joi, 10 ianuarie 2008

Alo, Romania-i acasa???

Se pare ca nu. Am sunat si nu raspunde nimeni. O fi iesit pe-afara. Cu toate ca pe frigul asta... Sau poate s-o fi dus in Spania, la capsuni. Poate in Congo, ca s-o fi saturat si ea, saraca, de atat amar de cearta si scandal si contre si biletele si scrisorele.

Mai aveti? Din pacate da. Pana cand? Sper ca nu pentru prea mult timp. Poate scapam in 2008, sau in 2009. Cum ne-o fi norocul. Pare-se c-au fost ceva blesteme la mijloc. Ca deh, acum trei, patru ani, erau bine mersi, prieteni la catarama (nu cel cu saltelele).

Lumea incepe sa uite si aproape e imposibil de crezut ca Traian si Calin au fost prieteni odata. E greu de spus cand s-au cunoscut, dar sigur e faptul ca au trebuit sa se placa, de dragul lumii, la despartirea lui Traian de Stolo. Despartire, care n-a fost, zic eu, decat o regie bine pusa in practica, care l-a impus ca si candidat la presedentie in 2004 pe Traian Basescu, evident si presedinte ulterior, pe 12 decembrie.

Imi aduc aminte acele momente. Auzisem stirea la radio si am vazut imaginile mai tarziu, spre seara. Primul impuls a fost pozitiv, usor sarcatic, insa, in clipa urmatoare mi-am dat seama de pericolul ce se contura, prin prezenta in alegerile prezidentiale a unui candidat incomod si trecut prin scoala vietii. Seara, dupa cum va spuneam, am vazut imaginile socante, Traian plangand pe umarul lui Stolo si Calin asteptand cumincior la usa din dreapta ecranului TV.

Din acel moment a inceput o relatie contra firii, intre Traian si Calin, pusi in fata unui fapt imposibil de realizat: sa lucreze impreuna.

Singura lor varianta, era, asadar, sa continue telenovela inceputa in episodul pilot cu Stolojan. Si au jucat un numar mare de episoade, acaparand, seara de seara, televizoarele romanilor.

Pana intr-o buna zi, cand Calit (asa am scris din greseala, dar suna bine, mai bine decat Calin), satul fiind sa o tot incaseze de la Traian, s-a hotarat sa puna piciorul in prag.

Nu ca ar fi fost facute mari minuni guvernamentale pana atunci de catre cei doi tovarasi de revolutie portocalie, dar dupa momentul razvratirii prim ministrului, lucrurile au luat-o razna, rau de tot.

Asa ca astazi nu ma mai mira nimic. Nici propunerea Noricai Nicolai ca ministru al justitiei, nici respingerea propunerii din dealul Cotroceniului, nici consistenta si insistenta premierului de a mentine propunerea.

Nimic nu ma mai mira.

Un singur lucru nu pot sa il inteleg, de ce baietii astia doi nu merg sa se joace in alta parte.
Ma duc sa vad poate se intoarce Romania acasa.

2 comentarii:

Corina spunea...

Sper ca ai ajuns cu bine acasa. Multumesc pentru comentarii si felicitari pentru blog. Imi place cum scrii.. Asa cum spui, asta e Romania de azi. Mult succes, Corina Cretu

Ioan Catalin Nechifor spunea...

Am ajuns, ba chiar am mai avut ceva timp sa stau prin Bucuresti. Mersi pentru aprecieri. Cred ca e bine sa fim din ce in ce mai multi oameni politici prezenti in blogosfera.