joi, 31 ianuarie 2008

Primul meu "one minute speech"

Am asteptat o perioada de 5 saptamani pentru a lua, pentru prima oara, cuvantul in Parlamentul European. A fost si vacanta de iarna, a fost si reacomodarea la activitatile curente din 2008, asa ca, ieri seara, pe la 21,15 ora Brussels-ului am luat in discutie o problema aparuta saptamana trecuta, la frontiera dintre Romania si Ucraina.

Asa ca:

Multumesc domnule Presedinte,

Buna seara,

Sunt deputat in Parlamentul European din 10 decembrie 2007 si nu as fi vrut ca primul meu "one minute speech" sa fie pe o tema negativa, insa ceea ce s-a intamplat saptamana trecuta, la frontiera de est a Uniunii Europene trebuie sa constituie un semnal de alarma pentru noi toti.

Pe 21 si 22 ianuarie, grupuri de cetateni ucraineni, au blocat accesul autovehiculelor catre frontiera dintre Ucraina si Romania, la cativa kilometri de punctul Porubnoe - Siret, fiind nemultumiti de faptul ca, pentru a intra pe teritoriul romanesc sunt obligati sa obtina vize contra cost, in timp ce romanii pot circula fara viza pe teritoriul ucrainean, incepand cu 1 ianuarie 2008.

Romania, ca stat membru, trebuie sa respecte reglementarile comunitare privind regimul vizelor pentru cetatenii extracomunitari si nu poate impune, sub nicio forma o altfel de procedura, preferentiala, in relatia cu Ucraina.

Iata de ce consider ca Parlamentul si Comisia Europeana trebuie sa solicite Ucrainei o actiune mai consistenta in sensul afirmarii vocatiei europene.

Multumesc.

Help needed!!!

Marti dupa amiaza, am solicitat Comisiei Europene o mai mare implicare in ajutarea statelor membre pentru accesarea fondurilor structurale.

Iata si comunicatul de presa:

Bruxelles, 30 ianuarie

Europarlamentarul PSD Catalin Nechifor a adresat, marți seara, comisarului european pentru buget, Dalia Grybauskaite, solicitarea ca executivul comunitar sa intervina mai sustinut in ajutarea noilor state membre in depasirea dificultatilor inerente inceputului de drum in accesarea fondurilor structurale.

Nechifor a afirmat ca, prin ceea ce face, Comisia Europeana trebuie sa intinda si o mana de ajutor, nu doar sa intervina in stabilirea procedurilor de infringement sau in elaborarea de rapoarte asupra stadiului reformelor.

"Altfel, riscul este ca cetatenii noilor state membre sa devina eurosceptici si sa priveasca institutiile europene ca pe un dusman si nu ca pe un prieten", a declarat eurodeputatul social-democrat.

Comisarul Grybauskaite a precizat ca statele membre trebuie sa se ajute singure, fiind evident asistate de Comisia Europeana, iar un impuls important, in sensul cresterii accesarii fondurilor europene, poate veni de la deputatii pe care fiecare tara i-a trimis in Parlamentul European.

Declaratiile lui Nechifor au fost facute la o reuniune a unui grup de europarlamentari reprezentand tarile din grupul Visegrad (Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria) precum si Romania si Bulgaria, cu doamna Dalia Grybauskaite, comisarul european pentru programare financiara si buget. Tema principala a discutiei a fost reforma bugetara, in perspectiva multianuala, pentru perioada 2007 - 2013 si dupa 2014.

Ioan Catalin Nechifor este membru al Comisiei pentru buget al PE respectiv membru supleant al Comisiei pentru control bugetar.

luni, 28 ianuarie 2008

O noua generatie

editorial aparut in Monitorul de Suceava - 28 ianuarie 2008

Saptamana trecuta am avut ocazia sa ma intalnesc in Parlamentul European cu 35 de tineri si tinere din Sibiu, insotiti si de cateva persoane un pic mai in varsta. Vizita la Bruxelles venea ca o recompensa pentru faptul ca au participat ca voluntari, in toamna anului trecut, la organizarea celei de a III-a Adunari Ecumenice Europene, eveniment care a reunit personalitati ale vietii religioase si sociale de pe intreg teritoriul european. In primul rand, nu mica mi-a fost mirarea sa vad ca mai exista actiuni de voluntariat, in special in randul celor tineri. Si e bine sa fie asa, pentru ca, in unele cazuri intervine si motivarea sau rasplata intr-un fel sau altul.

„Negociata” la 15 minute de catre ofiterul de presa al delegatiei social democrate la Parlamentul European, intalnirea cu grupul de la poalele Fagarasului s-a transformat intr-o cascada de intrebari si raspunsuri dintre cele mai diverse. Obisnuiti cu un anumit regim de interactionare, pentru ca inainte cu cateva ore au fost primiti la Comisia Europeana, tinerii si tinerele, in marea lor majoritate pentru prima oara in capitala Europei, au devenit foarte interesati, dupa ce le-am povestit cateva dintre particularitatile parlamentului.

Plaja de intrebari a fost una foarte variata, de la modul in care suntem priviti noi, romanii, in Europa, la diferentele de sistem social care ne-au separat, in trecut, de lumea occidentala.
In cele din urma, dupa aproape 2 ore de „parlamentari” si evident dupa fotografiile de rigoare, in holul cu drapele de la intrarea pentru public, am fost nevoiti sa ne luam ramas bun si sa contam pe ceea ce am reusit sa invatam unii de la altii.

Pentru mine, chiar daca m-am predat neconditionat si am acceptat toate intrebarile, acest tip de interactionare cu un grup de adolescenti a insemnat o sursa de informare si de cunoastere a modului in care noua generatie percepe framantarile momentului in Romania. Avand in spate prestatia anterioara ca voluntari intr-o actiune religioasa, unele intrebari au avut legatura cu biserica, cu modul in care politicul tine sau nu cont de caracterul aparte al natiunii noastre, care nu inseamna altceva, decat faptul ca majoritatea larga crede in Dumnezeu, iar gradul de incredere in Biserica este inca la un nivel ridicat.

Au fost si framantari in legatura cu subiectele fierbinti de pe scena politica, directionarea intrebarilor aratandu-mi clar faptul ca aglomerarea de subiecte politice in viata cotidiana isi pune amprenta si asupra celor mai tineri, care sunt informati suficient de bine, chiar daca, in unele cazuri, pot cadea prada manipularii practicate de principalii actori ai scenei politice romanesti.
Un astfel de exercitiu cred ca ne-a fost de folos tuturor, iar mie imi da speranta ca generatia care vine poate continua reformarea Romaniei in ansamblu, mai ales prin prisma faptului ca ei reprezinta cu adevarat prima generatie de romani care s-au nascut dupa 1989.

