moldovan a plecat ieri seara dintre noi.

Dumnezeu sa il odihneasca in pace!

foto: www.port.ro

miercuri, 12 martie 2008

58 - 08



Astazi am sarbatorit 50 de ani de existenta a Parlamentului European.

In data de 19 martie 1958, la Strasbourg a avut loc prima reuniune a Adunarii Europene. Astazi, dupa jumatate de secol am ascultat in hemiciclu Oda Bucuriei de Ludvig van Beethoven, devenita Imnul Europei, in interpretarea unei orchestre de tineri din tari ale Uniunii Europene.

O istorie scrisa in timp, cu greutati si cu esecuri, dar care rezista si sper sa isi urmeze in continuare idealurile care au stat la baza crearii Uniunii Europene.

marți, 11 martie 2008

Remember March, 11

11 martie 2004

O zi normala, pentru majoritatea dintre noi, intrata in sertarul uitarii. Un inceput de primavara, asemenea altor inceputuri care au fost, sau care vor veni.

Insa pentru spanioli, dar si pentru multi dintre compatriotii nostri care au decis sa isi faca un trai mai bun pe taram iberic, 11 martie va ramane in memoria lor, mult timp de acum incolo. Atacul terorist din unul dintre miile de trenuri care ajung zilnic in Madrid, a insemnat un moment de cotitura pentru istoria recenta a Spaniei. Din perspectiva umana, atunci pierzandu-si viata un numar mare de spanioli, dar si romani, dar si din perspectiva electorala, datorita faptului ca fondul emotional al crizei terorii a basculat optinile de vot, premierul in functie atunci, Aznar, pierzand alegerile generale in fata socialistilor lui Zapatero.

Ciudata mai e si istoria asta uneori.

Dar nu avem incotro, trebuie sa o respectam si mai ales, sa incercam sa o intelegem.

Si sa n-o uitam, pentru ca s-ar putea intoarce, cu bune si cu rele.

Vantul schimbarii socialiste

in Europa incepe sa bata dinspre Spania si Franta.

Salut victoria socialistilor, in Spania si Franta, democratii care au dat de foarte multe ori tonul schimbarii pe intreg continentul european. Aceasta orientare electorala catre stanga, intr-un teritoriu care numara peste 100 de milioane de locuitori, constituie semnalul ca vremea popularism-ului in Europa a trecut, fara sa lase ceva semnificativ in urma ei.

In Franta, experimentul de dreapta UMP al presedintelui Sarkozy si-a demonstrat, dupa un singur an, incapacitatea de a duce natiunea franceza acolo unde s-a promis in campania pentru alegerile prezidentiale de anul trecut, in timp ce in Spania, guvernarea de stanga a premierului Zapatero a intarit increderea spaniolilor in reformele socialiste.

In multe etape ale istoriei europene, vantul schimbarii, odata pornit, nu a mai putut fi oprit si nu va putea fi oprit nici in Romania, unde a venit vremea cand alegatorii nu mai accepta promisiunile electorale miraculoase, de genul celor vehiculate in campania "Sa traiti bine!" din 2004. Tocmai de aceea, PSD are nevoie sa demonstreze mai mult apartenenta la stanga europeana, pentru a bloca accesul PD-L, un partid populist care se apropie de zona dreptei extreme si care, alaturi de presedintele lui fondator Traian Basescu, incearca suprimarea democratiei romanesti.

Consider ca trebuie continuat ceea ce s-a inceput in 1989, iar acest parcurs este obligatoriu pentru toate formatiunile politice democratice cu adevarat si nu doar in titulatura si de aceea cred ca avem datoria sa construim un proiect transpartinic, fundamentat inclusiv pe modelul "cordonului sanitar", aplicat in trecut in Franta, Belgia, Olanda, pentru a tine departe de zona puterii, un partid populist, sau de extrema dreapta.

