joi, 21 februarie 2008

Kosovo

articol aparut in Crai Nou, 21 februarie

Subiectul cel mai fierbinte in aceasta perioada este independenta Kosovo declarata unilateral de Parlamentul acestei provincii sarbesti. Ziua de 17 februarie devine o data de referinta pentru geografia continentului european si nu numai. Situatii similare sunt semnalate in multe zone ale lumii, in Europa in Romania si Spania, in spatiul fost sovietic, Republica Moldova si Georgia. Si lista poate continua.

Ceea ce se petrece in aceste zile poate deveni un precedent, nu neaparat periculos, dar suficient de dificil de gestionat, in conditiile in care dorinta separatista exista si in alte regiuni. Daca ar fi sa ne referim strict la spatiul Uniunii Europene si la zonele adiacente, care in parte si-au manifestat dorinta de a parcurge un proces de aderare la uniune, ideea in sine de separare pare a fi impotriva ideilor care au stat la baza crearii spatiului comunitar, inca de la inceputurile anilor 1950. Unitate in diversitate - sloganul european, nu inseamna faramitarea statelor membre, ci presupune partajarea si insumarea unor valori, in contextul globalizarii si al afirmarii Uniunii ca jucator de prim rang al politicii mondiale.

Pe de alta parte, situatia separarii unei parti din teritoriul national nu poate fi inteleasa usor de statele care nu au astfel de probleme de independenta sau de autonomie teritoriala. Chiar daca in trecut majoritatea statelor au avut situatii in care au pierdut sau au castigat teritorii, istoria moderna europeana, din interiorul Uniunii, nu cunoaste decat un singur caz de modificare a granitelor si acela in sensul reintregirii unei natiuni. Este vorba de formarea noului stat german in 1990, prin unificarea Republicii Federale Germane cu Republica Democrata Germana.

Asadar o situatie extrem de complexa si de complicata, iar dupa discutiile la care am asistat in Parlamentul European, imi dau seama ca subiectul independentei Kosovo este inteles diferentiat, in functie de interesele nationale si de distanta fata de Balcani. Ceea ce nu mai este luat in calcul, din pacate, este un raport adoptat de Parlamentul European anul trecut in martie, cu o larga majoritate, un raport care valida planul Ahtisaari, emisarul special ONU, pentru Kosovo. Poate ar fi util sa recitim acel plan, care prevedea, printre altele, asigurarea suveranitatii supravegheate de comunitatea internationala pentru asigurarea obiectivelor de pace si autonomie ale acestui teritoriu si nu presupunea, in niciun caz, existenta dreptului la independenta. Pana la urma, cei care au avut de pierdut sunt sarbii, asupra carora s-a "implementat" un proces foarte dur de destructurare statala.

Ramane de vazut daca teritoriile foste iugoslave se vor reuni, la un moment dat, sub steagul Uniunii Europene, Slovenia este stat membru din 2004, Croatia si Serbia au declansate proceduri si discutii pentru integrare, iar Macedonia, Bosnia si Hertegovina si mai nou Kosovo au cu siguranta in planul de viitor un astfel de parcurs.

Si atunci intrebarea logica poate fi de ce a fost distrusa Iugoslavia, in urma unor tensiuni nationaliste si a unui razboi devastator?

Niciun comentariu: