vineri, 26 decembrie 2008

Craciun fericit!

Avem nevoie de o perioada de liniste, o perioada in care sa ne gandim la ceea ce am facut si la ce vom face in viitor.

Avem nevoie de speranta ca poate intr-o buna zi viata in Romania va fi mai buna.

Craciun fericit si La multi ani!

marți, 23 decembrie 2008

Asteptari de la Mos Guvern

Luni, 22 decembrie, am fost invitat de doamna Magda Zavoianu la Radio Romania Actualitati, pentru a discuta despre ceea ce putem astepta de la noul guvern, in cadrul emisiunii Jurnalul de Pranz, alaturi de Mircea Cosea (PDL), Cristi Busoi (PNL), Florian Bichir (Evenimentul Zilei) si Silvia Ilies (RRA).

De la promisiunile electorale facute in campanie si de PDL si de PSD, am ajuns in fata unui Pact pentru Romania, ca fundament al guvernarii PSD, PDL, PC, un pact care trebuie sa tina cont de realitatile economice si de contextul global in care tara noastra nu are alta varianta, decat sa se integreze. Problema majora a acestui moment de plecare la o noua constructie guvernamentala, este situatia dificila in care ne aflam. Deficitul bugetar de circa 2% a fost prezentat de PNL in proiectul de buget pe 2009, dar si in interventiile publice prin care eram sfatuiti sa stam linistiti, ca economia duduie, ca ritmul de crestere economica este cel mai ridicat in ultimii ani s.a..

In realitate, deficitul bugetar este de 3,7%, asa cum a fost prezentat in audierile de la comisia pentru buget, de catre ministrul desemnat pentru portofoliul de finante, Gheorghe Pogea, iar valoarea finala, pentru anul 2008 va depasi cu siguranta pragul de 4%, pentru ca in acest moment exista date statistice pentru finalul lunii noiembrie, in cel mai bun caz.

Asa ca, tinand cont de acest lucru si de faptul ca Romania trebuie sa indeplineasca un set de criterii post aderare la UE, printre care se numara si mentinerea deficitului bugetar sub 3%, nu putem sa fim foarte optimisti in ceea ce se spunea la inceput ca ar fi un program de guvernare foarte social, ba chiar electoral.

Ieri am votat in plen cabinetul Boc si chiar sper ca va fi o guvernare reusita, atat de reusita cat va permite desfasurarea orgoliilor personale sau de grup.

joi, 18 decembrie 2008

20 decembrie - Juramantul

Au trecut 19 ani de la discursul lui Nicolae Ceausescu, la telejurnalul TVR de la ora 20, despre ceea ce numea evenimentele grave care au avut loc in ultimele zile la Timisoara. 19 ani de la momentul care a amplificat in toata tara Revolutia Romana, inceputa la Timisoara, prin care romanii, satui de dictatura, cereau democratie si alegeri libere.

Asadar, dupa 19 ani, prima generatie de parlamentari alesi uninominali va depune juramantul in Parlamentul Romaniei. Poate nu intamplator, vremea de acum seamana izbitor de mult cu cea din ultimul decembrie al comunismului in Romania.

Sper din tot sufletul, ca jertfa romanilor din decembrie 1989 sa nu fi fost in zadar.

Dumnezeu sa ii odihneasca in pace!!!

miercuri, 17 decembrie 2008

Guvernul PSD PD-L

Asadar, PSD va prelua componenta sociala (administratie, munca, educatie, sanatate, mediu, externe, agricultura, IMM-uri, relatia cu parlamentul), PD-L va avea in grija componenta liberala (finante, economie, transporturi, dezvoltare, cultura, turism, tineret, aparare, comunicatii), iar democratia va ramane in subordinea presedintelui Basescu.

Sper sa mearga.

marți, 16 decembrie 2008

Prima aparitie la Radio Romania Actualitati

Ieri seara, 15 decembrie, incepand cu ora 22.15 am fost invitat de catre domnul Ioan Alexandru la Talk show-ul de seara de la Radio Romania Actualitati, caruia ii multumesc pentru oportunitatea de a discuta despre actualitatea politica si prioritatile noului legislativ. Am fost alaturi de Tudor Chiuariu in studio si pe fir telefonic cu Kelemer Hunor. Pacat ca unii nu au inteles ca s-a terminat campania electorala. Nu am gasit inca script-ul emisiunii, dar mai caut.

Deputat european - deputat roman

10 decembrie 2007 - prima zi de deputat in Parlamentul European
Strasbourg

Intrarea in legislativul european, pentru toti cei 35 de deputati romani, a fost una atipica, pentru ca Romania a fost ultima dintre cele 27 de state membre care a organizat alegeri pentru forul european. Stabilite initial pentru vara anului 2007, alegerile europene au fost organizate, in virtutea metehnelor dambovitene, cu o intarziere de 6 luni, ceea ce a diminuat mult sansele tarii noastre de a se impune ca a 7-a putere de vot din Parlamentul European. Asadar, prima zi in PE a fost marcata in primul rand de procedurile de intrare, de la legitimatia de acces, la primirea documentelor necesare intrarii in mandat, de la preluarea cheilor de birou, a parolelor de acces pentru calculatoare si telefoane si nu in ultimul rand de intrarea in posesia cartelei de vot. In rest, un numar rezonabil de hartii, cu informatii despre functionarea parlamentului, statutul deputatului si reglementarile financiare in vigoare.

Ce ma impresionat? Organizarea ireprosabila a help-desk-urilor infiintate in zona hemiciclului din Strasburg si o persoana, in mod deosebit, angajat al PE, care ne-a recunoscut si salutat pe nume, pe fiecare dintre noi in parte. Un fel de calculator viu, care, de-a lungul timpului, a continuat sa ne recunoasca dupa figura si nume - un lucru impresionant, pentru ca in Parlamentul European exista 785 de deputati.

Ce nu mi-a placut? Faptul ca am intrat brusc in procedurile parlamentare, fiind practic pusi in situatia de a vota un numar de rapoarte, despre care stiam putin sau chiar deloc. Insa si de aceasta data organizarea si reglementarea a fost elementul care a asigurat buna integrare si functionare a noastra ca deputati (voting list-ul pus la dispozitia tuturor membrilor de catre grupurile politice la care eram afiliati, fiecare in parte).

Asadar, prima zi in PE a fost marcata de o procedura simpla, rapida si de o integrare fireasca in mecanismul legislativ si procedural al parlamentului. Si nu in ultimul rand, in Parlamentul European NU SE DEPUNE JURAMANT LA INTRAREA IN MANDAT.