Dupa ce, prin prezenta unor membri marcanti in zona de decizie guvernamentala, Alianta "Dreptate si Adevar", a tinut Romania in carantina aviara, a venit momentul ca PD-L sa fie tinut, la randul lui, in carantina politica, atat timp cat unicul sau obiectiv politic este de a deveni Adevaratul Partid Stat in Romania.

Mai bine mai tarziu...

Editorial aparut in Monitorul de Suceava, luni 10 martie 2008

A trecut si 8 martie. Parca mai trist decat in alti ani, parca cu mai putina dorinta de a le sarbatori pe cele care ne sunt alaturi in viata noastra.

Am avut ocazia sa fiu invitat in seara zilei de 8 martie la o intalnire cu doamne si domni din Suceava, intr-o atmosfera prietenoasa, dar din care lipsea acea sclipire a increderii in viitor, intr-o viata mai buna. Discutand cu cativa cunoscuti, am incercat sa gasim un raspuns la situatia in care am ajuns, aceea in care romanii nu mai stiu sa sarbatoreasca, nu mai stiu sa se distreze asa cum o faceau odinioara. Raspunsul a venit nu foarte tarziu, mai pe inserat, izvorat din existenta cotidiana a romanilor, mai aplecati asupra problemelor, asupra greutatilor vietii si asupra lipsei de perspectiva pentru viitor.

In vremurile de pana in 1989, ziua femeii era un prilej perfect pentru a crea o atmosfera de sarbatoare menita sa alunge monotonia acelor timpuri. De fapt, in acea perioada nu era scapat nici un prilej, balul martisorului, ziua de 1 mai si cate si mai cate. Ce-i drept alta distractie nu exista, cele doua ore de emisie tv nu acopereau nevoia de cunoastere, de divertisment si de socializare. Dar exista speranta si dorinta mult mai profunda pentru viata si pentru viitor.
Astazi, dupa 18 ani de tranzitie, dupa cateva derapaje periculoase spre dreapta, in timpul guvernarii CDR si a Aliantei DA, credinta in viitor si in posibilitatea asigurarii unui trai decent in Romania a atins o cota extrem de scazuta.

Nu mai traim bucuriile mici, cotidiene, suntem prinsi cu totii intr-o goana dupa agoniseala, care, de cele mai multe ori, ne umbreste existenta efemera pe acest pamant. Nu mai stim sa pretuim clipa, sa ne bucuram de ceea ce avem fiecare dintre noi, asteptam solutii miraculoase de la cei ce ne promit ca vom trai bine. Nu mai stim sa apreciem ceea ce s-a facut totusi bine, chiar daca nu intotdeauna la nivelul asteptarilor. Dar poate vom reusi sa privim in sufletul nostru si sa vedem realitatea adevarata si nu cea pe care unii incearca sa o impuna, ascunzand dimensiunea propriilor esecuri.

Eu mai am inca speranta. Mai ales atunci cand vad ca si femeile se pot implica cu succes in politica si in administratie. Iar singurele exemple de primarite de localitati sunt, chiar daca unii nu vor sa accepte, in ograda PSD, singurul partid care are in prezent 4 doamne inimoase, Violeta Zenovia Taran la Berchisesti, Maria Cojocaru la Dolhasca, Maria Plesca la Voitinel si Georgeta Savu la Ilisesti. Lor vreau sa le multumesc pentru ceea ce au facut in localitatile pe care le conduc si vreau sa le urez sa pastreze speranta vie in continuare.

Si in final, chiar daca cu doua zile intarziere, le doresc doamnelor si domnisoarelor din judetul Suceava sa aiba incredere in viitor si sa se implice mai mult, la randul lor, in viata comunitatilor din care provin.

duminică, 9 martie 2008

Victorii socialiste in Europa

Spania si Franta sunt teritorii socialiste. Victoria obtinuta de colegii nostri, ai social democratilor romani, este un semnal care ar putea sa ne ajute si in Romania, in batalia dintre popularii lui Traian Basescu si PSD.

