miercuri, 27 februarie 2008

Calin Popescu Rasteanu

Asa se numeste noul prim ministru roman, care dupa ce s-a obisnuit sa-i raspunda presedintelui, incepe sa se rasteasca si la oficialii europeni si la institutiile de rigoare.

Premierul, ca de altfel orice persoana numita intr-o functie de stat, are in grija provizorie gestionarea unui domeniu public, mai mare sau mai mic, in concordanta cu nivelul "dregatoriei".

Prin urmare pozitia pe care o ia premierul fata de Comisia Europeana e inacceptabila. Si mai grav este ca nu e pentru prima oara in abatere, in ianuarie, la sfarsit, existand o prima rabufnire publica a primului ministru. Insa, in acelasi timp, e o pozitie de inteles, in conditiile in care fiind deja in campanie electorala, Calin Popescu Tariceanu nu are de cine sa se ia. De presedinte, exlus, de partidele de opozitie n-are cu ce, de partenerul de guvenare nu are sens. Asa ca, singura varianta de a se rasti la cineva este sa se rasteasca la Europa. Demersul premierului este unul profund electoral, domnia sa dorind sa arate votantilor romani ce tare este domnul Tariceanu atunci cand isi arata muschii europenilor.

Imi vine totusi greu sa accept deteriorarea relatiilor cu Comisia Europeana, relatiile cu Rusia si cu Axa s-au racit, cu vecinii nu prea discutam, iar cu maghiarii din Tinutul Secuiesc ce sa mai zic.

Si cand ma gandesc ca omul asta parea un altfel de aluat politic la inceput. Mai diplomat, mai calculat. Dar ce sa faci, puterea il schimba pe om, iar omul Tariceanu va fi schimbat in curand.

marți, 26 februarie 2008

"Asemanari" franco - romane

Azi am fost la Paris la un interviu sustinut pentru a fi admis la un Institut de leadership politic. Am plecat cu TGV, de fapt varianta Thalys, cea care leaga orase din tarile europene cu acces la reteaua de cale ferata de mare viteza. Mai putin Marea Britanie, care partajeaza impreuna cu Franta marca feroviara Eurostar.

Distanta Bruxelles - Paris, care masoara circa 420 km este parcursa in 1 ora si 20 minute. Greu de crezut, dar asa e, am verificat si la dus si la venit. Aceeasi distanta ca si in cazul parcursului Bucuresti - Suceava, parcurs pe care sunt obligat sa il fac saptamanal, in aproape 7 ore cu trenul Intercity. N-am inteles de ce se cheama asa, nu are nici vagon restaurant, sau bar si nici nu parcurge distanta mai repede decat rapidul sau acceleratul pe aceeasi ruta. Doar pretul e mai mare. Mult mai mare si nejustificabil de catre cei de la CFR.

Prin urmare o diferenta URIASA intre Franta si Romania.

Francezii si-au dat seama de importanta traficului feroviar si nu imi venea sa cred lucrul asta in 2003, la Villefranche de Rouergue, cand am asistat la o prezentare a prioritatilor de dezvoltare a statului francez, cu ocazia unei reuniuni franco - romane, prezidata de Jean Pierre Raffarrin si Adrian Nastase - primi ministri la acea vreme. Dar vad acum ca pun in practica acest obiectiv. Trenul de mare viteza Thalys cu care am mers astazi a fost plin si la dus si la intors. Gara de Nord din Paris este o aglomeratie umana cum rar iti este dat sa vezi. Iar Parisul mai are o sumedenie de gari, de Est, Montparnasse, Austerlitz, Lyon, pline, la randul lor, de pasageri care prefera transportul feroviar pentru ca se merita. Confort, rapiditate, conectivitate, pret corect - sunt cateva dintre avantajele oferite pasagerilor in Franta.

Iar noi, in Romania ce avem? Niciun proiect serios de dezvoltare a caii ferate. Cateva modernizari de gari, de pe vremea mult hulitei guvernari pesediste. In rest nicio viziune macar, pe termen scurt sau mediu.

Avem in schimb un presedinte jucator, atentie, care a fost ministrul transporturilor. Ati auzit vreodata din gura presedintelui vreun proiect pentru transportul feroviar?

Si totusi ce facem cu tara asta? Incotro ne indreptam? Cat timp mai pierdem tinanad dezvoltarea pe loc? Oare cat ne mai trebuie sa intelegem ca fara infrastructura de transport nu avem nicio sansa?

Intre timp, trenurile de mare viteza au intrat in Germania, anul asta va fi conectat si Munchen-ul, iar la anul viitor, Viena va aparea pe harta feroviara europeana.

Ce s-a schimbat la noi? Doar faptul ca acum nimeni nu mai striga "sarma!!!".

luni, 25 februarie 2008

Mesaj de Dragobete

Editorial aparut in Monitorul de Suceava, luni 25 februarie

In ultimii ani, mai precis in ultimii trecuti de la revolutie, ne-am aruncat intotdeauna dupa lucrurile venite din afara. Dupa jumatate de secol de comunism, timp in care ne uitam cu jind dupa gardul national, sau pe putinele canale de TV straine pe care le prindeam, cu dorinta de a avea ceea ce altii aveau si isi permiteau cu varf si indesat, iata ca acum acceptam aproape tot din afara, cu o obstinenta si cu o automultumire care ne impiedica sa vedem cu adevarat ambele fete ale aceleiasi realitati.