15 decembrie 2008 - prima zi de deputat in Parlamentul Romaniei
Bucuresti

In mod neasteptat, procedurile de intrare in mandat au fost clare si destul de simplificate, prin organizarea unui numar de 18 birouri specializate pe domeniile de interes si pe tipuri de informatii, de la legitimatia provizorie, la cartela de vot, la carnetul de calatorii CFR si evident procedurile financiare. In plus, mapa cu documente necesare si cu brosuri referitoare la Constitutia Romaniei, statutul deputatilor, regulamentul Camerei Deputatilor si altele. Din acest punct de vedere - jos palaria.

Ce nu mi-a placut? In primul rand cladirea ca atare, nu ca arhitectura si estetica ci, mai degraba, ca si functionalitate. Lipsa informatiilor de acces catre diversele corpuri, sali si birouri, face aproape imposibila deplasarea in timp scurt dintr-un punct intr-altul, asta in conditiile in care nu ai un insotitor, sau dai peste persoane care fie nu cunosc, fie iti dau informatii eronate despre structura locativa a Palatului Parlamentului.

In al doilea rand, prima zi de activitate a noului legislativ ales in urma alegerilor uninominale, a fost marcata de instabilitatea politica, prin renuntarea la mandat a premierului Theodor Stolojan, desemnat in urma cu 5 zile de presedintele Traian Basescu. Acest lucru s-a simtit prezent in intreaga zi de luni, 15 decembrie, sedinta de plen fiind mult intarziata si intrerupta peste o ora, tocmai din cauza acestei renuntari la mandat si desemnarea unei noi persoane pentru formarea executivului, Emil Boc.

Asadar, mult timp pierdut, nerespectandu-se nici macar semnalul sonor care indica iminenta inceperii plenului Camerei Depuatilor, spre deosebire de legislativul european, unde semnalul sonor al sirenei este similar cu goana multor deputati in dorinta de a ajunge in hemicilul de plen in cel mai scurt timp, riscand intarzierea la voturi, sau la alte activitati specifice plenului parlamentului european.

Find prima zi de activitate, e prematur sa imi fac o parere pertinenta, insa sper ca o parte din povestile pe care le-am auzit, referitoare la activitatea parlamentului, sa fie mai degraba mituri, decat realitate.

Vine o perioada grea, in care cea mai periculoasa opozitie parlamentara se pare ca va fi criza financiara si nu PNL sau UDMR.

Ramane de vazut.

luni, 15 decembrie 2008

300 de articole

Asta e, am ajuns la 300 de postari pe blog. As fi dorit sa scriu astazi o paralela intre prima zi in Parlamentul Romaniei (15 decembrie 2008) si prima zi in Parlamentul European (10 decembrie 2007).

Din pacate politica romaneasca nu imi lasa libertatea deplina, nici macar pe propriul meu blog. Asa ca voi reveni maine cu paralela Bruxelles - Bucuresti.

Pana atunci cateva comentarii referitoare la ceea ce a fost azi in politica damboviteana. Cand toate lucrurile pareau a fi in regula, cand unii paseau timid, dar hotarat in ceea ce inseamna pactul pentru Romania, cand altii (PNL si UDMR) isi acceptau deja situatia de opozitie, apare Theodor Stolojan si arunca pisica in valurile Dambovitei.

Asta este, suntem o tara balcanica si cand lucrurile merg bine se trezeste cineva si ne pune sa o luam de la capat.

Nu contest dreptul domnului Stolojan la viata privata, dar a acceptat si chiar a multumit presedintelui pentru nominalizare. Contest insa timing-ul ales: taman ziua in care se constituia noul legislativ, cel atat de promis romanilor ca prin votul uninominal pe care il vor da candidatilor, se va schimba, ba chiar reforma clasa politica.

Ziua de luni, 15 decembrie 2008, trebuia sa fie ziua parlamentului, trebuia sa fie o zi in care noii alesi sa poata pasi intr-un mandat coerent, sa poata formula cateva pareri sau viziuni pentru viitor. In loc de asta, ne-am pricopsit cu o ploaie de stiri si de informatii pe surse, care mai decare mai SF, discutandu-se despre orice posibilitate de a forma viitorul guvern.

Eu l-am cunoscut pe dl Stolojan la Bruxelles, in Parlamentul European, in comisia pentru bugete, din care faceam parte amandoi. L-am vazut razand, binedispus, fericit intr-un cuvant. De ce? Nu as putea spune exact, poate si datorita faptului ca la Bruxelles politica inseamna altceva. Nu piedici puse din spate, nu negocieri nerespecate, intr-un cuvant: altceva.

Ma bucur, daca pot sa spun asa, ca a hotarat sa se retraga, la timp, cu toate ca, asa cum am spus, momentul e nefericit. Poate cel mai nefericit. E viata lui si poate ca a decis bine. Problema este ce facem mai departe. S-a pus trotilul, s-a montat fitilul si s-a dat deja scanteia. Si cand se intampla asta? Exact atunci cand Romania avea cel mai mult nevoie de liniste si intelegere, pentru ca vin vremuri grele, indiferent de vointa noastra politica sau nu, colorata in rosu, portocaliu, galben sau verde.

Dar de ce sa fie bine, cand poate sa fie rau?!

miercuri, 10 decembrie 2008

Mandatul francez, la final

Emblema nationala a Frantei, cocosul, s-a dovedit a fi unul cam slabut in mandatul presedentiei franceze a UE. Dupa ce intrarea in mandatul de 6 luni s-a facut intr-o maniera spectaculoasa, in genul show biz-ului american, realitatile europene si globale i-au cam lasat pe presedintele Nicholas Sarkozy si compania intr-o neplacuta pozitie de offside.

Preluarea presedentiei UE s-a facut la Paris, pe sub Arcul de Triumf, Sarkozy asumandu-si rolul de tatic al Europei, conducandu-i de la o distanta respectabila pe cei care conduc de facto principalele institutii europene, atat pe Jose Manuel Barroso - presedintele CE, cat si Hans Gert Pottering - presedintele PE. Momentul culminant a fost aprinderea Turnului Eifel in luminile albastru si galben, ca simbol al Uniunii Europene.

Odata terminat concediul de vara, echipa lui Sarkozy s-a vazut pusa in fata unor situatii neprevazute, in afara de spinoasa problema a ratificarii Tratatului de la Lisabona, urmare a votului negativ obtinut la referendumul irlandez. Prima pe lista a fost situatia de criza din Georgia, in zona conflictuala a Osetiei de Sud. Un al doilea moment, chiar daca doar simbolistic, a fost prabusirea plafonului salii de plen a Parlamentului European, de la Strasbourg, cel de al doilea sediu al PE, situat pe teritoriul francez. A venit toamna, si cum toamna se numara bobocii, criza americana a facut pui si pe continentul european, multe dintre statele membre confruntandu-se cu crize financiare de proportii. Marea Britanie, Germania, Franta si Belgia au fost printre primele care au resimtit efectele negative ale crizei de subprime de pe continentul nord american, asta ca sa nu mai vorbim despre prabusirea Islandei, fost stat membru al Uniunii Europene.