Polarizarea politica foarte accentuata in Spania si Franta, unde socialistii si popularii au luat un numar considerabil de voturi, demonstreaza faptul ca Europa se orienteaza catre un sistem politic cu doua partide puternice. Nu neaparat o copie a modelului american sau britanic ci, mai degraba, o intelegere mai pragmatica a actului guvernarii, vina sau esecul politicilor nationale fiind in aceasta noua situatie imposibil de aruncat in carca unui alt actor participant la cercul puterii.

Felicitari, asadar, spaniolilor si francezilor, pentru ca au ales un model socialist pentru viitorul ciclu electoral si sper ca mesajele care vin din partea romanilor stabiliti sau aflati la munca in Spania si Franta, catre rudelele lor ramase acasa, in Romania, sa se centreze pe zona de stanga, acolo unde este PSD.

Poate ca ar trebui si din partea noastra, a social democratilor romani, sa redefinim partidul in zona socialista, in mijlocul oamenilor, al celor multi, care nu s-au simtit intotdeauna aparati de PSD, indiferent de denumirea pe care a purtat-o in trecut.

Avem atata de comunicat celor care se simt si traiesc de stanga si sper sa ii convingem ca socialismul modern, de sorginte europeana, se gaseste in PSD.

sâmbătă, 8 martie 2008

Un gand de 8 Martie

Tuturor doamnelor si domnisoarelor care, citind acest blog, au decis sa renunte la o parte din timpul lor. Evident un gand bun si celorlalte doamne si domnisoare.

Se spune ca in spatele unui barbat puternic se afla intotdeauna o femeie puternica, eu cred si in reciproca acestei afirmatii, diferenta fiind data doar de faptul ca barbatii isi doresc mult mai mult sa fie puternici, in comparatie cu femeile. Dar e o chestiune doar de timp.

La multi ani!

O scrisoare trimisa

Scrisoare deschisa catre Guvernul Romaniei
Domnului Prim Ministru Calin Popescu Tariceanu

Stimate domnule Prim Ministru,
Au trecut 432 de zile de cand Romania a fost acceptata in Uniunea Europeana, dupa un parcurs complicat, cu multe dificultati, cu satisfactii dar si cu deziluzii. Insa, mai inainte de toate, cu sprijinul nedisimulat al majoritatii romanilor, al celor care au crezut in destinul european al tarii noastre, cei care, atunci cand li s-a cerut, au strans cureaua si au acceptat reformele tranzitiei. Acestor oameni, circa 15 milioane – asa numitii euro optimisti, precum si tuturor celorlalti cetateni, le datoram un viitor mai bun, o Romanie in care sa traiasca mai bine.

In calitate de membru al Parlamentului European si de membru al comisiei pentru bugete, am participat la numeroase intalniri la care am discutat importanta fondurilor structurale, precum si impactul pe care proiectele ce urmeaza a fi finantate din aceste instrumente l-ar avea in privinta dezvoltarii durabile a Romaniei. Nu de putine ori, am primit semnale in ceea ce priveste necesitatea absorbirii acestor fonduri acum, in conditiile in care cunoastem alocarile financiare si regula jocului pana in 2013. Ce va fi dupa acest an, este greu de preconizat acum, insa cu siguranta batalia pentru a obtine banii europeni nu va fi simpla. In urma cu doua zile, am asistat la o dezbatere pe tema fondurilor structurale, organizata de deputatul european Giovanni Pittela, in cadrul careia a fost adusa in discutie importanta parteneriatului public privat in implementarea proiectelor finantate din fondurile europene. Cunoscand faptul ca acest instrument al politicilor economice a fost eliminat prin Ordonanta de Urgenta nr. 34, din 19 aprilie 2006, va adresez rugamintea, domnule Prim Ministru Calin Popescu Tariceanu, sa analizati oportunitatea reintroducerii parteneriatului public privat (PPP), ca vector de promovare a dezvoltarii de proiecte din fonduri europene.