Inainte de 1990, romanii isi doreau un televizor color, un video player, o pereche de jeans si poate, din cand in cand, o masina de fabricatie straina. Majoritatea traiau in acest vis zi de zi, fara nici o sansa de a dobandi lucrul mult visat. Dupa decembrie 89, visul a inceput sa prinda contur si sa ne dea speranta ca intr-o buna zi ne vom bucura de binefacerile capitalismului. Asa a inceput goana dupa agoniseala, o goana care ne-a transformat, incet, incet, in indivizi mai putin umani, mai aplecati spre consum si spre satisfacerea unor dorinte din ce in ce mai costisitoare. Un fenomen social normal si de inteles, mai ales in situatia noastra, cei care am fost blocati zeci de ani si asupra carora s-a pus, de multe ori, stop in calea unor nazuinte personale.

Insa perioadele bune ale vietii postdecembrieste nu au fost multe, dupa un ciclu electoral de stabilitate si de crestere, a venit, inevitabil, varianta destructiva a politicii de dreapta. Daca dupa guvernarea CDR-ista s-a mai putut repara cate ceva, integrarea in NATO si finalizarea negocierilor de aderare la UE fiind exemple in acest sens ale perioadei de stanga Ion Iliescu - Adrian Nastase, dupa aceasta Alianta D.A. PNL – PD, construita in jurul lui Traian Basescu si Calin Popescu Tariceanu, se pare ca va fi mult mai greu de reparat.

Va spun din perspectiva unui om care traieste patru zile, de luni pana joi, la Bruxelles sau Strasbourg si care revine in fiecare saptamana acasa, in Romania. Si care se intalneste cu diferiti oameni din diferite tari europene si care, atat cat le permite gradul lor de informare, sunt sceptici in ceea ce priveste viitorul nostru. Multi spun ca ceea ce face guvernul si presedintele tarii nu s-a mai intalnit in istoria europeana, practic am ajuns in situatia in care ne-am taiat singuri craca de sub picioare, datorita unor ambitii personale, datorita nepriceperii in a duce Romania inainte si datorita obsesiei pe care portocaliii au dobandit-o fata de PSD.

Ce mai asteptam in aceasta situatie? Din afara tarii nu are cum sa vina un ajutor nesperat si in nici un caz gratuit. Am vazut si in trecut, vedem si in prezent. Sarbatoarea noastra nationala a iubirii, din 24 februarie, aproape ca a intrat in uitarea colectiva de cand Valentine’s Day a fost importat si adoptat fara nici un regret, iar exemplele de substituire ale unui produs sau ale unei valori romanesti cu una corespondenta din strainatate, pot continua mult si bine.

Asa ca, inchei acest mesaj de Dragobete, spunandu-le domnilor Basescu, Tariceanu, Boc, Blaga, Orban si ceilalti: Iubiti Romania! Pentru ca eu o iubesc, ma intorc intotdeauna cu drag acasa si imi doresc din tot sufletul sa aiba un viitor mai bun.

duminică, 24 februarie 2008

Slabiciunea lui Traian

Astazi a devenit clar faptul ca presedintele Traian Basescu are o slabiciune.

Elena. Nu Udrea, ci Elena Basescu, mezina familiei prezidentiale.

Cea pentru care Traian isi doreste sa dea jumatate din imparatie, dar pentru care va plati de fapt mult mai mult. Va plati poate totul. Pentru un om despre care se spunea ca nu are mama, nu are tata si care calca cu o placere nemasurata orice persoana care ii sta in fata, momentul in care Elena devine secretar general PD-L demonstreaza detasarea presedintelui de realitate.

Avand un grad ridicat de similaritate cu epopeile grecesti, istoria eroului se rescrie, calcaiul lui Ahile fiind in varianta contemporana pierderea simtului politic, din dorinta de a-si vedea copilul intr-o functie importanta.

Elena incepe sa-si serveasca tatal cu mingi imposibil de returnat, prima fiind declaratia de dimineata : "Tatal meu a convins nenumarate persoane sa vina în Partidul Democrat Liberal".

Ori Elena nu mai stie ca tatal sau nu mai este presedintele PD, cu sau fara -L, ori ii calca pe urme, pozand intr-o indiferenta totala fata de respectarea limitelor constitutionale.

Am crezut pana azi ca Traian ne poate oferi o surpriza de proportii. Plecat cu treburi inalte de stat, in tinutul secuiesc pe care l-a nasit asta vara, presedintele dadea impresia unui om preocupat de treburi mult mai importante decat alegerea junei sale intr-un fotoliu de conducere a OT PD-L. Ma temeam ca va face o figura caracteristica, sacrificandu-si propria fiica, acest sacrificiu aducandu-i in schimb un plus de sustinere electorala.

Ma bucur ca m-am inselat si la ora asta la care scriu, chiar daca rezultatul numaratorii voturilor nu s-a publicat, imi dau seama ca dinastia Basescu isi croieste drumul mai departe. Gluma tinerilor democrati liberali, prin fluturarea unor cartonase rosii la adresa celuilalt pretendent la sefia secretariatului, aduce aminte de sedintele de UTM si mai apoi de UTC, sedinte pe care le cunosc din istorisirile unor seniori ai politicii romanesti.

Ii doresc succes Elenei si tatalui sau si sper ca atat timp cat mai conduc destinele acestei tari, s-o faca cu chibzuinta si cu gandul ca istoria este cea care judeca, la urma urmei.

sâmbătă, 23 februarie 2008

Fotografie de familie

Finalul Consiliului National PSD a aratat celor care vor sa priveasca, o fotografie de familie interesanta. Ion Iliescu, Mircea Geoana, Adrian Nastase, Titus Corlatean, Miron Mitrea.