Iarna si implicit finalul presedentiei franceze a UE, nu se arata mai benefica pentru actorii europeni, avand in vedere inghetarea negocierilor comerciale UE - China, blocarea in continuare a ratificarii Tratatului de la Lisabona (Irlanda, Cehia si Polonia nu au semnat inca) si nu in ultimul rand dificultatile in punerea in practica a pachetului clima, cel prin intermediul caruia statele europene isi vor asuma cateva obiective indraznete in viitorii 20 de ani. Asadar propunerile pentru ceea ce denumim generic protejarea mediului inconjurator s-au lovit de opozitia formulata de Italia, Germania si mai ales Polonia, la setul de masuri prin care se are in vedere reducerea poluarii, investitii in surse de energie regenerabila si nu in ultimul rand in instituirea unui nou model al princiului "Polluter Pays".

In linii mari, mandatul francez nu a fost usor, insa realizarile sunt prea mici in comparatie cu obiectivele asumate initial. Au fost multe iesiri la rampa, multe discursuri spectaculoase, insa, asa, ca un fel de incheiere, as putea spune ca Sarkozy a inceput "en fanfare", umbrindu-i pe Barroso si Pottering si a terminat in genunchi in fata lui Donald Tusk, premierul Poloniei, caruia ii solicita ratificarea Tratatului de la Lisabona si reducerea emisiilor poluante din industria mult poluanta poloneza.

marți, 9 decembrie 2008

1 AN de Mandat

Maine, 10 decembrie, se implineste un an de cand mi-am preluat mandatul de parlamentar european. Un an complicat si complex in acelasi timp, un an in care am descoperit o parte din universul european, un an in care am invatat multe lucruri legate de politica europeana.

Am activat in doua comisii importante ale PE, comisia pentru bugete (membru plin) si comisia pentru control bugetar (membru supleant) si in doua delegatii pe cat de complicate, pe atat de contrastante, delegatia Israel si delegatia MASHREK (Siria, Iordania, Egipt, Liban).

Au fost multe activitati, la Bruxelles, Strasbourg, Napoli si in tara. Am facut mai bine de 50.000 mile cu avionul si zeci de mii de kilometri cu trenul, cel lent si amarat pe ruta Suceava - Bucuresti si retur si evident cel modern si rapid pe rutele Paris - Bruxelles, Londra - Bruxelles, sau Paris - Strasbourg.

Au trecut, asadar, 12 luni in care viata mea s-a impartit: o parte legata de familie, care a ramas acasa la Suceava (si vreau sa le multumesc alor mei, sotiei, copilului si parintilor, pentru ca au acceptat aceasta despartire fie ea si temporara) si o parte profesionala, care s-a impartit la randul ei in doua componente: parlamentara si politica. A fost si un an politic incarcat, cu doua campanii electorale dificile, cea de la locale si cea pentru alegerile parlamentare uninominale, la cea din urma participand ca si candidat, reusind sa castig alegerile in colegiul 4 Falticeni, la Camera Deputatilor.

Realizari:
- 2 rapoarte importante in calitate de membru al comisiei pentru bugete
1 Raportul referitor la propunerea de decizie a Parlamentului European si a Consiliului de stabilire a unui program comunitar multianual privind protectia copiilor care utilizează internetul si alte tehnologii de comunicare
2 Raportul privind reforma PAC - Politica Agricola Comuna

- interventii in plen, privitoare la chestiuni de importanta majora, precum si intrebari adresate Comisiei Europene si Consiliului Europei
1 Prelungirea duratei de exploatare a depozitelor de gunoi din judetul Suceava, Romania
2 Incalcare grava a obiectivului de reducere a disparitatilor regionale existente
3 Cota de lapte
4 Protecia copiilor care utilizeaza internetul si alte tehnologii de comunicare
5 Platile pentru proiectele finantate in cadrul Programului SAPARD in Romania
6 Stadiul actual al absorbtiei fondurilor structurale si de coeziune

Regrete:
In primul rand, regret faptul ca Romania nu s-a putut constitui ca un grup puternic, unitar, in care sa fie inclusi toti cei 35 de parlamentari europeni, cauza fiind fragilitatea sistemului politic romanesc si lipsa de dialog constructiv, cauzat de lupta pentru putere din perioada 2004 - 2008.
In al doilea rand regret faptul ca nu am avut posibilitatea sa imi aleg, la inceput de mandat, comisia pentru dezvoltare regionala, pentru care eram mult mai bine pregatit din punct de vedere profesional decat pentru comisia pentru control bugetar ( in care am activat ca membru supleant). Explicatia este simpla, deputatii romani au ajuns in PE ultimii, deabia in data de 10 decembrie 2007, locurile disponibile in comisiile PE fiind limitate - practic nu am avut de ales.

Planuri de viitor:
Plec in Parlamentul Romaniei, ca deputat, cu speranta ca Romania poate si trebuie sa fie schimbata din interior si am convingerea ca experienta de 1 an in legislativul european va constitui un atu important pentru mine si o punte de legatura Romania - UE, pe care va trebui sa o consolidam in viitor. Sper, in acelasi timp, ca intr-o buna zi sa ma intorc la Bruxelles, pentru ca de aici se da ora exacta, cu mentiunea ca depinde doar de statul membru daca o accepta si o utilizeaza in beneficiul national, sau nu.

luni, 8 decembrie 2008

Cand pisica nu-i acasa...

Se pare ca odata lasat nesupravegheat, guvernul Tariceanu II incepe sa joace asa cum are chef si mai mult, incepe sa se joace cu necazurile oamenilor care au ales sa traiasca pe aceste meleaguri.

Iata ca, imediat dupa terminarea alegerilor uninominale, atat de mult promisa schimbare in bine si reforma a parlamentului si a clasei politice, guvernul tariceanu II isi arata adevarata fata. Au inceput cu amanarea cu un an a acordarii pensiilor marite si inghetarea salariilor bugetarilor. Nimic rau pana acum, ca doar suntem intr-o tara in care se poate intampla orice, insa ar fi fost fair play, din partea domnilor liberali, sa anunte acest lucru inainte de campanie. Am fi vazut ditamai scor electoral si asta stiau si ei.

Mai nou, modifica cuantumul taxei auto, de prima inmatriculare, ajungandu-se ca pentru o masina Euro 2, care a costat 1500 Euro, sa fie platita o taxa de 8000 Euro. Nimic rau pana acum, doar ca ce vor face bietii oamneni care si-au pus banutii stransi cu greu intr-o amarata de masina, avand incredere in statul roman, ca isi va respecta promisiunile si va mentine legea anterioara, care dateaza din vara acestui an.