Sper sa nu uite trecutul, sper sa-l inteleaga fara a-l condamna in mod neaparat si sper sa nu repete anumite greseli pe care, se pare, le tot repetam ciclic de-a lungul istoriei.

duminică, 27 ianuarie 2008

Framantari ucrainene

articol aparut in Crai Nou, 24 ianuarie 2008

2008, 21 ianuarie. Estul Europei. Granita dintre Romania si Ucraina.

Daca cineva, presupunand prin absurd, ar fi fost adormit timp de 18 ani si fix o luna si s-ar fi trezit tocmai pe 21 ianuarie 2008, la ora 17, ar fi trait momentele din zilele revolutiei romane din 1989. Un scenariu ce pare sa fi fost repetat ad literam, dar intr-o conjunctura cu totul diferita. Atunci, ca si acum, punctul de trecere a frontierei Siret-Porubnoe era intesat de armata si de politie (inca militie pe acea vreme), traficul de persoane era blocat pe anumite intervale orare.

Ceea ce s-a petrecut in urma cu cateva zile este un eveniment destul de grav, dar din fericire fara urmari in relatiile diplomatice dintre Ucraina si Romania si evident in relatiile Ucraina - Uniunea Europeana. Pentru ca, chiar daca avantajele promise ale integrarii europene inca nu se vad si nu se simt aproape deloc in buzunarul contribuabilului roman, de un an si aproape o luna facem parte dintr-o familie mare, familia celor 27 de state care au decis sa faca parte din Uniunea Europeana.

In acest context, blocarea accesului masinilor cu numar de inmatriculare romanesc, in punctul de frontiera de la Porubnoe catre Siret, de cativa cetateni ucraineni nemultumiti de regimul vizelor de la frontiera de est a UE, nu poate fi tratata singular, ci intr-un context mai larg, cu implicatii in zona Comisiei Europene si a Parlamentului European. Situatia conflictuala iscata pe motivul ca romanii pot circula fara viza pe teritoriul ucrainean, in timp ce ucrainenii sunt obligati sa plateasca peste 100 de Euro pentru obtinerea unei vize de sase luni pentru Romania, trebuie sa constituie un semnal de alarma pentru institutiile europene abilitate. Romania, ca stat membru, trebuie sa respecte reglementarile comunitare si nu poate impune, sub nicio forma o altfel de procedura, preferentiala, in relatia cu Ucraina. Mai mult formalitatile in vigoare au fost acceptate de vecinii nostri, renuntand la regimul de vize pentru cetatenii romani, dar si pentru cei bulgari, pentru ca pentru restul statelor din UE, obligativitatea vizei era de mult abrogata. In schimb Comisia Europeana, prin comisarul pentru Relatii externe si Politica de vecinatate a UE, Benita Ferrero-Waldner, s-a pronuntat in sensul introducerii unui nou regim de vize, facilitat, pentru ca cetatenii ucraineni sa poata circula mai usor in spatiul uniunii.

Cu siguranta, ceea ce s-a petrecut la frontiera, in urma cu cateva zile, trebuie sa ne dea de gandit, pentru ca pot apare si alte tipuri de stari conflictuale, datorate faptului ca Ucraina inca nu si-a definit un drum european, care sa-i asigure in viitor un loc in familia europeana. Si nu trebuie sa uitam ca noi, la randul nostru, ne uitam cu jind la vecinii ungari, care au avut sansa sa intre in Europa in 2004.

Tocmai de aceea, saptamana viitoare, in plenul Parlamentului European voi solicita Comisiei Europene un punct de vedere in ceea ce priveste regimul vizelor si politica de vecinatate la frontiera de est a Uniunii Europene.

vineri, 25 ianuarie 2008

Povestiri din tren

Ieri, dupa zborul de la Bruxelles, am mers cu trenul Intercity, de la Bucuresti la Suceava. Impropriu numit asa, pentru ca de fapt se comporta ca un tren rapid, sau chiar accelerat. Mai bine de 6 ore dureaza o calatorie de 450 km din capitala in nordul tarii. Asta inseamna o medie orara de 80km/ora, cand in tari precum Franta, Japonia si mai recent Germania se circula cu peste 200km/ora.

Dar pana acolo mai avem un pic.

In compartiment m-am nimerit langa niste italieni. Nu de-ai lor, ci de-ai nostri, pribegiti pe undeva prin insoritul sud italian, in Sicilia. O mama cu doi copii, doua fetite. Mama cam de 30 de ani, fetele de 4, respectiv 6 ani. Si doi tineri in jur de 30 de ani. Toti se intorceau acasa.

Unii (barbatii) pentru o perioada scurta, in timp ce mama cu cele doua fete, insotita de mamaia (mama ei si bunica celor doua) pentru o perioada mai mare. De doi ani de cand a plecat cu sotul si cele doua fiice in Italia nu a reusit sa stranga avere mare. Par a trai intr-o stare nu tocmai decenta, acolo printre straini. In ochii mamei vad o tristete mare. Poate dorul care o cuprinde de sotul ramas la munca in Italia. Poate din cauza faptului ca stie ce-o asteapta la intoarcerea acasa, intr-un sat din zona de ses a Sucevei. Au o valiza mare, in care, conform spuselor celor mici (alintate de mamaie cu titlul de "mori stricate") se gasesc bunatati pentru cei din tara. Ceva napolitane, ceva haine.

Mamaia, o femeie de la tara, trecuta de 55 de ani, imbracata bine, avand o bucurie profunda datorita faptului ca si-a vazut fata si nepotelele, asteapta sa treaca mai repede timpul, intr-un colt al compartimentului, cu una din fetite in brate. Iese la un moment dat sa vorbeasca cu barbatu, ramas sef in gospodarie. Il intreaba daca a dat la vaci si la berbecuti. Convorbirea se termina brusc, pe motiv ca ii mananca prea multi centi.

Poate va intrebati de ce am ales sa va povestesc lucrurile astea?!

Asa ca nu va mai chinui, si va spun repejor.

Acest grup de "italieni" reintorsi in tara, personifica drama atator compatrioti de-ai nostri, obligati de situatia jenanta in care se afla Romania sa plece departe de casa, sa isi gaseasca un rost mai bun in viata si sa poata sa isi creasca copiii in conditii mai bune. Doar ca, nu intotdeauna se poate. Sau nu intotdeauna traiul bun dureaza mult. Mai ales in Italia, acolo unde prigoana impotriva romanilor, a determinat-o pe romanca din tren, sa isi protejeze copiii, aducandu-i acasa la bunici. Chiar si copiii sunt terorizati si vor sa stie "ce se-ntampla daca vin aistea si ni omoara?" - dupa cum poveste mama. Drama lor continua, din pacate, pentru ca sotul a ramas sa munceasca in continuare intr-o tara nesigura pentru cei cu pasaport romanesc, iar mama se va intoarce dupa ceva timp inapoi in Italia, in pofida pericolului si a faptului ca isi rupe o parte din suflet, lasandu-si copiii in siguranta la parintii ei. S-a spus de multe ori in ultima vreme ca vina o poarta autoritatile italiene, sau italienii in general, care nu mai suporta imigrantii romani.