Pentru unii aceasta fotografie va fi, cu siguranta, un cosmar. Pentru altii, din contra, o binecuvantare. Sau poate o asociere cu imaginea din trecut a partidului.

Ceea ce este sigur, PSD refuza sa moara. Ba mai mult, vrea sa recastige prima pozitie politica din tara.

La ora asta inca sunt in masina in drum spre casa. Incerc sa fac o radiografie a celor intamplate azi. Si mai mult, incerc sa-mi imaginez ceea ce va urma.

Foate multi ne acuza, deja, de intoarcerea in trecut. Pot sa-i intreb doar daca li se pare mai democratic votul a peste 600 de oameni care reprezinta PSD-ul, sau considera fireasca blocarea democratiei in PD-L pentru doi ani, lucru afirmat de Valeriu Stoica si confirmat de practica numirilor din teritoriu.

Daca vrem sa ne consideram o natiune democrata, avem obligatia sa respectam votul. Ori astazi, PSD a decis ca Adrian Nastase trebuie sa revina la conducere. Mai departe vom vedea. Si cum va reactiona electoratul si cum va reactiona partidul.

Ceea ce stiu este ca unora, din afara partidului, incepe sa le tremure genunchii. Nu intamplatoare este vizita privata a presedintelui Basescu in secuime, din dorinta de a estompa amploarea discutiei despre poporul pesedist si determinarea de a castiga a treia runda de alegeri parlamentare consecutiv.

joi, 21 februarie 2008

Numarartoarea inversa

Nu pentru Consiliul National al PSD, cum ati putea crede, ci pentru Razvan Murgeanu, distins ales local si fruntas PD (-L).

Cam cate zile ii mai raman domnului Murgeanu in politica democrata (- liberala)?

Va fi demis din PD (-L), sau isi va da demisia?

Iata ca intr-un interval de nici macar 3 luni, doi viceprimari ai capitalei, unul fost (Ludovic Orban) si unul actual (Razvan Murgeanu) au de-a face cu justitia televizata. Daca in cazul primului nu au existat nici probe si nici marturii personale, in cazul lui Razvan Murgeanu, lucrurile se complica rau de tot, domnia sa fiind intr-o situatie fara solutie rezonabila.

Ramane de vazut reactia PD (-L)-ului si ramane de vazut daca aceasta noua constructie politica a preluat de la vechiul Partid Democrat abilitatea executiilor politice in public, desigur, doar de amorul artei.

Kosovo

articol aparut in Crai Nou, 21 februarie

Subiectul cel mai fierbinte in aceasta perioada este independenta Kosovo declarata unilateral de Parlamentul acestei provincii sarbesti. Ziua de 17 februarie devine o data de referinta pentru geografia continentului european si nu numai. Situatii similare sunt semnalate in multe zone ale lumii, in Europa in Romania si Spania, in spatiul fost sovietic, Republica Moldova si Georgia. Si lista poate continua.

Ceea ce se petrece in aceste zile poate deveni un precedent, nu neaparat periculos, dar suficient de dificil de gestionat, in conditiile in care dorinta separatista exista si in alte regiuni. Daca ar fi sa ne referim strict la spatiul Uniunii Europene si la zonele adiacente, care in parte si-au manifestat dorinta de a parcurge un proces de aderare la uniune, ideea in sine de separare pare a fi impotriva ideilor care au stat la baza crearii spatiului comunitar, inca de la inceputurile anilor 1950. Unitate in diversitate - sloganul european, nu inseamna faramitarea statelor membre, ci presupune partajarea si insumarea unor valori, in contextul globalizarii si al afirmarii Uniunii ca jucator de prim rang al politicii mondiale.

Pe de alta parte, situatia separarii unei parti din teritoriul national nu poate fi inteleasa usor de statele care nu au astfel de probleme de independenta sau de autonomie teritoriala. Chiar daca in trecut majoritatea statelor au avut situatii in care au pierdut sau au castigat teritorii, istoria moderna europeana, din interiorul Uniunii, nu cunoaste decat un singur caz de modificare a granitelor si acela in sensul reintregirii unei natiuni. Este vorba de formarea noului stat german in 1990, prin unificarea Republicii Federale Germane cu Republica Democrata Germana.

Asadar o situatie extrem de complexa si de complicata, iar dupa discutiile la care am asistat in Parlamentul European, imi dau seama ca subiectul independentei Kosovo este inteles diferentiat, in functie de interesele nationale si de distanta fata de Balcani. Ceea ce nu mai este luat in calcul, din pacate, este un raport adoptat de Parlamentul European anul trecut in martie, cu o larga majoritate, un raport care valida planul Ahtisaari, emisarul special ONU, pentru Kosovo. Poate ar fi util sa recitim acel plan, care prevedea, printre altele, asigurarea suveranitatii supravegheate de comunitatea internationala pentru asigurarea obiectivelor de pace si autonomie ale acestui teritoriu si nu presupunea, in niciun caz, existenta dreptului la independenta. Pana la urma, cei care au avut de pierdut sunt sarbii, asupra carora s-a "implementat" un proces foarte dur de destructurare statala.

Ramane de vazut daca teritoriile foste iugoslave se vor reuni, la un moment dat, sub steagul Uniunii Europene, Slovenia este stat membru din 2004, Croatia si Serbia au declansate proceduri si discutii pentru integrare, iar Macedonia, Bosnia si Hertegovina si mai nou Kosovo au cu siguranta in planul de viitor un astfel de parcurs.