Astazi am anuntat ca voi depune un amendament, prin care voi solicita, in calitate de viitor parlamentar, ca taxa noua, modificata, sa fie introdusa doar pentru masinile care intra in tara dupa 15 decembrie.

Este un gest corect si sper ca si alti parlamentari sa fie alaturi de mine.

vineri, 5 decembrie 2008

4 variante pentru PSD

Din punctul meu de vedere, exista cel putin patru variante pentru PSD in viitoarea perioada. Un guvern PSD - PD-L, sau un guvern PSD - PNL, insa dintre aceste două variante, nici una nu este de preferat pentru că atât PD-L cât şi PNL nu sunt partide care să-şi respecte negocierile şi au dovedit-o inclusiv când au fost împreună la guvernare.

A treia varianta este formarea unui guvern minoritar PSD, avand expertiza din trecut, in perioada 2000 - 2004, atunci cand am preluat tara dupa o guvernare catastrofala de dreapta si am reusit inchiderea celor 31 de capitole de negociere cu UE, intrarea in NATO si eliminarea vizelor in spatiul Schengen.

Ultima varianta o reprezinta ramanerea in afara arcului guvernamental, pentru ca după ultimii patru ani de opoziţie, PSD va mai putea rezista un an. Dacă nu intrăm acum la guvernare, vom intra peste maxim un an, când schimbăm preşedintele, atunci când românii vor da candidatului PSD, Preşedinţia României.

joi, 4 decembrie 2008

Draga BASE

Scrisoare nedeschisa adresata domnului Presedinte al Romaniei, Traian Basescu

Ati aparut undeva din neanturile revolutiei romane, din 1989. Ati inceput sa va faceti simtita prezenta, in posturi guvernamentale si mai apoi ca ministru al transporturilor. Prima data cand m-ati facut constient de caracterul dumneavoastra, a fost atunci cand ati pus umarul serios la debarcarea cabinetului Ciorbea, primul cabinet cederist de dupa 1996. Apoi am ramas surprins de declaratia de sustinere adresata domnului Petre Roman, candidat PD pentru presedentia Romaniei in 2000 - "Petre esti bun". Si mai surprins am ramas cand am vazut ca l-ati indepartat ca pe o masea stricata si ati preluat fraiele pedeului, pe care ati reusit sa il mentineti in parlament, ceea ce partenerii dumneavoastra - taranistii, nu au reusit. Ati fost ales primar general al capitalei, iar timp de 4 ani nu ati facut alceva decat sa reclamati exsitenta primarilor PSD de sectoare. Ati cerut in 2004 "dati-mi consiliu general" si l-ati primit. Apoi ati plans pe umarul lui Stolojan, cand l-ati scos din cursa prezidentiala. Ati castigat postul de presedinte al Romaniei, reclamand o frauda electorala pe care nu ati putut-o dovedi. Ati mutat votul politic si ati dat pe tava guvernarea Aliantei DA PNL-PD. La un moment dat, nu l-ati mai suportat nici pe Tariceanu, caruia ati fi dorit sa-i luati scaunul de sub picioare. Acum, in 2008, l-ati pacalit din nou pe Stolojan, afisandu-l pe blocuri ca viitor prim-ministru PDL. Vad ca astazi, simpatia dumneavoastra fata de Solojan a scazut, preferandu-l in pozitia de premier pe Videanu sau Blaga.

Domnule Traian Basescu, credeti ca ulciorul merge la nesfarsit la apa? Eu nu cred si de aceea sunt convins ca in toamna anului viitor, nu veti recastiga mandatul de presedinte, chiar daca veti reusi sa impuneti PDL la guvernare.

A mai ramas un AN. ULTIMUL domnule Presedinte

luni, 1 decembrie 2008

Am castigat!!!

Multumesc tutror celor care m-au votat si sper ca dreumul pe care am pornit impreuna sa ne duca catre lumina.

Rezultatele finale, conform numaratorii paralele:
Circumscriptia electorala 35 Suceava
Colegiul 4 Falticeni

Nr Localitatea (primar) VVE Catalin Nechifor //candidat PDL
1 Falticeni (PDL) 9841 / 4735 / 3590
2 Baia (PDL) 1843 / 716 / 892
3 Bunesti (PSD) 847 / 532 / 156
4 Fintinele (PSD) 1424 / 735 / 475
5 Hirtop (PDL) 825 / 439 / 308
6 Liteni (PDL) 2423 / 869 / 1089
7 Preutesti (PDL) 2280 / 707 / 1253
8 Udesti (PSD) 2607 / 1355 / 757
9 Veresti (PSD) 1949 / 1045 / 494
10 Vulturesti (PSD) 1248 / 658 / 292
TOTAL 25287 / 11791 / 9306

PROCENTE 46.62% / 36.80%

A fost greu, dar si frumos. Plec din Parlamentul European, din postura de deputat la Bruxelles, in cea de deputat de Falticeni, in Parlamentul Romaniei.

duminică, 30 noiembrie 2008

Bahna cu Arini

Aici am votat. Dumnezeu sa ne ajute.






Pentru un nou inceput.
Pentru ca Romania sa mearga pe drumul european.
Pentru ca Zona Falticeniului sa nu mai fie locul in care nu se intampla nimic, asa cum spunea Mihail Sadoveanu in urma cu peste 70 de ani.

Ziua Votului

Europarlamentarul Ioan Cătălin Nechifor a votat într-un loc inedit şi neconvenţional, într-un cătun rupt de lume şi civilizaţie, un loc unde legile naturii nu au fost schimbate, niciodată, un colţ de poveste uitat de lume, tocmai la Bahna cu Arini (Preuteşti)