Considerand ca societatea civila si mediul de afaceri privat trebuie sa participe mai activ la constructia Romaniei europene, alaturi de institutiile statului si de autoritatile administratiei publice locale, judetene si centrale, va rog, domnule Prim Ministru Calin Popescu Tariceanu, sa primiti expresia celei mai inalte consideratii.

Catalin-Ioan Nechifor
Membru al Parlamentului European

Suceava, 07 martie 2008

miercuri, 5 martie 2008

O zi plina in Parlamentul European

Poate cea mai diversa de pana acum. Dimineata, timp de 2 ore, am discutat situatia din Orientul Mijlociu cu doi reprezentanti ai Kneset-ului din Israel. Situatia conflictuala din Gaza, mai ales in urma escaladarii din aceste zile, cand sute de persoane si-au pierdut viata, sau au fost ranite, a constituit de departe interesul parlamentarilor europeni socialisti, care au solicitat o crestere a implicarii mijloacelor diplomatice israeliene, palestiniene si de ce nu globale.

Pe de alta parte, nici situatia din Iran nu pare mult mai buna, sau aducatoare de stabilitate. Continuarea programului nuclear civil de catre regimul de la Teheran ridica semne de intrebare justificate din partea celor care se simt amenintati in teritoriile din partea estica a Mediteranei.

In jurul pranzului, Bogdan Olteanu a dezvelit alaturi de presedintele Parlamentului European o statuie donata de statul roman, avand titlul "Equilibrium". Este greu de inteles de ce Romania a renuntat la o lucrare de arta cu un asemenea titlu, din perspectiva multora fiind ultimul simbol existent al acestei stari de fapt - echilibru - pe care tara noastra nu a mai regasit-o de mult timp. Care este mesajul nostru adresat Parlamentului European, habar nu am. In nici un caz europenii nu pot fi dusi de nas si pacaliti cu stabilitatea politica romaneasca.

Dupa amiaza am avut o intrevedere cu Leonard Orban - comisar european pentru multilingvism - invitat al PES la o dezbatere privind importanta limbilor vorbite in Europa.

Va urma, mai spre seara o dezbatere pe tema impactului fortelor de extrema dreapta in Europa. Si abia astept sa vad pozitia unor colegi din parlament in ceea ce priveste migratia doctrinara a PD, de la stanga (pe vremea apartenentei lor la Internationala Socialista) la centru dreapta (prin melanjul PD PLD) si actualmente la extrema dreapta (prin copierea unor discursuri si alinierea unor exprimari politice la zona populismului extrem).

Si spre final vom discuta foarte deschis despre rolul femeii in politica, in asteptarea Zilei Internationale a Femeii - sambata, 8 martie.

marți, 4 martie 2008

Am biruit

Incepand de azi problemele in Romania sunt ca si rezolvate.

Parlamentul a adoptat votul uninominal. Vor mai trece cateva zile, vor fi discutii pro si contra, insa in cel mult o saptamana, daca nu apare ceva semnificativ, acest subiect va dispare, alegatorii vor continua sa aiba informatii reale putine despre ceea ce inseamna votul uninominal si modul practic in care se va desfasura votarea.

Nu vreau sa ma intelegeti gresit, nu sunt impotriva votului uninominal, mai ales ca in alegerile pentru Parlamentul European am avut o componenta uninominala destul de serioasa, mai ales din afara partidului. Asta, desigur, la mine in judet, la Suceava. Sunt insa impotriva perceptiei, sau mai degraba dorintei de a induce o anumita perceptie, potrivit careia votul uninominal va rezolva ceva semnificativ in politica romaneasca.

Insa jocurile sunt facute, partidele vor trebui sa se reaseze in conditiile unei campanii mult mai personalizate si nu ne ramane altceva de facut decat sa asteptam rezultatele mult asteptate.