Degeaba blameaza unii sintagma "imigrant roman" incercand sa spuna ca de la 1 ianuarie 2007 suntem cetateni comunitari, adevarul este ca noi suntem perceputi in continuare asa, ca auslanderi, ca cetateni de mana a doua in cel mai bun caz. Si de putine ori ne asumam noi vina pentru ceea ce se intampla si pentru modul in care suntem vazuti si tratati. Oare de ce nu suntem preocupati sa asiguram, intr-adevar, un nivel de trai mai bun, aici in Romania? Oare de ce, in loc sa discutam problemele reale ale Romaniei, suntem preocupati doar de Monica Macovei, Norica Nicolai, Traian, Calin si altii si altii, dar mereu aceiasi?!

Dulce Romanie

Ieri de ziua Unirii am deschis telefonul pe la ora 14, chiar dupa ce am aterizat. Zborul aeronavei Airbus A318, de la Brussels la Bucuresti a durat mai putin de 2 ore si jumatate. 8 sms-uri. Ma gandesc, in sinea mea, ce-o fi oare? O fi cazut guvernul?!Pe-aproape. Ma dau la citit. Basescu si Tariceanu fluierati la Iasi. Macovei incepe sa aiba dosar de urmarie penala. Nu scrie pentru ce. Poate pentru orice. Ca in reclama cu piticii. Guvernul va sesiza Curtea Constitutionala. Bun venit in reteaua Orange. Si alte cateva mesaje care contineau cam aceleasi stiri politice, povestite cu alte cuvinte. Ajung in fata aerogarii, iau un taxi si incep sa ma gandesc.

A inceput jihad-ul? Sa fie un semnal al caderii revolutionarilor portocalii? Cred ca e prematur sa discutam asta, insa cert este ca va fi un an ciudat si foarte prost pentru Romania. Odata declansat, acest razboi total intre palate nu poate fi oprit decat prin disparitia unuia dintre cei doi. Sau poate prin disparitia ambilor. Disparitie din planul I-ii al politicii, nu disparitie fizica.

Aflu de la cineva care s-a intors in aceeasi aeronava cu Basescu de la Iasi, ca presedintele nu arata prea bine. E nervos si abatut. O fi avand si el o zi mai putin fasta. Nu intotdeauna iti iese cand joci la cacialma. Sau mai degraba la ruleta ruseasca. Numai ca in loc de teava pistolului, ne jucam cu teava de gaz. Iar prima tura am ratat-o. Teava va trece pe la bulgarii din Burgas.

miercuri, 23 ianuarie 2008

Anunt de angajare - partea a III-a

Deci, dupa o deliberare destul de laborioasa, iata care sunt finalistii care vor sustine interviul pentru obtinerea postului de asistent la Parlamentul European:
Ancuta Florica PASCU
Anda Otilia IVAN
Andrei STANEASE

E o intamplare faptul ca toti trei au prenume care incepe cu litera A.

Unul dintre ei (sper) va trece si de etapa finala, interviul, care va avea loc miercuri 30 ianuarie 2008, intre orele 15.00 - 16.00, cladirea Altiero Spinelli, Parlamentul European, Brussels.

Formalitatile de intrare in Parlamentul European vor fi facute la intrarea din Rue Wurtz, intre orele 14.30 - 14.45.

Celorlalti, vreau sa le urez succes in continuare, avand convingerea ca in CV-ul fiecaruia se regasesc suficiente aptitudini si calitati, care sa le dea sansa sa ocupe un post in administratia europeana.

Asa ca, Roxana Dona, Sorina, Iuliana, Martha, Sorin, Codruta, Alin, Oana Stefania, Christian, Catalin, Agatha, Maria, Gunther, Briana, Dragos, Iulian, Delia, Veronica, Georgeta, Mariana, Ancuta, Nicoleta, Radu, Tudor, George, Vasile, Lucilia, David, Diana, trebuie sa credeti in sansa voastra, care vine la momentul potrivit. O astfel de sansa am avut si eu, am ajuns membru al Parlamentului European si chiar daca nu intotdeauna se intampla ceea ce ne dorim, trebuie sa avem intuitia de a lua intotdeauna partea buna a lucrurilor .

Anunt de angajare - etapa a II-a

Cu o intarziere de cateva ore, sunt in masura sa postez cateva informatii referitoare la anuntul de angajare pentru un post de asistent, la Parlamentul European. Asadar, in cele 9 zile, am primit un numar de 32 de cereri de angajare, majoritatea aplicantilor fiind de nationalitate romana.

Deoarece numarul aplicatiilor este mai mare decat m-am asteptat, va trebui sa prelungim termenul de publicare a persoanelor selectate pentru interviu.

Chiar daca unii dintre cei care doresc sa ocupe postul de asistent nu vor fi selectati pentru faza finala, vreau sa se stie ca acest lucru nu se datoreaza faptului ca studiile si aptitudinile prezentate in CV-uri si scrisori de intentie nu sunt corespunzatoare, ci mai degraba faptului ca am nevoie, pentru comisiile pentru bugete, respectiv pentru control bugetar, de o persoana cu un anumit background educational si profesional.

Mandatul meu este unul scurt (circa un an si jumatate) si doresc sa am alaturi o persoana bine instruita pe domeniile economic si institutii europene, impreuna cu care sa putem avea o abordare corecta asupra chestiunilor bugetare pentru intreaga Uniune, dar mai ales pentru Romania.

Prin urmare, in seara asta (dar un pic mai tarziu) voi publica lista persoanelor selectate pentru interviu.

luni, 21 ianuarie 2008

Drumul nostru

editorial aparut in Monitorul de Suceava - 21 ianuarie 2008

Indiferent de ceea ce se intampla in tara, indiferent de scandalurile politice fara sfarsit, indiferent de listele cu persoane gata sa fie anchetate, drumul nostru trebuie sa duca inainte.
Si cred ca a venit deja momentul ca autodeterminarea, in sensul bun al cuvantului, trebuie sa devina un adevarat motto al Sucevei si al sucevenilor. Avem o regiune cum multi si-ar dori, un relief foarte variat, un potential important agricol si industrial, avem, in plus, un fel de a fi si de a trai specific locuitorilor acestor meleaguri. Avem un bun simt care de multe ori ne duce si la pierdere, mai ales in aceste perioade tulburi.