Putem spune, fără teama de a greşi, că în mod sigur cel mai inedit şi neconvenţional loc din întreaga ţară unde a votat un candidat la Parlamentul României a fost la Bahna cu Arini localitate aflată, totuşi…, în judeţul Suceava, în mijloc de Regat. În Bahna cu Arini s-a avîntat, cu deosebit curaj, candidatul Alianţei PSD + PC la Camera Deputaţilor în colegiul Fălticeni, europarlamentarul Ioan Cătălin Nechifor împreună cu o parte dintre membrii echipei de campanie. Drumul cu Ioan Cătălin Nechifor pînă la secţia de votare cu numărul 414, amenajată în şcoala cu clasele I – IV (!), din Bahna cu Arini, a fost deopotrivă o aventură de off road printre cai şi oi dar şi o poveste de vis din punct de vedere al peisajelor din jur. Cătunul Bahna cu Arini numără, numai, 250 de suflete - oameni care trăiesc rupţi de lume la circa 10 kilometri de comuna Preuteşti, localitate situată, la rîndul ei, la o aruncătură de băţ, de numai 7 kilometri distanţă de municipiul Fălticeni. Comuna Preuteşti este localitatea natală a patriarhului artelor şi îl numim aici pe sculptorul Ion Irimescu, maestrul care nu de puţine ori a mers în copilărie sau adolescenţă să admire natura şi să se inspire, poate, pentru viitoarea şi valoroasa creaţie exact de pe dealurile din Bahna cu Arini.
Europarlamentarul Ioan Cătălin Nechifor, împreună cu soţia Irina şi amîndoi ajutaţi de o maşină de teren 4 x 4, singurul autovehicul cu care se putea străpunge şi aburca pe glodul mare, frămîntat uneori şi de urşi sau cerbi, de pe potecile şi uliţele din zonă, s-a ambiţionat, cu avîntul tineresc dat de vîrstă, să voteze la Bahna cu Arini. Dacă un candidat al PNL, şi amintesc aici de Cristian Adomniţei, ar fi mers la vot la Bahna cu Arini cu siguranţă că apela la transportul cu un elicopter…
Spunem asta pentru că de la drumul principal, drum judeţean ce leagă municipiul Fălticeni de oraşul Dolhasca, şi pînă la secţia de vot este o cale de acces impracticabilă din punct de vedere rutier unde doar căruţele cu cai zdraveni şi pintenaţi mai pot trece dealul. Glod, noroi, bahnă, mocirlă sînt cuvinte de ordine iar derapajul cu maşina dintr-un şanţ în altul a fost constant. Pe păşunile şi pajiştile din jurul secţiei de votare cu numărul 414 păşteau, într-o linişte sadoveniano-bacoviană, animale diverse: cai, oi, capre şi vaci, a căror proprietari, în mod sigur, nu au fost atinşi, niciodată, dar niciodată, de patimi politice de nici un fel. În faţa secţiei de vot, Irina soţia europarlamentarului Ioan Cătălin Nechifor a spus „aici este, cu siguranţă, un colţ de poveste rupt de lume”. Preşedintele secţiei de votare 414 din Bahna cu Arini, Vasile Cărăbuş, ca de altfel şi ceilalţi membrii din secţia de vot au rămas uimiţi că un om politic a preferat să voteze într-un loc uitat de lume, un loc unde cei numai 132 de oameni înscrişi pe listele permanente, nu au avut parte, în viaţa lor, de beneficiile civilizaţiei: asfalt, apă curentă, canalizare, gaz metan, telefon şi chiar unii nici măcar de energie electrică nu au parte. Cei cîţiva bătrîni aflaţi în faţa şcolii din Bahna cu Arini îşi făceau cruce cînd au văzut că în bătătura lor au venit şi „oameni mari”. Moş Vasile, unul dintre înţelepţii bătrîni din Bahna cu Arini, ne-a spus că este „pentru prima dată în ultimii zeci de ani, poate 50 de ani, cînd la noi, într-un loc plini de glod şi de nevoi, vine cineva să ne de-a măcar buna zîua”.
Cu mult noroi pe încălţăminte şi pantaloni candidatul Alianţei PSD + PC la Camera Deputaţilor în colegiul Fălticeni, Ioan Cătălin Nechifor, ne-a destăinuit între dealurile dintre Preuteşti şi Vultureşti, în cătunul Bahna cu Arini, la marginea unei fîntîni cu apă curată, lipede şi rece, că „am votat pentru un nou început pentru zona Fălticeni cu gîndul de a schimba ceea ce spunea Sadoveanu că este doar un loc unde nu se întîmplă nimic.”
În cele aproape două ore cît a durat drumul spre secţia de votare de la Bahna cu Arini şi înapoi spre Fălticeni, pe dealurile şi văile cuprinse doar de cîteva raze molcome de soare şi unde nu se zărea ţipenie de om, candidatul Alianţei PSD + PC, Ioan Cătălin Nechifor, a făcut dese opriri pentru a admira priveliştea „ruptă de lume”, a fotografia zările unde se aflau păduri şi o lizieră, a respira aer curat şi a mîngîia, copilăreşte, grîul proaspăt încolţit, poate singura avere a multor oameni din Bahna cu Arini…
(un articol de jurnalistul Relu Gavril Ursache – redactor coordonator cotidianul regional EVENIMENTUL, realizator de emisiuni la ANTENA 1 Suceava, reporter Radio Iaşi)

luni, 17 noiembrie 2008

Fotografie

Fotografie oficiala - campania pentru Parlamentul Romaniei, 2008

duminică, 2 noiembrie 2008

Deocamdata

Voi inceta sa public articole pe durata campaniei electorale. Cine e interesat poate accesa www.catalinnechifor.ro

I'll be back!

marți, 28 octombrie 2008

www.catalinnechifor.ro


Asta e site-ul meu de campanie pe care va invit sa il vizitati.

www.catalinnechifor.ro

La buna revedere

Stiu ca a trecut ceva vreme de cand nu am mai scris. Insa sper sa imi revin, dupa accidentul de masina si dupa pregatirile pentru campania electorala din toamna acestui an.

E vot uninominal si cei care l-au votat in parlament, nu s-au gandit o clipa la cat de multe dificultati vor apare. Plecand de la resurse de toate felurile, cele materiale si umane fiind cele mai importante, mergand pana la negocierile individuale pe care trebuie sa le porti pentru timpii de antena, pentru spatiile de afisaj outdoor si asa mai departe.

Macar daca ar fi fost vot uninominal pur, adica cel care castiga un colegiu indiferent de scor, sa fie trimis in parlament. Asa ca, in conditiile legii votate, vor apare surprize, cand chiar daca castigi pe un colegiu (evident sub 50%+1 din voturi) te poti trezi fara loc, ca urmare a redistribuirii de voturi prevazute de legea romaneasca.

Dar asta e situatia, asa ca mergem mai departe.

luni, 20 octombrie 2008

Desene animate cu Traian si Basescu

Am avut sentimentul ca ma uit la un desen animat, de proasta calitate, atunci cand l-am vazut pe sefu statului la Damasc, in vizita oficiala din Siria. Doar bancuri si glume rasuflate, acelasi tip de discurs populist si evident o tema de politica externa - domeniu atat de departe de ceea ce poate presta presedintele Basescu. Sa ataci Iranul de o asemenea maniera este mult mai grav decat ceea ce a facut presedintele in urma cu vreo trei ani, atunci cand afirma sus si tare ca Marea Neagra nu este lac rusesc.