Si atunci intrebarea logica poate fi de ce a fost distrusa Iugoslavia, in urma unor tensiuni nationaliste si a unui razboi devastator?

miercuri, 20 februarie 2008

In sfarsit, vom avea presedinte la Consiliul National

De la ultimul Congres al PSD, cel din decembrie 2006, partidul a functionat fara presedintele Consiliului National, organismul care, cel putin din vedere statutar, asigura conducerea colegiala a partidului, intre doua congrese.

Lucrul acesta a devenit clar ieri, 19 februarie, odata cu depunerea candidaturii lui Dan Mircea Popescu, la conducerea acestui for. Discutiile privind faptul ca am cam avea presedinte statutar sunt anulate tocmai datorita acestei candidaturi. Nu poti sa te inscrii intr-o competitie daca esti presedinte ales, iar notiunea de consiliu national extraordinar nu cred sa existe.

Prin urmare, PSD se indreapta spre o clarificare de leadership. In al doilea rand avem sansa sa aruncam in lupta politica un nou organism si evident un nou personaj, intr-o perioada in care discursul public, in zona electorala, are nevoie de elemente noi, sau innoite.

Sper din tot sufletul, ca vineri 22 februarie, sa avem inteligenta si decenta sa alegem solutia buna pentru viitorul acestui partid si chiar daca nu va inghesuiti sa ma credeti, pentru viitorul Romaniei. Cel mai prost scenariu pentru parcursul urmatorilor ani este cel in care scena politica va fi dominata de partidul prezidential PD-L, cu un PSD si PNL zbatandu-se undeva in zona de 30 - 35% cumulat. Nu cred ca asta ne-am dorit in 1989 si cred ca nimeni nu isi doreste acum revenirea la un model de stat cu partid unic.

marți, 19 februarie 2008

Dirigintele la romani

In campania pentru europarlamentare, PD (pe acea vreme fara extensia -L) lansa un slogan care avea in prim plan "dirigintele", asimilat cu presedintele Traian Basescu. Dupa ce in aceste zile seful clasei (alias Sorin Frunzaverde) a declarat ca nu mai doreste sa isi continue mandatul de deputat european, echipa democrat liberala ramane fara un element de baza.

Aceasta situatie este de fapt un preludiu, sau o prefata la ceea ce se intampla in tara. Trist, dar adevarat, Romania nu mai are nici diriginte, nici director, nici administrator, nici macar om de serviciu care sa faca curatenie dupa guvernarea de dreapta Basescu - Tariceanu.

Bun si atunci ce facem, avem o tara, cum procedam (nb asa cum dicta plastic un exponent al mass mediei). Se pare ca ar trebui sa privim in istorie si sa gasim solutii similare la situatii de fapt similare.

Si nu mica imi e mirarea cand vad ca vicepresedintele Bundestagului Susanne Kastner imbraca haina unui adevarat diriginte si arata exact ceea ce ar fi trebuit noi sa aratam, acuzand guvernul de afisarea unui adevarat dezinteres in ceea ce priveste accesarea fondurilor sociale europene, precizand ca nici in domeniul locuintelor si al caminelor sociale Romania nu sta mai bine, de vina fiind tot Guvernul, cel care a anulat facilitatile fiscale, aplicand in schimb taxa unica - vinovata, se pare, de declinul economic si social din prezent.

Pacat ca doamna Kastner nu candideaza in tara noastra, pentru ca nu mai cred in impunerea unei monarhii de sorginte habsburgica, asa cum a fost in trecut, intr-o situatie in care Romania nu era in stare sa urmeze un drum coerent.

Totusi e rusinos ca suntem pusi in situatia de a primi avertizari atat de radicale din partea unor parteneri europeni, dar poate ca de asta avem nevoie ca sa scoatem tara la liman.

Incepe turul

Editorial aparut in Monitorul de Suceava, luni 18 februarie

Perioada transferurilor de iarna in politica se apropie de sfarsit. Cei doi mari pretendenti la castigarea alegerilor locale, PSD si PD-L, au intrat pe ultima suta de metri, inaintea campaniei pentru alegerile locale.

Gestul PSD de acum 10 zile de a arunca in lupta 94 de primari pentru municipii, orase si comune, a fost replicat si de PD-L, care sambata trecuta si-a prezentat 92 de candidati.
Pana acum, avantaj PSD, prin numarul mai mare de nume si prin prezenta a doi reprezentanti din politica nationala, Titus Corlatean si Cristian Diaconescu, fata de unul singur, Cezar Preda, de la PD-L.

La o trecere scurta in revista, propunerile celor doua formatiuni difera mult, una fata de cealalta. Daca la PSD intalnim nume remarcate in politica si in administratia publica, care au in spate o experienta ca edil al unei localitati, la PD-L, in afara de cateva „achizitii” din zona PNL, PSD si PRM, lista e populata cu foarte multi oameni de afaceri, a caror calitate umana nu o contest, sub nici o forma, insa nu pot sa nu ma intreb asupra motivatiei care a stat la baza acceptarii posturii de candidat.

Ce inseamna, totusi, diferentele dintre cele doua liste? In primul rand, la PSD, capacitatea de continuitate a unui proiect politic pe termen mediu, cu oameni care au rezistat presiunilor de toate felurile, facute de exponenti PD-L si factori de conducere ai institutiilor deconcentrate de la nivelul judetului. Gestul acestor oameni, de a ramane verticali si de a pastra propria optiune si crezul politic, este laudabil si le multumesc pentru faptul ca nu au cedat, blocand astfel drumul PD-L catre statutul de partid prezidential.