Avem, mai mult decat atat, obligatia de pastra ceea ce am primit mostenire de la cei care au trait inaintea noastra. De la manastirile voievodale la cetatea de scaun, de la obiceiurile din mosi stramosi la portul si limba noastra. Avem, in acelasi timp, obligatia de a pune in valoare si de a promova tot ceea ce exista frumos si de valoare, de la Izvoarele Sucevei la Probota, de la Panaci la Musenita.

Raspunsul la ceea ce avem de facut nu trebuie inventat. Trebuie doar sa privim inapoi, in istoria mai indepartata sau mai apropiata, atunci cand cuvintele la ordinea zilei erau relatii bune cu vecinii, apropierea de alte regiuni, toleranta fata de cei de alta nationalitate sau credinta. Asa au reusit cei dinaintea noastra sa pastreze un caracter aparte al celor care au trait, traiesc si vor trai aici in Tara de Sus, aproape de Putna, unde Maria Sa Stefan isi doarme somnul de veci, aproape de codrii seculari, unde Dragos – imblanzitorul de zimbri – isi cauta loc de tara.

Mai ramane de pus o intrebare, cina sa faca toate astea? Iar raspunsul nu e nici simplu, nici greu, e la indemana noastra, pentru ca nimeni altcineva, in afara de noi nu ne va ajuta. Noi, sucevenii, suntem singurii in masura sa ne croim drumul nostru, sa vedem mai departe de orizont si sa lasam in urma tot ceea ce a fost rau sau tot ceea ce ne-ar mai putea face rau. Sigur, ceea ce spun e cazul cel mai fericit, aproape abstract si cu certitudine ideal.

Dar avem nevoie sa tintim sus, pentru ca daca Stefan, Petru Musat, Alexandru cel Bun si alti ilustri inaintasi nu visau cu ochii deschisi, mai departe decat puteau cei multi sa viseze, astazi acest petec de pamant n-ar mai fi pastrat atatea comori. Sta in puterea noastra sa continuam ceea ce am inceput si dovezile ca suntem pe drumul cel bun apar in fiecare zi.

Nu mai departe de sfarsitul saptamanii trecute, Suceava si-a capatat identitatea unui pol de crestere, prin organizarea primei editii a Forumului economic regional Bucovina, la care au participat firme din ambele parti ale Bucovinei istorice, Suceava si Cernauti. Dupa aproape un deceniu de constructie asidua in planul relatiilor de colaborare dintre cele doua regiuni vecine, incepem, usor-usor, sa culegem roade. Tot acest efort diplomatic prinde contur si avem acum posibilitatea de a pune fata in fata, la masa dialogului, factori de decizie din administratie, din politica si cel mai important, din mediul de afaceri. Pentru ca, am reusit sa intelegem, dupa multe, foarte multe intalniri romano – ucrainene, ca avem, in calitate de vecini doar doua variante: sa ne intelegem, sau nu. Iar prima dintre variante pare sa fie imbratisata din ce in ce mai mult in toate relatiile existente intre Suceava si Cernauti, in Bucovina istorica.
Ramane doar sa speram ca drumul pe care am decis sa il urmam va fi drumul cel bun.

sâmbătă, 19 ianuarie 2008

Minoritatea rroma in Uniunea Europeana

Articol aparut in Crai Nou, 18 ianuarie 2008

Uniunea Europeana este in prezent un spatiu economic si social comun, avand o populatie de circa 500 milioane de locuitori. Actuala constructie institutionala definitivata la 1 ianuarie 2007, odata cu aderarea Romaniei si Bulgariei, numara 27 de state, iar procesul de largire al spatiului european continua, in special prin derularea negocierilor cu Turcia si Croatia. Toate aceste patru state, mentionate mai sus, contin in structura populatiei un numar important de persoane declarate ca apartinand minoritatii rroma.

La nivel mondial, aceasta etnie, denumita kalderas, gitanos, sinti, rroma, gypsy, tigani, in functie de zona de stabilire nomada sau permanenta, numara in prezent cel putin 15 milioane, chiar daca cifra exacta este cu mult mai mare, datorita faptului ca multi dintre etnici nu doresc sa isi decline adevarata origine, preferand sa fie asimilati cu populatiile dominante ale tarilor in care locuiesc.

Dispersia teritoriala a populatiei rroma este concentrata in cateva arealuri importante: Balcanii, Turcia, Spania, Franta, Marea Britanie, Finlanda, Ungaria, dar si Africa de Nord, Orientul Mijlociu si America Latina. In Romania, numarul estimat al tiganilor sau, daca vreti, al rromilor, este de circa 410.000 de persoane, insemnand aproximativ 2% din totalul populatiei, dar exista si unele voci care estimeaza aceasta minoritate la valoarea de 1,5 spre 2 milioane de locuitori. La nivel european, situatia acestei etnii este in discutie de mai bine de 10 ani.

Multiplele incidente apa-rute, in care implicarea unor persoane de etnie rroma a declansat o puternica reactie din partea opiniei publice, au determinat reactii dintre cele mai diverse in zona Parlamentului European, functie de apartenenta la grupurile politice sau nationale. Exista propuneri in sensul instituirii unor posturi de reprezentare sau de coordonare, infiintate la nivelul parlamentului, posturi care sa fie ocupate de etnici rromi si care sa aiba ca atributie principala gestionarea problemelor populatiei rroma la nivel paneuropean.

Totusi, in virtutea principiului “Unitate in diversitate”, cel putin in acest moment, consider ca este putin probabila discutarea unei strategii si a unui plan de masuri exclusiv la adresa rromilor si exclud orice abordare care sa aiba ca scop rezolvarea unei probleme europene doar la nivelul unui stat, fie el si statul roman. Ar putea fi creat astfel un precedent complicat, in con-textul in care in Europa intalnim in prezent nu mai putin de 94 de minoritati recunoscute, prin minoritate fiind inteleasa si populatia de origine romana, cifrata la circa 23 de milioane de locuitori pe intregul teritoriu european.

Orice discutie singulara la adresa unei populatii ar putea deschide calea catre un fenomen periculos, acela al Europei minoritatilor, in conditiile in care tot ceea se construieste din 1950 incoace pleaca de la premisa unui teritoriu unit al natiunilor si al regiunilor. Cu siguranta, dezideratul european major, acela al crearii unui spatiu comun de bunastare, prin reducerea decalajelor istorice de ordin economic, social si cultural, va tine cont de problemele cu care se confrunta toti cetatenii europeni, indiferent de etnie, religie sau clasa sociala.