Cu singurul semn de intrebare, cel referitor la o probabila si foarte posibila contestatie depusa la Curtea Constitutionala.

luni, 3 martie 2008

2008 - Anul schimbarilor?

Editorial aparut in Monitorul de Suceava, 3 martie

Asa cel putin se pare. Nu doar la noi, ci in Europa si peste granitele ei. Anul in care noii lideri ai politicii mondiale incearca sa iasa la suprafata si sa contureze un viitor acceptabil pentru majoritatea celor care voteaza. S-au dus vremurile de campanie electorala cand alegatorii mergeau incolonati la vot, acceptand cu nonsalanta promisiuni electorale desarte si fara acoperire ulterioara in practica. Mai sunt cateva bastioane in care urmele trecutului refuza sa plece, dar si acolo incepe sa adie un vant al schimbarii. Omenirea nu mai poate fi tinuta in intunericul Evului Mediu, oamenii au dreptul sa viseze realist, cu ochii deschisi si au dreptul sa creada, mai mult ca oricand, in promisiuni realizabile.

Am vazut saptamana trecuta schimbarea de putere in Cuba, prin renuntarea celui care parea fara sfarsit, El Lidero Fidel Castro. Astazi, Rusia isi alege noul presedinte, Dmitri Medvedev ia locul lui Vladimir Putin, printr-un demers pasnic, fara convulsii electorale, tarul neincoronat al Marii Puteri Albe urmand sa devina in cateva zile premierul Rusiei.

Italia urmeaza sa desfasoare in primavara acestui an alegeri parlamentare anticipate, ca urmare a crizei politice guvernamentale care s-a instaurat odata cu regimul Prodi. Spania si Franta vor avea in scurt timp alegeri locale si regionale, in timp ce SUA, etalonul de democratie la nivel mondial, a demarat procesul, poate cel mai costisitor si mai obositor pentru alegatori si alesi, de desemnare a candidatilor pentru viitorul mandat din Biroul Oval de la Casa Alba. Democrati si republicani, Obama, Cliton, Mc Cain si altii, mult mai putin importanti, s-au duelat in confruntari, unele spectaculoase, altele nu, pentru a castiga cat mai multi electori americani, in vederea obtinerii candidaturii finale.

Pakistanul, un teritoriu aflat intr-o zona mai indepartata de sistemul pe care si noi incercam sa il implementam in Romania, a fost si el pus in situatia de a organiza alegeri, din pacate, Benazir Butho, lidera opozitiei, ucisa intr-un atentat misterios, neavand sansa sa asiste la performanta electorala a propriei formatiuni.

Cum va arata harta politica o noii lumi la finalul acestui an, este o intrebare legitima, la care am vrea cu totii sa avem de pe acum raspuns. Pentru ca daca am sti dinainte, ne-ar fi mai usor sa ne pozitionam la randul nostru in contextul electoral pe care tara noastra il traverseaza in prezent.
Alegerile locale bat la usa, sau asa ar trebuie sa fie. Guvernul se codeste in a anunta data scrutinului pentru primarii localitatilor, pentru consiliile locale si judetene. Sper sa nu lungeasca acest proces, asa cum s-a facut in cazul alegerilor pentru Parlamentul European, unde s-a inregistrat o intarziere de jumatate de an.

Alegerile parlamentare, in cazul carora devine din ce in ce mai clar faptul ca vor fi organizate la termen, pun si ele suficiente semne de intrebare. Forfota din partidele romanesti, chinurile facerii si desfacerii pe care le suporta anumite formatiuni mai mici sau mai mari, mai vechi sau mai noi, demonstreaza clar faptul ca la noi clasa politica inca nu s-a cristalizat.