Traian Basescu este incapabil sa inteleaga jocul global si nu face altceva decat sa blocheze accesul Romaniei pe pietele modiale ale resurselor energetice primare. Atat timp cat nici macar americanii nu si-au permis sa-i traga de urechi pe iranieni, atat timp cat Romania are relatii diplomatice cu Iranul, imi vine greu sa cred ca ar mai putea exista vreun gram de materie cenusie pe la Cotroceni. Ma intreb ce-o sa facem dupa ce Traian se va retrage la Golden Blitz anul viitor, dupa ce va pierde alegerile prezidentiale (asta in situatia in care nu va urma gestul predecesorului sau de dreapta, Emil Constantinescu, care a refuzat sa se mai prezinte in fata electoratului pentru un nou mandat)?

Este Romania in masura sa isi asigure necesarul de resurse energetice primare din surse proprii interne sau din zonele inca prietene?

Este Romania pregatita sa suporte o interventie hatarata a statului in economie si sa faca fata crizei financiare internationale?

Sunt intrebari la care raspunsurile (partiale) le vom gasi, sper, in data de 30 noiembrie.

sâmbătă, 18 octombrie 2008

NU TRANSFORMATI ORASUL TRANDAFIRILOR in groapa de gunoi a Sucevei

Gunoaiele transferate de la Suceava la Falticeni, sunt cireasa de pe tortul neputintei PDL

Primarul municipiului Suceava, Ion Lungu, a anuntat joi – 9 octombrie 2008, intr-o conferinta de presa, ca se va incheia un acord cu municipalitatea din Falticeni pentru depozitarea deseurilor menajere ale municipiului Suceava la groapa de gunoi din Falticeni, in conditiile in care nu s-a realizat un depozit ecologic pentru zona Sucevei, iar groapa de gunoi a municipiului resedinta de judet va fi inchisa de la 31 decembrie, potrivit Acordului de mediu cu UE. ¬Potrivit acordului de mediu, in judetul Suceava urmeaza sa fie inchise gropile de gunoi existente si infiintate doua depozite ecologice, pe raza comunei Moara pentru zona de ses a judetului si a comunei Pojorata pentru zona de munte, investitiile fiind estimate la aproximativ 50 de milioane de euro. Acordul de Mediu prevede ca vor trebui inchise in acest an gropile de gunoi din Suceava, Siret si Vatra Dornei, in iulie 2009 toate gropile de gunoi din mediul rural al judetului, la sfarsitul anului 2009 cea din municipiul Radauti, in 2010 groapa de gunoi din Falticeni si cele din Gura Humorului si Campulung Moldovenesc in 2011.

Istoria faptelor

In urma cu mai bine de 5 ani, consiliul judetean a avut initiativa de a incheia un parteneriat public privat cu o firma din Germania, Ecologica, in vederea realizarii unui sistem centralizat, la nivel de judet, pentru colectarea, transferarea, prelucrarea si valorificarea deseurilor menajere si industriale de pe intreg teritoriul celor 114 localitati componente. Dupa schimbarea de guvern din 2004, echipa PNL de la acea data, in frunte cu primarul Sucevei, domnul Ion Lungu si cu sprijinul nemijlocit al Ministerului Mediului, condus de doamna Sulfina Barbu, s-a opus acestei initiative, din punct de vedere electoral considerandu-se periculos acest proiect al PSD. Iata ce declara Ion Lungu, in data de 30 augsut 2005: „nu sunt de acord cu realizarea unei gropi ecologice printr-un parteneriat public privat”, in timp ce se dezicea total de parteneriatul cu Ecologica, apreciind ca nu este de acord sa ingroape banii municipalitatii. Proiectul cu Ecologica a fost criticat adeseori de consilierii judeteni liberali, asa incat, la solicitarea primarului Lungu, Ministerul Mediului a cerut imperativ consiliului judetean si primariilor sa se hotarasca daca vor sau nu bani europeni nerambursabili pentru groapa de gunoi. De aici si pana la blocarea proiectului initial, nu a fost decat un singur pas.

Primarii Lungu si Tofan au blocat realizarea gropii de gunoi

In data de 13 septembrie 2005, comisia judeteana consultativa a decis blocarea proiectui in parteneriat public privat cu firma Ecologica, sedinta trasformandu-se intr-un dialog intre prefectul (politic la acea data, din partea PNL) Orest Onofrei si presedintele consiliului judetean Gavril Mirza, pe alocuri intervenind si primarii Ion Lungu, Vasile Tofan si Vasile Tablan. Unul dintre cei pentru care varianta fiabila ar fi finantarea europeana a fost primarul Sucevei, Ion Lungu, sustinut de edilul Falticeniului, Vasile Tofan, care au explicat ca „o decizie in ceea ce priveste alegerea finantarii europene trebuie luata cat mai urgent, pentru ca din experienta noastra, cu cat vom depune mai repede proiectul, exista sanse foarte mari sa primim finantarea”. Consiliul judetean a sustinut in continuare varianta proiectului privat, care ar fi dat posibilitatea punerii in functiune a gropii de gunoi, in termen de 3 ani, astfel incat inchiderile programate ale gropilor de gunoi din Suceava, Falticeni si Gura Humorului, sa nu puna in pericol cetatenii judetului si mediul inconjurator. Ceea ce este si mai grav, este faptul ca se stia de la bun inceput ca fondurile europene de coeziune vor fi disponibile dupa anul 2008, la mai bine de 2 ani de la integrarea europeana, ceea ce inseamna imposibilitatea realizarii efective a sistemului integrat de gestionare a deseurilor, mai devreme de anul 2010.

Taieri de pamblici, din an in an

Dupa mai bine de un an de asteptare, primarul Lungu anunta, in data de 28 iulie 2006, ca Suceava are sanse sa obtina finantare europeana pentru groapa de gunoi, fiind prinsa pe lista Ministerului Mediului. „Am primit documentatia care arata faptul ca suntem prioritari, intr-un numar de 5 judete, pentru intocmirea documentatei tehnice, devansand ca prioritate judete precum Botosani, Vaslui, Olt si Calarasi”, spunea Ion Lungu, care a aratat ca va avea discuti cu conducerile consiliului judetean si ale prefecturii in vederea continuarii proiectului de realizare a unei gropi ecologice din fondurile de coeziune. Dupa care nimic, timp de 355 de zile, adica un an fara o zi. Asadar, pe 27 iulie 2007, Ion Lungu anunta din nou ca Suceava este printre primele 5 judete din tara care va avea o gropa de gunoi, explicand ca „lansarea oficiala a proiectelor pentru primele 5 judete, printre care se numara si Suceava, va avea loc saptamana viitoare (iulie 2007), la Ministerul Mediului, unde sunt invitati si reprezentantii Primariei Suceava. Speram ca proiectul sa demareze cat mai curand, pentru ca, in 2008, sa avem primele celule ecologice la Suceava”. Ce credeti ca a urmat? Evident a mai trecut un an, a trecut si campania electorala, a venit si toamna si mai grav se apropie termenul limita pentru inchiderea depozitului de la Suceava, 1 ianuarie 2008.