De fapt, succesul Uniunii depinde de satisfacerea nevoilor cetatenilor si de modul in care acestia, la randul lor, inteleg sa plateasca un pret corect pentru stabilitate sociala si crestere economica.

miercuri, 16 ianuarie 2008

8 dintr-o lovitura

Traian Basescu mai tare decat "Croitorasul cel viteaz"

Dupa 3 ani de revolutie portocalie in domeniul luptei anti-coruptiei, presedintele Traian Basescu da dovada de un apetit crescut, la inceput de an electoral. De fapt este o strategie mai veche, care a avut succes, pentru ca in aceeasi maniera s-a procedat si in pre-campania din 2003-2004.

Batalia cu sistemul ticalosit pe care o conduce presedintele se repeta, din pacate, doar atunci cand dorinta de a castiga puncte electorale depaseste chiar si interesul de stat. Intrigant este si faptul ca cererea de incepere a urmaririi penale pentru un numar de 8 ministri si fosti ministri, apare tocmai acum, cu cateva zile inainte de aparitia raportului Comisiei Europene, privind justitia din Romania.

Consider acest demers tardiv, fara nicio sansa de a schimba in bine fondul raportului Comisiei si cred ca acest mod pompieristic de a raspunde la o problema reala a Romaniei, semnalata de atatea ori de organismele europene, trebuie sa inceteze de indata, pentru ca altfel vom continua sa raportam date fictive, nerealiste, asa cum eram obisnuiti inainte de 1989, doar de dragul de a multumi conducatorii mult iubiti.

Comisia Europeana si Parlamentul European nu pot fi pacalite sub nicio forma prin astfel de practici, ci trebuie aduse argumente solide, precum si rezultate palpabile, care sa demonstreze clar decizia Romaniei de a urma calea europeana.

Nu in ultimul rand, tin sa remarc faptul ca in ultima perioada, foarte multi dintre cei care ar fi putut deveni candidati prezidentiabili au devenit tinta unor atacuri fara precedent, incepand cu Ludovic Orban, Norica Nicolai, Sorin Oprescu si mai nou, lotul celor 8.

marți, 15 ianuarie 2008

Dialog intercultural

Anul 2008 a fost ales sa fie anul european al dialogului intercultural.

De ce 2008? Poate pentru motivul ca, cel putin la nivel european, s-a intrat intr-o faza noua, mult mai permisiva, de acceptare a diferentelor culturale dintre fiintele umane care populeaza vremelnic acest teritoriu. In plus putem discuta la nivel european de o deschidere fara precedent in calea diversitatii religioase.

Poate pentru prima data, sloganul (vechi ce-i drept) "Unitate in diversitate" pare sa prinda contur.

Pentru ca astazi, 15 ianuarie, Marele Muftiu al Siriei, Ahmad Badr Al-Din Hassoun, s-a adresat plenului parlamentului. Un eveniment de o importanta deosebita, care poate sa deschida un drum nou, mult mai simplu, catre ceea ce invitatul de astazi spunea "pacea sfanta si nu razboiul sfant".

In pofida unor tendinte antagoniste, analizate in deja celebra "ciocnire a civilizatiilor" a lui Huntington, lumea araba si in special cea religioasa, pare sa doreasca instaurarea unei punti de pace care sa reglementeze situatia conflictuala existenta in zona palestiniana.

Un exemplu dat de Marele Muftiu al Siriei mi-a ramas intiparit in minte. Europa celei de a doua jumatati a secolului XX venea dupa doua confruntari mondiale majore si a fost in stare, in ultima parte, sa darame, fara varsare de sange, zidul Berlinului, determinand o unificare fara precedent, in jurul unor valori comune.

Poate ar fi bine ca si in Romania sa instauram un an al dialogului, cel putin intre palatele Cotroceni si Victoria. Cine stie, poate se hotarasc sa isi doreasca ceva mai mult bine pentru tara.

luni, 14 ianuarie 2008

Anunt de angajare

In sfarsit, dupa o asteptare destul de mare, sunt in masura sa anunt organizarea unui concurs de angajare, pentru postura de asistent parlamentar.

Durata angajarii: angajare temporara, pana in luna iunie 2009.

Locatia: Brussels - Belgia, Parlamentul European, cladirea ASP, eventual si deplasari la Strasbourg - Franta.

Tipul angajarii: norma intreaga.

Descrierea postului: Asistent pe domeniile buget si control bugetar.

Conditii minimale: licenta universitara, de preferinta in domeniul buget finante; cunoasterea limbilor engleza si franceza; cunostinte solide de operare PC - platforme Windows, nationalitate de preferinta romana.

Data limita pana la care se pot depune aplicatii: 22 ianuarie 2008, ora 12.00.

Comunicare: persoanele interesate pot trimite un email la adresa neccatalin@yahoo.com, care sa contina CV, fotografie, scrisoare de intentie. Orice aplicatie primita inaintea acestei date, nu va fi luata in considerare. Totusi, persoanele care m-au contactat anterior, vor fi instiintate cu privire la aceasta oportunitate de angajare.

Observatii: selectia va fi facuta pana miercuri, 23 ianuarie, ora 9.00. Numai persoanele selectate vor fi invitate la un eventual interviu.

Se ofera un mediu de lucru profesionist, salarizare negociata direct in conformitate cu costul vietii in Belgia, accesul la viata parlamentara europeana, posibilitatea de a urma cursuri de limbi straine si informatica.

Nota: in nici un caz angajatorul nu poate fi Parlamentul European. Angajarea se face direct de catre membrul PE, in baza unui contract cadru.

Orice informatie suplimentara va fi publicata pe blog, pentru a fi accesibila tuturor aplicantilor.

Lista persoanelor selectate pentru interviu va fi, de asemenea, publicata pe blog, in cursul diminetii zilei de 23 ianuarie 2008.

Batalia pentru consiliul judetean

Editorial aparut in Monitorul de Suceava, luni 14 ianuarie.

Anul electoral si campania de rigoare au inceput. Poate nici nu a apucat sa se sfarseasca din 2004 incoace. De trei ani subiectul politic cel mai fierbinte la nivel judetean il constituie confruntarea dintre Gavril Mirza si Gherghe Flutur.

Primul, presedinte al consiliului judetean si al PSD Suceava, al doilea, fost ministru, fost senator si vicepresedinte PNL, fost senator si vicepresedinte PLD, actual senator si vicepresedinte PD-L.

Poate de aceea, ultima tema electorala lansata de domnul Flutur este legata de consistenta in timp si in mandat a domnului Mirza. Dupa ce, in ultimele batalii electorale din 2004, alegerile locale si generale, echipele de campanie ale senatorului au epuizat toate variantele posibile de atac, de la chestiuni de ordin doctrinar la chestiuni personale, ale vietii private, asistam in debutul anului la o schimbare de tactica si de strategie.