In cazul democrat liberalilor, acestia au fost nevoiti sa calce promisiunile din 2004, iar racolarea primarilor, fenomen cu care acuzau atat de sonor PSD, devine acum un procedeu acceptat si practicat pe scara larga. In al doilea rand, PD-L si Gheorghe Flutur joaca o ultima carte acum, la alegerile locale. Ajuns unul dintre cele cateva zeci de persoane numite in conducerea partidului prezidential, Gheorghe Flutur a fost retrimis in transee, acasa la Suceava, pentru a incerca, din nou, sa rastoarne barca pesedista. De fapt, de succesul la alegerile locale depinde si viitorul politic al senatorului Flutur, fost ministru al agriculturii, unul dintre domeniile cele mai lipsite de performanta din guvernarea Basescu – Tariceanu, si nu intamplator, Cezar Preda a fost cel care l-a lansat la apa, aruncandu-l in batalia pentru castigarea presedintiei consiliului judetean.

Ce va urma in lupta pentru primarii, consilii locale si consiliul judetean, e greu de prevazut la acest moment. PD-L pleaca cu un avantaj legat de faptul ca sunt discipolii lui Traian Basescu, cred cu tarie in preluarea guvernarii in toamna acestui an si sunt manati de o dorinta aproape inexplicabila de a distruge PSD.

Ramane de vazut si ce vom face noi, social democratii, ca raspuns la actuala situatie din politica damboviteana, mai ales ca vineri, 22 februarie, va fi Consiliul National PSD, eveniment la care avem doua variante, ori continuam sa ne reformam, multumindu-ne cu circa 20% din intentiile de vot, ori ne reafirmam ca cel mai important partid din tara, capabil sa guverneze asa cum trebuie o Romanie aflata la capatul rabdarilor tranzitiei.

Consiliul National PSD

Ii informam pe toti cei care ne recomanda calduros reforma fara de sfarsit, de la Traian Basescu, Emil Boc, Gheorghe Flutur, ca 22 februarie va fi ziua in care PSD trebuie sa ia o decizie pentru viitor: ori continuam reforma impusa din afara si ne mentinem la un scor electoral de circa 20%, ori ne propunem sa punem capat tendintelor de acumulare a puterii in stat in zona prezidentiala si sa ne comportam ca un partid capabil sa ofere romanilor o adevarata schimbare in bine.

Reforma pe care adversarii nostri politici ne-au impus-o timp de trei ani, a fost doar o incercare de destructurare politica, de identificare a unei etichete publice, asa cum au procedat in trecut cu tema coruptiei sau cea a partidului stat, reducand la aproape jumatate tendinta de vot la adresa PSD, in comparatie cu 2004.

Romanii nu isi doresc un PSD reformat dupa modelul pe care presedintele Basescu si exponentii partidului prezidential au incercat sa il impuna. Reforma nu inseamna inlaturarea unor oameni, ci mai degraba capacitatea de a recunoaste unde s-a gresit si de a invata din greseli. PSD are nevoie acum, mai mult decat niciodata, de Ion Iliescu, Adrian Nastase, Miron Mitrea, alaturi de Mircea Geoana, Titus Corlatean, Cristian Diaconescu si ceilalti membri de partid.

PSD trebuie sa revina acolo unde ii este locul, intr-o Romanie in care nivelul de trai nu a crescut in cei trei ani de „Sa traiti bine”, in care saracia este reflectata prin faptul ca detinem 6 dintre cele mai sarace regiuni europene si in care lipsa de proiect politic ne pune in imposibilitatea de a accesa fonduri europene.

vineri, 15 februarie 2008

Escu presedinte

De peste 40 de ani avem presedinte Escu in Romania. Mai precis din 1967, cand Nicolae Ceausescu devenea presedintele consiliului de ministri - functie care putea fi echivalata la acea data cu cea de presedinte, sau sef suprem de stat.

Ce-a urmat dupa Nicolae Ceausescu, stim foarte multi dintre noi. Iliescu, Iliescu, Constantinescu, Iliescu, Basescu.

Nu stim ce va urma, poate din nou Basescu, sau vreun alt Escu.

Stim insa ce se intampla cu potentialii Escu. Si ca sa nu ma bag in oala altor partide, ma refer doar la al meu. Mai intai Sorin Oprescu, acuzat de plagiat si acum Cristian Diaconescu, acuzat ca ar fi fost zmeul comunismului. Articolul de astazi dintr-un cotidian central ma lasa absolut rece, diferenta fata de cazul Oprescu fiind imposibilitatea pronuntarii rapida a unui verdict de catre o instanta specializata (nu ma refer la una din domeniul juridic, ci si din domeniul civil).

De ce se intampla toate acestea?

Poate imi spuneti si voi!

Sau poate exista si variante non Escu?!

miercuri, 13 februarie 2008

Raspuns provocat

Am primit zilele trecute un comentariu, de la un tanar rezident in Franta. Silviu ma provoaca la un dialog si temele pe care le propune mi se par interesante, avand in acelasi timp legatura cu ceea ce am in agenda parlamentara in aceasta perioada.

Intrebarile lui sunt legate de ceea ce se petrece in Romania in acest moment, de situatia politica si economica. 1 Ce sfat ati da unui tanar roman care ar dori sa se intoarca in Romania? Propunere: ar fi interesant ca prin activitatea de la Bruxelles sa incercati sa lucrati putin si pe aceasta parte, sa creati un program de informare a tinerilor romani din strainatate care doresc sa se intoarca in Romania.
A doua intrebare: 2 Credeti ca exista o legatura intre coruptie si capacitatea institutiilor din Romania de a utiliza fondurile europene?