Un singur lucru este cert, l-am spus mai inainte, il spun din nou: romanii vor vota constient de aceasta data, vor pune in balanta faptele din trecut si prezent si nu vorbele pentru ziua de maine, vor avea dorinta sa disjunga intre ceea ce a fost rau si ceea ce a fost bine pentru fiecare partid in parte. Si sper sa aleaga cu gandul la viitorul pe care il asteapta pentru ei si pentru Romania. Nimic spectaculos. Fara miracole si promise schimbari profunde. Doar lucruri realizabile.

duminică, 2 martie 2008

Cum se vad de la Bruxelles alegerile

Editorial aparut in Crai Nou, vineri 29 februarie

De-a lungul istoriei, statele, sau mai degraba natiunile, au decis sa aleaga un parcurs democratic. De multe ori schimbarea de sistem a fost una brutala, cu multa varsare de sange, lasand in urma o umbra a trecutului greu de scos la lumina zilei. A fost cazul Frantei, a carei revolutie din 1789 este poate cel mai elocvent exemplu in acest sens, dar nici cazul Romaniei, cazul revolutiei din decembrie 1989, nu poate fi lasat mai prejos. Ceea ce s-a intamplat in parcursul democratic post revolutionar s-a raportat de multe ori la costuri sociale, care s-au soldat, etapa dupa etapa, cu o participare din ce in ce mai scazuta la scrutinele electorale.

Democratia are un cost ridicat, presupune consultarea populatiei in vederea alegerii factorilor de conducere locali, nationali si mai nou europeni. Mai presupune, in unele cazuri, consultarea populara in anumite teme de interes national, asa cum a fost cazul referendum-urilor din 2003, pentru modificarea Constitutiei si din 2007 pentru demiterea presedintelui si pentru votul uninominal.

Europa, la acest moment se pregateste de alegeri. In Italia sunt anticipate in aprilie, in Franta se organizeaza alegeri la nivel local si regional. Malta va fi si ea in situatia realizarii unui scrutin pentru alegeri generale. Daca privim mai departe, Rusia, cea care isi va alege presedintele peste cateva zile si SUA, unde au loc dezbaterile si alegerile preliminare pentru desemnarea candidatilor republican, respectiv democrat, tin capul de afis al politicii mondiale. Cine va fi urmatorul tar al Rusiei, se cam stie, cine va fi primul om, sau prima femeie cu adevarat in America, vom afla cu siguranta spre finalul anului.

Ce ne asteapta pe noi? Pentru ca ne-am aliniat in zona natiunilor democrate, pentru ca avem un calendar electoral predefinit, avem nevoie de un nou sprijin popular pentru a merge mai departe, intr-un nou ciclu electoral. Ce se intampla in zona Parlamentului European, vizavis de subiectele electorale din statele membre? Paradoxal, aproape nimic. Demarcarea dintre politica nationala si cea europeana e de multe ori foarte clara, majoritatea deputatilor europeni fiind preocupati de procesele legislative si de activitatea din cadrul comisiilor. Asta, de luni pana joi, pentru ca de vineri, imbracam haina partidului din care provenim si ne aducem aminte de ceea ce inseamna politica nationala. De multe ori, chiar ne dorim un pic de actiune politica romaneasca, la nivel european lipsind cu desavarsire polemica cotidiana damboviteana, insa intotdeauna, privind inapoi catre Bruxelles, realizam ca eficienta institutiilor europene, in plan legislativ si decizional, se datoreaza modului european de a face politica. Fara ranchiura, fara acuzatii lipsite de sens, fara dorinta de a pune pumnul in gura adversarului politic. Cu contradictii, cu pozitii diferite, dar cu explicatii clare si rationale. Si respectand la urma decizia luata prin votul majoritatii.

Dar va mai trece ceva apa pe Dunare, pana cand decenta va fi instaurata in politica romaneasca. Deocamdata mai avem de invatat de la europeni si mai avem nevoie de stiinta aplicarii politicii si politicilor la ceea ce inseamna cu adevarat Romania.