O noua incercare de a prelua conducerea consiliului judetean, cel putin asa reiese din declaratii, dar de fapt, in subteranele politicii este doar dorinta de a scapa de omul politic Gavril Mirza. Aceasta ar echivala cu o slabire consistenta a PSD in judetul Suceava si ar deschide calea catre victoria electorala mult visata.

Chiar daca Romania este tara tuturor posibilitatilor, aceasta strategie nu cred ca va da roade, mai ales in contextul in care multi dintre romani s-au cam saturat de exercitiile electorale de schimbare si alternanta la guvernare. Pentru ca multi si-au dat seama ca in 4 ani de mandat se pot face prea putine lucruri, iar Suceava, ca judet, are inscrise in viata curenta suficiente proiecte de larg interes, care, daca nu ar fi fost impiedicate, in majoritatea cazurilor de interese politice venite din tabara adversarilor, ar fi trebuit sa schimbe deja fata acestui teritoriu.

Asa ca, pot deja sa ma pronunt asupra faptului ca la nivel de conducere a consiliului judetean nu se va schimba nimic.

Sigur, va fi o lupta grea, cu arme dintre cele mai diverse, insa, nu-i asa, gustul victoriei e mult mai profund atunci cand ai adversari de calibru. Si Gheorghe Flutur este un adversar remarcabil, care joaca anul acesta poate ultima carte politica, carte pe care o cauta de trei ani incoace prin PNL, PLD si PD-L. Poate si din aceasta cauza e greu de suportat un presedinte de consiliu judetean aflat la cel de al treilea mandat.

joi, 10 ianuarie 2008

Alo, Romania-i acasa???

Se pare ca nu. Am sunat si nu raspunde nimeni. O fi iesit pe-afara. Cu toate ca pe frigul asta... Sau poate s-o fi dus in Spania, la capsuni. Poate in Congo, ca s-o fi saturat si ea, saraca, de atat amar de cearta si scandal si contre si biletele si scrisorele.

Mai aveti? Din pacate da. Pana cand? Sper ca nu pentru prea mult timp. Poate scapam in 2008, sau in 2009. Cum ne-o fi norocul. Pare-se c-au fost ceva blesteme la mijloc. Ca deh, acum trei, patru ani, erau bine mersi, prieteni la catarama (nu cel cu saltelele).

Lumea incepe sa uite si aproape e imposibil de crezut ca Traian si Calin au fost prieteni odata. E greu de spus cand s-au cunoscut, dar sigur e faptul ca au trebuit sa se placa, de dragul lumii, la despartirea lui Traian de Stolo. Despartire, care n-a fost, zic eu, decat o regie bine pusa in practica, care l-a impus ca si candidat la presedentie in 2004 pe Traian Basescu, evident si presedinte ulterior, pe 12 decembrie.

Imi aduc aminte acele momente. Auzisem stirea la radio si am vazut imaginile mai tarziu, spre seara. Primul impuls a fost pozitiv, usor sarcatic, insa, in clipa urmatoare mi-am dat seama de pericolul ce se contura, prin prezenta in alegerile prezidentiale a unui candidat incomod si trecut prin scoala vietii. Seara, dupa cum va spuneam, am vazut imaginile socante, Traian plangand pe umarul lui Stolo si Calin asteptand cumincior la usa din dreapta ecranului TV.

Din acel moment a inceput o relatie contra firii, intre Traian si Calin, pusi in fata unui fapt imposibil de realizat: sa lucreze impreuna.

Singura lor varianta, era, asadar, sa continue telenovela inceputa in episodul pilot cu Stolojan. Si au jucat un numar mare de episoade, acaparand, seara de seara, televizoarele romanilor.

Pana intr-o buna zi, cand Calit (asa am scris din greseala, dar suna bine, mai bine decat Calin), satul fiind sa o tot incaseze de la Traian, s-a hotarat sa puna piciorul in prag.

Nu ca ar fi fost facute mari minuni guvernamentale pana atunci de catre cei doi tovarasi de revolutie portocalie, dar dupa momentul razvratirii prim ministrului, lucrurile au luat-o razna, rau de tot.

Asa ca astazi nu ma mai mira nimic. Nici propunerea Noricai Nicolai ca ministru al justitiei, nici respingerea propunerii din dealul Cotroceniului, nici consistenta si insistenta premierului de a mentine propunerea.

Nimic nu ma mai mira.

Un singur lucru nu pot sa il inteleg, de ce baietii astia doi nu merg sa se joace in alta parte.
Ma duc sa vad poate se intoarce Romania acasa.

miercuri, 9 ianuarie 2008

Hop si boc (pardon poc)

A fost o data ca niciodata, un taram minunat, locuit de oameni cuminti si la locul lor.

A fost si nu mai este.

Am vazut, cu mare surprindere, ca un anumit partid aflat in chinurile facerii prezidentiale (probabil ca mariajul dintre PD si PLD inca nu se finalizeaza cu un urmas demn de nasul de la Cotroceni) ma acuza ca in 2004 purtam cu mandrie una din pufoaicele cu inscriptia "Adrian Nastase - Presedinte".

In lipsa de subiecte, acesti exponenti ai curentului neo-democratic-liberal-popular-european-cu -iesire-la-marea-neagra (prin care alegerea unor structuri de conducere este inlocuita cu intelepciunea unui singur om) incearca sa se agate de statutul meu de membru al Parlamentului European, doar doar de-ar intra stirea in fluxurile nationale.

Vreau sa fac o corectie la ceea ce afirma grupul proaspetilor unsi in functii politice pe criterii numai de unul stiute, afirmand ca, da, intr-adevar, am purtat cu mandrie vesta de campanie cu inscriptia "Adrian Nastase - Presedinte" dar nu pufoaica, asa cum afirma excelentele lor, nu ca mi-ar fi rusine sa port un accesoriu vestimentar popular, dar nu european, ci doar in spiritul adevarului istoric al unei seri memorabile, care se pare ca i-a iritat atat de tare, incat au tinere de minte inca de acum 3 ani si cateva saptamani. Si le multumesc pentru ca imi aduc aminte si mie de acele momente in care viitorul Romaniei ar fi trebuit sa arate altfel, cu tandemnul Nastase - Geoana, presedinte - premier.

Dar, asa cum spuneam la inceput, a fost dar nu mai este.

PS Multumim din inima tandemului Basescu - Tariceanu, pentru faptul ca ne reaminteste zi de zi ca suntem "decat" balcanici si nu europeni.

Presedentia Slovena

De la 1 ianuarie 2008, conform principiului rotatiei, presedentia Consiliului European a revenit Sloveniei.

Un stat mic, cu o populatie de circa 2 milioane de locuitori (cam atat are si Bucurestiul, in urma recensamantului din 2002), care si-a castigat independenta fata de fostul stat Iugoslav, in anul 1991, recunoasterea oficiala urmand la un an dupa.