In primul rand, as vrea sa incep cu o precizare, ieri seara, timp de doua ore am avut o intalnire cu reprezentantii Clubului Romania - UE, club infiintat de romani care traiesc si muncesc in Belgia, la intalnire fiind prezenti mai multi deputati. De la PSD, in afara de mine, au mai fost Corina Cretu, Adriana Ticau, Victor Bostinaru, de la Popularii Europeni Sorin Frunzaverde, Theodor Stolojan, Drados David, Nicolae Vlad Popa, Oprea Dumitru, Csaba Sogor, in timp ce PNL a fost reprezentat de Adina Valean si Daniel Daianu. Alaturi de noi, peste 40 de romani, majoritatea tineri, stabiliti in Belgia. Prezentari, discursuri, intrebari, raspunsuri si la final un pahar de vin romanesc.

1 Ce-am vrut sa spun prin asta? Exista un interes din ambele parti pentru dialog, chiar daca multe dintre interventiile politicienilor nu m-au convins pe mine, pus si in postura de observator, pentru ca statutul meu si modul in care am ajuns in politica europeana, castigand un concurs national cu jurizare din mass media, imi da un astfel de drept. Sau ma rog, asa cred.

Asa ca, ii raspund lui Silviu cu ceea ce le-am zis si celor prezenti aseara, intr-una din salile parlamentului. Aveti si voi obligatii, cei care ati ales sa traiti in afara Romaniei, pentru ca in tara nu va puteati asigura un trai decent sau pentru ca nu puteati sa va formati profesional de o maniera similara cu formarea europeana. Obligatii in sensul bun al cuvantului, pentru ca de multe ori se spune ca elitele au ales sa plece din tara si atunci intrebarea care se poate pune este ce-a mai ramas in tara? Obligatii in ceea ce priveste nevoia de a schimba Romania din exterior, pentru ca voi aveti sansa sa o vedeti in toata splendoarea si goliciunea in egala masura. Voi sunteti cei care aveti inca dorinta latenta de a va intoarce acasa, insa stiti ca acasa inca nu inseamna nici pe departe standarde comparabile cu cele pe care le aveti aici. Asa ca trebuie sa va implicati mai mult in a forta, daca vreti, un anumit parcurs guvernamental, politic si economic poate. Puteti deschide larg ochii romanilor in dorinta de a visa departe, de a fixa obiective indraznete. Nu fuga de penalizare europeana trebuie sa fie preocuparea guvernantilor ci dorinta de performanta mai ales in ceea ce priveste fondurile europene, la care suntem atat de deficitari pana acum. Informarea tinerilor romani stabiliti in Europa trebuie sa ramana un obiectiv pentru noi, cei care suntem parlamentari europeni, deschiderea mea, cel putin, este clara. Insa nu doar de informatie aveti nevoie. Am primit aseara felicitari pentru cum am vorbit si le multumesc tuturor celor care au avut rabdare sa ma asculte. Ca ultim vorbitor aveam cel mai mare handicap, plictiseala instalata dupa doua ore si faptul ca cei dinaintea mea au "maturat" spectrul discutiei dintr-un capat intr-altul. Avem prin urmare nevoie de proiect politic, discutat, analizat, criticat, imbunatatit. Avem nevoie de deschidere si de parteneriat. Nu stiu cand vom intelege asta, dar am rabdare. Sper sa aveti si voi. Pana atunci, fac tot ceea ce tine de mine.

2 Nu cred ca exista nicio legatura intre coruptie si capacitatea de utilizare a fondurilor europene. Sigur, nicio legatura care sa puna in pericol aplicarea vreunui POS sau alt domeniu din zona fondurilor structurale si de coeziune. Cunosc atatia primari care stau cu dosarele in sertare, cu studii de fezabilitate, priecte tehnice, draft-uri de proiect, asteptand ca maria sa guvernul sa dea unda verde la finantarile europene. Nu vreau sa ma intelegeti gresit, dar nu coruptia este principala problema in Romania. Este doar o tema publica usor de vandut, un fel de balaur cu sapte capete, capabil sa inspaimante si sa distraga atentia de la trista realitate din Romania. Iar lipsa de performanta in accesarea fondurilor este de departe problema majora in aceasta perioada in care suntem contributori neti la bugetul Uniunii Europene. Iar noi ramanem cu traiul mizer, cu statutul de cea mai saraca regiune a UE, regiunea de Nord Est (Bacau, Botosani, Iasi, Neamt, Suceava, Vaslui), cu alte 5 regiuni in topul saraciei, cu vesnicul scandal intre palate.

In loc de incheiere, un fel de anunt la monitorul oficial:
"Pierdut 1 an de integrare europeana. Il declar nul si neavenit. Romania".

Alegeri democratice

Ieri am avut o intalnire in Parlamentul European pe tema "Alegerilor democratice", intalnire prezidata de ex presedintele PE, Josep Borell Fontenelles, la care au participat si doi experti internationali, Michael Meyer Resende (Democracy Reporting International) si Domenico Tuccinardi (International Institute for Democracy and Electoral Assistance).

Am pornit de la faptul ca alegerile in sine, nu reprezinta o validare a statutului democratic, ci se constituie, mai degraba, intr-un instrument estential pentru promovarea drepturilor omului, dreptul de a alege si de a fi ales fiind unul dintre drepturile fundamentale, unanim recunoscute chiar si de catre state cu slabe dovezi democratice.

Una din declaratiile facute de catre expertii in misiunile de observare electorala, m-a facut sa zambesc, oarecum amar si sa ma gandesc la ce avem noi in tara ca sistem electoral si ca expertiza de-a lungul celor 18 ani de parcurs post-revolutionar.