Cei mai saraci platesc

Si pentru ca trebuia gasita rapid o solutie, s-a mers pe ideea de a plasa aceasta problema in ograda municipiului Falticeni, despre care stim ca este administrat de 5 ani de echipa PDL , fosta PNL, timp in care nu a existat nicio preocupare din partea edililor in vederea rezolvarii unor probleme stringente, in ceea ce priveste dezvoltarea urbana si protectia mediului. Falticeniul, din ceea ce reprezenta orasul trandafirilor in trecut, a suferit un declin accentuat, prin disparitia unor mari unitati industriale, prin reducerea accelerata a locurilor de munca si nu in ultimul rand prin faptul ca municipalitatea nu a reusit in 5 ani sa implementeze nici macar un singur proiect cu finantare europeana. In timp ce Vatra Dornei, Suceava, Siretul si Radautiul au absorbit bani nerambursabili din fondurile europene de preaderare, la Falticeni nu s-a sinchisit nimeni sa deschida o noua cale, moderna, catre ceea ce trebuie sa reprezinta un oras cu peste 25000 de locuitori.

Locul unde nu s-a intamplat nimic

Mihail Sadoveanu, unul dintre monstrii sacri ai literaturii romane, care si-a perindat pasii prin urbea „Folticeniului”, remarca in urma cu peste jumatate de veac ca, aici in locul in care nu se intampla nimic, amorteala este fenomenul generalizant, care domina intreaga viata economica si sociala a comunitatii. Iata ca astazi suntem pusi in fata aceleiasi neputinte a edililor si suntem lasati la voia mai marilor zilei de la Suceava. Trebuie sa facem ceva, pentru ca eu nu pot sa accept transformarea orasului trandafirilor in groapa de gunoi a Sucevei. Avem o problema dificila de rezolvat, de modul in care trecem peste ea va depinde dezvoltarea ulterioara. Cum putem pretinde sa vina investitori aici la Falticeni, cum putem deveni o destinatie turistica, cum putem asigura acces la o viata decenta pentru copiii nostri, cand primarii de Suceava si de Falticeni isi dau mana pe sub masa si vor sa ne ingroape in gunoiele lor? Suntem aici in cea mai saraca zona a judetului, dar avem mandria de a fi oameni harnici si demni. Nu trebuie sa ne lasam sa fim calcati in picioare. STA IN PUTEREA NOASTRA.

miercuri, 8 octombrie 2008

Suceava deschide-te!

Editorial aparut in Monitorul de Suceava, 8 octombrie

In urma cu peste patru ani, judetul Suceava era frecventat de multe personalitati ale vietii politice, sociale si economice din Europa si din lumea intreaga.
Imi aduc aminte, fiind in acele vremuri director pentru relatii internationale in cadrul Consiliului Judetean, ca nu exista sezon de vara fara cel putin o vizita la nivel inalt, de la Regele Gustav al II-lea al Suediei, la printul Charles, la presedintele Ungariei Ferencz Madl, sau cel al Republicii Moldova, Vladimir Voronin.

Ce s-a intamplat dupa schimbarea politica din 2004 si de ce s-a inchis Suceava ca destinatie pentru vizite de stat, vom afla poate intr-un viitor nu prea indepartat.
Cert este ca nici Romania nu a mai fost calcata de mari personalitati, axa Washington - Londra - Bucuresti blocand accesul din si catre tara noastra.
Singura actiune de amploare, in ceea ce priveste politica externa, a fost organizarea summit-ului NATO in primavara acestui an, insa nici acest eveniment nu este meritul puterii de dreapta, fiind negociat pe vremea PSD-ului, atunci cand Romania a fost invitata sa adere la alianta nord-atlantica, in anul 2003.
Prin urmare nu pot decat sa fiu fericit pentru faptul ca fostul presedinte al Parlamentului European din perioada 2004 - 2007, domnul Josep Borrell Fontelles, a acceptat invitatia mea de a vizita judetul Suceava.

Este de departe cea mai importanta personalitate care s-a aflat pe teritoriul judetului nostru, dupa 2004 incoace, si ma bucur ca noi, socialistii, am reusit sa spargem gheata, sa spargem aceasta blocada in care ne-a izolat puterea portocalie. Timp de 3 zile am reusit sa-i creez o impresie profunda, fara a incerca sa ascund nimic. Traim intr-o lume globala, intr-un secol al informatiei, iar astazi nimeni nu mai poate fi pacalit.

Vremurile cand vizitele de lucru erau atent organizate, in cele mai mici detalii, s-au dus. Asa ca am fost impreuna cu Josep Borrell si cu Corina Cretu, colega mea din Parlamentul European, la cateva dintre manastirile reprezentative ale Sucevei, Sucevita, Moldovita, Voronet si Humor, am urcat la o stana in zona Plutonita, din satul Doroteea, am avut o intrevedere privata cu IPS Pimen si ne-am bucurat de fiecare moment al vizitei, care a inceput cu o primire cu cai si trasura, organizata de primarul de Sucevita.

Pentru un om ca Josep Borrell, care a trecut prin viata si prin lumea larga, lucrurile simple sunt cele care creeaza impresii profunde.
L-am vazut in trasura, alaturi de Ioan Onufrei, imbracat intr-un superb costum popular, l-am vazut apreciind dansurile traditionale jucate de copiii din Sucevita, l-am vazut admirand semetia manastirilor si apropierea de Dumnezeu si, nu in ultimul rand, i-am remarcat puterea de a intelege si de a profita de orice moment, conform dictonului grecesc - traieste clipa.

duminică, 5 octombrie 2008

Un film pe care vreau sa il uit cat mai repede

Cineva, acolo sus, ma iubeste

Astazi am scapat cu zile, in urma unui accident de circulatie. Conduc din 1992 si pana astazi m-a ferit Bunul Dumnezeu de astfel de incidente majore. Am avut cateva tamponari usoare, insa izbitura si zgomotul de metal dislocat imi va ramane multa vreme in minte.