Avand drept capitala orasul Liubliana, situata la o intersectie culturala si regionala foarte interesanta, fiind vecina cu Italia, Croatia, Ungaria, Serbia si Austria, Slovenia a reusit intr-un timp scurt (circa 12 ani) sa fie acceptata si in NATO si in UE.

Factorul economic a fost cel care a scurtat drumul european si drumul euroatlantic. Pe de alta parte, factorul istoric nu e de neglijat, Slovenia facand parte (ca teritoriu) din fostele imperii roman, respectiv austro-ungar.

In aceste prime 6 luni ale anului 2008, Slovenia, detinatoarea presedentiei europene, are in fata un mandat interesant, dar si complicat.

Dupa succesele europene repurtate in mandatul portughez (semnarea Tratatului de reforma al Uniunii, semnarea Cartei Europene a Drepturilor Omului), slovenilor le revine o misiune grea, chiar daca decizia va fi una de grup, la nivelul celor 27 de state membre.

De departe cea mai dificila problema este cea legata de acceptarea, sau nu, a independentei provinciei Kosovo. Un precedent care poate conduce la o redesenare a hartii europene.

Ramane de vazut daca independenta kosovarilor va deveni realitate, in conditiile in care cateva state, printre care si Romania, s-au pronuntat impotriva.

Oricare ar fi decizia finala, sper ca problema Kosovo sa fie rezolvata si sa nu conduca la o bulversare a spatiului european si a afacerilor interne ale uniunii.

luni, 7 ianuarie 2008

Profetii pentru 2009

editorial aparut in Monitorul de Suceava - luni 7 ianuarie 2008

Mai avem doi ani si scapam de perioada de tranzitie, perioada care a fost parca "dicatata" de regretatul Silviu Brucan, cel care in ultimii ani ai vietii participa la o interesanta emisiune TV "Profetii despre trecut".

Cei 18 ani care au trecut pana acum au fost marcati de o multime de evenimente si bune si rele, unele pro, altele contra intereselor Romaniei. Poate de aceea a fost si este necesara o atat de lunga perioada de trecere de la un sistem, cel comunist, la un altul nou nout si visat de mai toti romanii, sistemul capitalist, al economiei de piata.

Cand am auzit pentru prima data ca tranzitia va dura 20 de ani, cu explicatiile profunde si de rigoare acordate de Brucan pe un anumit post de televiziune, am refuzat sa cred si sa accept, in acelasi timp. Mi se parea o enormitate si o monstruozitate ca o tara precum Romania – proaspat scapata de sub dominatia comunismului, sa astepte la coada 20 de ani pentru a intra intr-o noua dimensiune. insa, an dupa an, vazand pasii uneori stangaci, alteori rau intentionati pe care ii facea tara noastra spre noua orientare sistemica, mi-am dat seama de adevarul acestei profetii si ma temeam, din ce in ce mai mult, ca Silviu Brucan sa nu fi fost prea optimist.

Totusi, acum, la un an si cateva zile de la integrarea europeana se pare ca drumul nostru e clarificat intr-o mare masura. Chiar daca de la 1 ianuarie 2007 si pana azi, guvernarea de dreapta nu a facut mare branza, asa cum nici predecesoarea ei din vremea cederista 1996 – 2000 nu a facut. Macar nu au reusit sa opreasca Romania din drum, au scapat la mustata de aplicarea clauzei pentru agricultura, mai au acum in prima jumatate a anului 2008 de rezolvat clauza de salvgardare pentru justitie si dupa aia mai vedem. Pacat ca nu exista preocupari la nivel central, serioase si obligatorii pentru statutul de tara membra a Uniunii Europene, statut pe care nu l-am castigat datorita stradaniei portocalii, ci datorita staruintei si sacrificiului intregului popor.

Am citit si mesajul de an nou adresat romanilor de presedintele Traian Basescu, cel care prevedea ca, "in trei-patru ani, cu totii vom putea spune ca Romania s-a schimbat profund, ca efect al intrarii in Uniunea Europeana". si care impunea un numar de trei conditii pentru realizarea obiectivului strategic, "acela ca romanii sa traiasca mai bine in tara lor". Prima este nevoia unei clase politice care sa fie dedicata poporului roman, a doua conditie este sa intelegem ca statul creeaza romanilor conditii si cea de-a treia este sa fim solidari. Nimic mai simplu. Doar daca ar pleca de la exemplul domniei sale, sa devina dedicat intregului popor roman si nu doar unei parti din poporul portocaliu, sa creeze conditii pentru o guvernare eficienta si in al treilea rand sa fie solidar, nu doar cu Theodor Stolojan, ci cu toti cei care vor intr-adevar binele public in Romania.

Ma indoiesc ca va reusi si, de fapt, vazand termenul de 3 – 4 ani dupa care presedintele ne asigura ca vom putea trai bine, imi dau seama ca Traian Basescu nu va mai apuca, din postura de presedinte, ca tranzitia sa se termine cel mai tarziu pe 22 decembrie 2009.

La vremuri noi, oameni noi.

Dar pana atunci, rabdare si speranta.

P.S. La multi ani tuturor Ionilor si Ioanelor.

duminică, 6 ianuarie 2008

Un nou inceput

Am plecat mai devreme spre Brussels. Vremea destul de capricioasa nu prea pare prietenoasa si ma indeamna sa imi iau o marja de siguranta.

Asa ca am plecat din Suceava cu trenul inca de la amiaza, pentru ca maine sa pot prinde cursa Tarom de Brussels, la ora 7.20. Dupa 3 ore de zbor vom fi in capitala Belgiei si undeva spre ora amiezii voi ajunge in biroul meu din cladirea ASP a Parlamentului European.

De la inaltimea celor sapte etaje, abia astept sa imi citesc corespondenta. Atat cea electronica, cat si cea clasica, pe hartie. Probabil ca cei mai trecuti prin ale parlamentului proceduri s-au cam saturat de hartii si documente, insa pentru o persoana intrata ca mine, de curand in mecanismul european, foarte multe informatii par interesante.

De fapt, succesul (mi s-a spus) depinde de abilitatea de ati alege doar ceea ce are legatura cu activitatea de deputat sau cu chestiunile politice, dar nu numai, care te intereseaza.

Spre exemplu, marti vreau sa particip la un workshop pe tema bugetului (fiind membru in comisia pentru bugete, intelegeti interesul) organizat de cei din ALDE (liberlalii si democratii). Sa vad punctul lor de vedere asupra noilor aspecte care se contureaza in zona bugetului. Mai ales in perspectiva in care din 2009 va intra in vigoare noul tratat al Uniunii, semnat pe 13 decembrie la Lisboa (Lisabona) anul trecut. Apoi, tot in ziua de marti, voi primi un grup de studenti romani care vor sa viziteze parlamentul si care vor sa aiba un schimb de idei cu un deputat european. Sper sa iasa bine si sa putem, intr-adevar, discuta chestiuni serioase.