Spunea, la un moment dat, domnul Meyer, ca alegerile nu sunt intotdeauna o binecuvantare pentru natiunea care organizeaza alegeri. Si nu pot fi de acord cu aceasta afirmatie, pentru ca, dupa mine, alegerile sunt intotdeauna benefice pentru alegatori, cu singura conditie ca speranta sa mai existe in schimbarea in bine a unui oras, regiuni sau stat, functie de nivelul la care se raporteaza alegerile. Pentru ca, atat timp cat oamenii isi pastreaza speranta si un nivel rezonabil de incredere in clasa politica, in cei pe care ii aleg si pe care ii trimit sa ii reprezeinte si evident sa le schimbe viata in bine, putem discuta de beneficii post electorale. Adeseori privim competitia electorala strict la momentul campaniei si al votarii propriu zise. De putine ori ne intereseaza ce s-a intamplat inainte si mult mai important, ce se va intampla dupa.

De multe ori ceea ce se promite in campania electorala nu are nicio legatura cu posibilitatea de punere in practica. Sa traiti bine, este in cel mai bun caz o urare la un spritz la Golden Blitz, insa, speculativ vorbind, dorinta fireasca a oamenilor de a trai mai bine a fost si este manipulata de o maniera decisiva in multe cazuri, nu doar in Romania anului 2004.

Intorcandu-ma la ideea pe care incerc sa o combat, alegerile sunt benefice chiar si atunci cand produc efecte negative post electorale, alegatorii avand posibilitatea sa corecteze prin vot ceea ce s-a decis gresit in trecut. Din aceasta cauza am avut atatea runde de vot negativ, cel mai elocvent exemplu fiind alegerile din 2000, cand prestatia jalnica a guvernarii de dreapta cederiste a balansat votul catre stanga, spre PSD si PRM.

Ramane de vazut ce se va intampla la urmatoarele alegeri parlamentare si daca se va respecta trendul votarii, ca urmare a acumularii nemulturmirii publice.

O singura problema ar mai ramane de rezolvat. Nici PSD si nici PRM nu mai sunt ce-au fost odata. Cine va avea inteligenta sa se trezeasca rapid la realitate si sa demonstreze capacitatea de a guverna mai coerent Romania, are sanse mari sa castige alegerile pentru parlamentul romanesc.

marți, 12 februarie 2008

Multa sanatate Robert

Intentionam sa scriu despre un subiect petrecut azi in Parlamentul European, insa, inainte de a trece la treaba, m-am uitat o fuga peste presa de acasa, unde am vazut drama care s-a petrecut cu directorul Casei Judetene de Pensii Suceava, Robert Marian, aflat in coma dupa un acident groaznic de circulatie. Masina in care se afla a fost lovita puternic de un alt autovehicul, se pare ca datorita faptului ca Robert nu s-ar fi asigurat.

Sper ca Robert sa se faca bine si ma rog la Bunul Dumnezeu sa fie asa. Chiar daca reprezinta un alt partid, totusi omul de 35 de ani pe care il cunosc de mai bine de 10 ani merita sa continue schimbarea clasei politice si administrative.

http://www.news-bucovina.ro/pages/posts/robert-marian-seful-casei-de-pensii-se-afla-in-coma-dupa-un-grav-accident-de-circulatie3414.php?id=3414

luni, 11 februarie 2008

Poveste fara sfarsit

Editorial aparut in Monitorul de Suceava, 11 februarie 2008

A fost odata, ca niciodata, o tara frumoasa, pe numele ei Romania. A fost si nu stim daca mai este, pentru ca de atunci si pana acum, ne chinuim sa facem ca lucrurile sa mearga mai bine.
Eminescu spunea, la randul lui: „Vai de biet roman saracul, / Indarat tot da ca racul, / Nici ii merge, nici se-ndeamna, / Nici ii este toamna toamna, / Nici e vara vara lui / Si-i strain in tara lui”.

De cateva secole, mai precis dupa apunerea epocii triumfale a musatinilor, de la disparitia Marelui Stefan, ramanem o natiune care orbecaie in intunericul zorilor de maine, incapabili sa respectam o regula de baza a matematicii: unu si cu unu fac doi, pentru ca, in majoritatea cazurilor eforturile romanilor, indiferent de loc si pozitie, nu se conjuga si nu se insumeaza.

Am demonstrat o pricepere adusa aproape de perfectiune in a ne contracara actiunile, in a demola tot ceea ce au construit altii, in arata cu degetul greseli imaginare doar de dragul de a ingenunchea un adversar. Fara sa intelegem ca adversarul nu e cel de langa noi, cel de-o simtire si cu traire asemenea. Fara sa intelegem ca, in afara de noi, nimeni nu poate fi considerat apriori prietenul nostru si putini sunt cei din exteriorul nostru care ne vor binele.

E o lupta pentru supravietuire si pentru suprematie. Discursurile frumoase, bataia amicala pe umar, sunt false gesturi de apropiere si de certificare a unei pozitii strategice, preferentiala asupra intereselor natiunii noastre.

Cu siguranta nu am putea rezista fara apropierea de marile puteri ale lumii si de vecinii nostri, pe care nu i-am ales noi, ii avem aici, langa noi, cu obligatia de a reusi sa traim mai bine impreuna.
Dar, in acelasi timp, nici nu putem concepe ca parcursul spre un viitor mai bun poate fi facut in aceasta situatie cand unul este impotriva celuilalt si amandoi sunt impotriva tuturor. De unde atata ura? De unde aceasta polarizare sociala, economica si politica, prin care interesele de grup sunt puse cu emfaza in fata interesului national?