Ultimele doua zile ale acestei prime saptamani la Brussels (miercuri si joi) vor fi alocate pentru lucrul in comisiile de specialitate si pentru intalnirile in grupurile politice. In fine, joi seara, zborul spre Romania si din nou acasa la Suceava. Unde, timp de trei zile (de vineri pana duminica), vom face politica romaneasca. Un biroul executiv la TSD (tineretul social democrat) si probabil o deplasare in zona Dornelor, zona de care voi raspunde incepand cu acest an, in calitate de primvicepresedinte PSD.

Cam asa va arata prima mea saptamana de lucru in anul 2008. Si cam asa vor arata si celelalte, pentru ca mi-am propus in acest an electoral dificil sa am o prestatie buna si in parlamentul european, dar sa imi ajut si colegii mei de acasa, sa castige alegerile locale si parlamentare. Si sa demonstram, din nou, impreuna, ca PSD ramane cel mai important partid politic din Suceava si din Moldova. In plus, facand parte din regiunea de dezvoltare nord est, voi incerca sa fiu aproape de toti cei care au nevoie de un sprijin sau un sfat european.

In concluzie, atentie - motor, pe cai, ca se filmeaza. Va astept la final de an pentru retrospectiva 2008.

Sfantul prooroc Ioan Botezatorul

Cel mai cunoscut si cinstit dintre traitorii vremurilor de inceput ale crestinismului, Sfantul Prooroc Ioan Botezatorul se sarbatoreste la 7 ianuarie.

Cu aceasta ocazie vreau sa le urez tuturor celor care poarta numele Ioan (cel iubit de Dumnezeu), sau derivate, sa se bucure de tot ceea ce au mai frumos pe lume. Sa fie sanatosi si voiosi si sa creada in sensul vietii lor pe pamant.

sâmbătă, 5 ianuarie 2008

Back in business

M-am enervat atat de tare cu ceea ce spunea comisarul Orban, incat am uitam sa va spun bine v-am regasit in 2008 si sa imi cer scuze pentru mica vacanta bloggeristica pe care mi-am permis sa mi-o acord.

Meteahna romaneasca

Am invatat, in principal din lectiile pe care le-am primit pana acum, ca trebuie sa iti propui sa faci mai mult si sa te bucuri de cat ai reusit sa faci. Tot pana acum, am invatat ca de multe ori nici macar nu trebuie sa iti doresti un lucru, daca iti este dat, atunci il vei avea cu siguranta, chiar daca, in adancul fiintei tale, nici macar nu aveai curajul sau curiozitatea sa te gandesti la el.

Tot pana acum, am invatat din istoria romanilor ca, de cele mai multe ori, ne-am propus prea putin sau chiar nimic si am acceptat intotdeauna ceea ce am primit cu bratele deschise si cu sentimentul de bucurie ca nu a fost mai rau.

Un fel de a fi, tipic romanesc, care n-a dat intotdeauna cele mai bune rezultate. Nici pe vremea dacilor, care s-au multumit, in cele din urma, cu dominatia si apoi retragerea romanilor, nici pe vremea lui Stefan cele Mare, cand, dupa o fasta perioada (aproape unica in istoria natiunii noastre) de cateva zeci de ani, ne-am multumit sa acceptam pacea cu turcii si birul de rigoare.

Si vad ca acest mod de viata s-a perpetuat pana in prezent si nici nu cred ca ne va parasi in curand. Zilele trecute, comisarul Leonard Orban declara, ca in ceea ce priveste Romania, "primul an in comunitate a fost unul bun, atat prin pozitia pe care tara noastra a ocupat-o si anume aceea de stat membru care sustine consolidarea UE cat si prin faptul ca a reusit sa evite activarea clauzei de salvgardare in domeniul agriculturii". Precum si "numarul mic de proceduri de incalcare a tratatului care, in caz contrar, ar putea avea consecinte grave asupra tarii noastre (vezi privatizarea Automobile Craiova)".

Si ca sa nu va stricati buna dispozitie, haideti sa vedem si prioritatile pe care le vede, pentru Romania, inaltul reprezentant european: "Anul acesta tara noastra va trebui sa evite activarea clauzei de salvgardare din domeniul Justitiei. Romania trebuie sa faca progrese in acest sector pentru ca evaluarile comisiei de la sfarsitul lunii ianuarie si inceputul lui februarie sa fie bune si astfel decizia pe care aceasta o va lua la miljocul anului sa nu duca la activarea acestei clauze".

Scuzati, va rog, domnule comisar, dar ceea ce zugraviti dumneavoastra, pare a fi activitatea unui scolar admis, cu chiu cu vai, la liceu si care se zbate, fara prea multa tragere de inima, sa treaca corijentele, rand pe rand. Si care a evitat, la mustata, sa ramana inca din primul an repetent.

De fapt cam asta ne asteapta, conform spuselor dvs si in 2008. Speram sa nu ramanem corijenti, asa ca in 2007 si in cele din urma sa nu cumva sa ramenem si repetenti.

Cu asa realizari in 2007 (evitarea clauzei pentru agricultura) si cu asa promisiuni pentru 2008 (incercarea de a scapa de activarea clauzei pe justitie) ramanem de rasul curcilor.

Ce sa mai vorbim de absorbtia fondurilor structurale?! Ce sa mai spunem de proiectele de dezvoltare durabila a Romaniei - drumurile expres si autostrazile, agricultura, turismul, protejarea mediului inconjurator?!

Daca cineva crede ca asemenea prioritati si reusite ar trebui sa aiba o tara proaspat integrata si un guvern scos cu forcepsul de Traian Basescu in 2004, pe fondul unei insuficiente dorinte a alegatorilor de schimbare, atunci, cu siguranta, NU MERITAM STATUTUL DE MEMBRU AL UNIUNII EUROPENE.

Ma asteptam, ca intre prioritatile anului 2008 sa fie dezvoltarea satului romanesc, mult ramas in urma, nu fata de satul german sau francez, ci fata de satul lituanian sau maltez. Sau o crestere economica sustinuta care sa aiba ca efect si cresterea puterii de cumparare, fara a mai auzi sintagmele clasice gen "inflatie", "deficit bugetar" sau "politici macroeconomice".

Se pare ca cei care si-au pus sperantele si au asteptat sa traiasca bine de la actuala guvernare si de la actualul presedinte, n-au primit mai nimic.

Si atunci de ce-i mai acceptati?

N-ar fi mai simplu sa plece acasa?!