Povestea merge mai departe.

Cu aceleasi tipare, sau clisee, cu aceleasi erori si proaste obiceiuri, cu o ciclicitate din ce in ce mai rapida, blocandu-ne in acest sens orice sansa adevarata de a merge cu adevarat, mai departe, in directia buna.

Am vazut in aceste zile exemple clare, in sensul confirmarii acestei stari de fapt, pur si simplu romanesti. Am vazut cum cei care radicalizau, in urma cu trei ani, discursul politic impotriva numitului partid stat de la acea vreme, au preluat fara nici o remuscare modelul racolarii pe care ei insisi il infierau. De dragul distrugerii inamicului (fundamental gresit din punctul lor de vedere, al celor care refuza sa considere adversarii ca niste fiinte umane capabile de un proiect comun) se trec cu vederea practicile denumite odioase in trecutul recent.

De ce n-am putea oare deveni o natiune mai toleranta, mai reconcilianta? Si de ce nu am porni de aici, din apropierea lui Stefan cel Mare, un simbol al multiculturalismului si al bunei convietuiri intre toti cei care au ales sa traiasca aici?!

Poate pentru ca, deocamdata, nu a sosit clipa, poate pentru ca, din ratiuni electorale, primarul unui municipiu nu intelege sa-si invite singurul europarlamentar la manifestarile dedicate sarbatoririi a 620 de ani de atestare documentara a „cetatii”, dar la care particip cu drag, ca orice alt suceven.

Nu pot sa inchei, fara sa va invit sa cititi ultimele patru versuri ale Doinei lui Eminescu.

vineri, 8 februarie 2008

Ghici cine vine la Justitie?!

Costel Argint. Asta e parerea mea si dupa ultima decizie a Curtii Constitutionale pare foarte posibil. Pentru ca decizia da o tenta paradoxala, prima propunere de ministru poate fi refuzata de presedinte, a doua nu. Deci, virtual, Costel Argint poate deveni viitorul ministru la justitie. Il cunoaste pe ministrul de externe Cioroianu, il cunoaste pe premierul Tariceanu.

Avem o tara nebuna, nebuna, nebuna?! Nu cred. S-ar putea sa avem doar cativa nebuni scapati de sub control.

Voi ce credeti?!

marți, 5 februarie 2008

Scrisoare pentru Domnul Ion Lungu

editorial aparut in Monitorul de Suceava - 4 februarie 2008

Ma bucur sa aud ca, dupa o lunga chibzuinta, v-ati decis sa va stabiliti din punct de vedere politic in barca PD-L, lucru astepat, de altfel, de catre majoritatea celor care fac sau cred ca fac politica in Suceava. Pentru mine cel putin, edificator a fost atacul pe care l-ati lansat, cu atata virulenta, saptamana trecuta la adresa consiliului judetean si in special la adresa PSD. Se vede ca ati trecut testul pe care vi l-au impus „adevaratii Bratieni” si anume determinarea cu care trebuie sa va pronuntati impotriva social democratilor.

Un test pe care l-au avut de trecut si alte persoane politice cu vize de flotant in actualul partid democrat – liberal, oameni, care inainte de a face parte din aceasta constructie prezidentiala nu ar fi avut niciodata incrancenarea si scrasnirea din dinti pe care au au acum, la comanda mai marilor fruntasi democrato-liberali. Asa ca, pentru domnul primar inca national liberal, Ion Lungu, vor urma cateva luni de confruntari politice asa cum nu s-au intalnit pana acum, in care va incerca sa ne convinga cat de atasat este de idealurile democrat liberale si cat de greu i-a fost sa stea ascuns, aproape in ilegalitate, in PNL.

Mai ramane de stabilit un lucru si anume cand spune adevarul domnul primar Ion Lungu? Oare spunea drept domnul primar in campania electorala pentru alegerile europene, atunci cand promova Romania alaturi de Renate Weber si Daniel Daianu pe toate afisele PNL si pe majoritatea fatadelor blocurilor? Sau poate spunea adevarul inainte de votul pentru din 25 noiembrie, atunci cand scrisoarea trimisa sucevenilor, in numele domnei sale, indemna alegatorii sa voteze PLD si in special pe liderul acestui partid, Theodor Stolojan si prin care isi cerea scuze de la electorat pentru acuzele si criticile facute la adresa PLD si senatorului de Suceava, Gheorghe Flutur? Sa fi spus adevarul la distanta de cateva zile, cand nega cu tarie faptul ca acele scrisori i-ar fi apartinut, afirmand ca materialele la care s-a facut referire au fost realizate cu scopul de a induce in eroare populatia localitatilor in care au fost distribuie?

De fapt nu mai are nicio importanta cand spune si daca spune adevarul, pentru foarte multi dintre cei care locuiesc in Suceava.

Imi pare rau de primarul Ion Lungu, pe care il stimam si il apreciam cavalereste ca om politic, parte a unui partid aflat in confruntare cu partidul meu, PSD. Insa gestul domiei sale de a trada liberalii si guvernul care l-a sustinut de multe ori, ma obliga sa imi schimb radical parerea si sa observ, ca in ciuda faptului ca au trecut deja 18 ani de la Revolutie, mentalitatea se schimba cu mult prea greu.

Totusi, daca presupunand prin reducere la absurd electoratul roman va accepta un astfel de comportament, atunci nu imi ramane de facut altceva, decat sa cred ca in 2016 vom candida cu totii pe listele marelui partid prezidential PD-L, singurul partid care va fi ramas in legalitate, in cel de al treilea mandat consecutiv al maretului conducator Traian Basescu.