Veneam de la aeroportul din Iasi, astazi 5 octombrie, unde l-am lasat pe Josep Borrell Fontelles, fostul presedinte al Parlamentului European si pe Corina Cretu, colega mea din legislativul european. Vremea era mohorata, cu o ploaie mocanita de toamna, cu un carosabil destul de alunecos, cand, in jurul orei 14.15, intr-o curba periculoasa din localitatea Baltati, am depasit doua autoturisme avariate usor. Fiind un drum modernizat, cu doua benzi pe sens, am trecut dupa depasire pe banda de la marginea carosabilului, urcand o rampa catre o curba larga la dreapta, fara prea multa vizibilitate. Mergeam destul de incet, dupa ce, in cursul diminetii am avut un parcurs dificil de la Sucevita la Iasi, cu o oprire la Falticeni, unde am avut o conferinta de presa si am vizitat muzeul Ion Irimescu. De fapt o tentativa de muzeu, pentru ca primaria din Falticeni nu s-a obosit sa reabiliteze cladirea in care maestrul Ion Irimescu si-a donat o mare parte din lucrarile de arta create in cei 103 ani de viata. Astazi a fost o zi ploioasa de dimineata pana seara, traficul fiind mult ingreunat. Vreau sa le multumesc celor doi politisti de la Serviciul Politiei Rutiere Iasi care ne-au asigurat deplasarea fara probleme de la Motca (limita de judet dintre Suceava si Iasi) pana la aeroportul Iasi. Am ajuns la timp si chiar daca cursa Iasi Bucuresti a fost intarziata, domnul Borrell a ajuns seara asta la Paris.

Dupa cum va spuneam, dupa ce am depasit cele doua masini avariate, m-am retras pe banda de la marginea drumului, urcand catre varful pantei. La un moment dat am vazut in fata mea, cam la 20 de metri, cum un autovehicol Mercedes Spriter paraseste banda de la mijlocul axului, de pe celalalt sens al drumului si se indreapta in mare viteza direct catre mine. Nu am avut timp decat sa calc pedala de frana, dar nu pana la podea si m-am tinut foarte strans de volan, stiind ca urma un impact violent. Ceea ce s-a si intamplat, Sprinterul intrand in plina viteza in aripa stanga si in portiera in dreptul careia ma aflam la volan. Am avut un noroc fantastic, cu siguranta a fost Voia Celui de Sus, pentru ca masina mea, o Toyota RAV 4 si-a facut pe deplin datoria.

M-am trezit in sant, cu roata dreapta blocata, ceea ce m-a salvat de la o rasturnare in afara carosabilului. Mi-am dat seama ca traiesc, dupa ce am simtit o durere acuta in piept, in zona toracelui. M-am uitat in oglinda retrovizoare, am vazut ca nu sunt plin de sange si dupa circa 5 minute am reusit sa ies pe portiera din dreapta, cea din stanga fiind blocata.

Au urmat procedurile firesti, intalnirea cu soferul moldovean care a declarat ca nu stie cum s-a putut intampla accidentul, am sunat la 112, in scurt timp a venit si echipajul politiei din Baltati, care au avut o zi plina. In afara de accidentul pe care l-am depasit si de accidentul in care am fost implicat, la scurt timp s-au mai ciocnit 2 masini in acea curba a mortii. Am reusit sa obtin o masina de tractare si dupa 2 ore si jumatate de declaratii si suflat in fiole (nu consumase nici soferul moldovean alcool) am reusit sa plec spre casa, cu aceeasi durere in zona toracelui. Din ceea ce am vorbit cu cativa prieteni de profesie medici am inteles ca s-ar putea sa fi scapat fara fisuri sau fracturi, insa voi vedea maine la spital. Am mai avut odata noroc, deoarece la nici 20 de minute dupa impact a oprit o masina de Suceava, in care se aflau vecinii mei de bloc, care se intorceau cu copiii de la Iasi. Asa ca am ajuns in cele din urma acasa, la sotia si copilul meu si astept sa ma fac bine.

Multumesc Bunului Dumnezeu, va multumesc si voua, celor care m-ati ajutat si m-ati sunat si v-ati interesat de starea mea.

vineri, 3 octombrie 2008

Intalnire de gradul 0

Astazi vine la Suceava Josep Borrell Fontelles, fost presedinte al Parlamentului European in perioada 2004 - 2007, presedinte in exercitiu al comisiei pentru dezvoltare din legislativul european. Spaniol de origine, Josep Borrell este un apropiat al Romaniei si un cunoscator al manastirilor din Suceava, aflate in Patrimoniul Universal UNESCO, manastiri pe care va avea ocazia sa le descopere in acest weekend.

Domnul Borrell se afla de cateva zile in Romania, cu ocazia Zilei Dezvoltarii PES, care a avut loc la Bucuresti in data de 2 octombrie.

Voi reveni cu noutati si cu fotografii.

joi, 2 octombrie 2008

Criza financiara

Articol publicat in Crai Nou

Istoria se repeta, iar momentele de crestere economica sustinuta, au alternat cu crize financiare sau politice de proportii, "Marea criza americana a anilor 30", prabusirea blocului sovietic in 1989 si fenomenul "tigrilor est asiatici" asimilat boom-ul economic din anii 90, fiind studii de caz pentru cei care invata economie si globalizare.

Acest lucru este demonstrat si de ultima criza declansata in America, ca urmare a unor deficiente majore in sistemul de acordare a creditelor ipotecare. Rand pe rand, institutii bancare de prestigiu de peste ocean au intrat intr-un fel de ruleta ruseasca, executivul si economia Statelor Unite nefiind capabile sa reactioneze la timp, ca urmare a uriaselor cheltuieli legate de intretinerea luptei impotriva terorismului. La scurt timp a reactionat si Europa, pietele financiare si bursele inregistrand pierderi fara precedent, contribuind la instituirea unui context global al crizei financiare.

Paradoxal, dintr-un anumit punct de vedere, Romania a intrat relativ tarziu in aceasta morisca a pierderilor financiare, unul dintre motivele pe care le vad eu, fiind faptul ca economia romaneasca nu functioneaza inca la parametrii la care ar trebui sa functioneze o economie de piata functionala. Acest lucru se intampla in conditiile in care institutiile bancare romanesti sunt strans legate de cele europene si internationale, foarte multe banci autohtone fiind preluate in portofoliul unor actori bancari importanti de pe glob, asta ca sa nu mai vorbim si despre internationalizarea investitiilor si injectiile de capital strain pe teritoriul romanesc.

Referitor la teritoriul european, la ceea ce inseamna cele 27 de state membre, criza financiara s-a facut simtita diferentiat, functie de gradul de dezvoltare economica, mai accelerat, sau mai lent. Unele state, cum ar fi Belgia si Germania au avut deja probleme de solvabilitate la unele banci care functioneaza pe teritoriul lor, altele, de mai mica importanta in economia si finantele comunitare au beneficiat de o stabilitate care le va permite sa treaca mai usor peste efectele negative inevitabile.

Cat priveste Romania, se poate vedea deja faptul ca moneda europeana si dolarul american s-au apreciat semnificat in raport cu leul, acest lucru urmand sa produca un dezechilibru si mai mare in ceea ce priveste indicatorii financiari care definesc starea unei economii la un moment dat. Fiind in acelasi timp dependenti de importuri, avand un sector productiv insuficient dezvoltat si sprijinit de catre stat, se pare ca vom intra intr-o criza financiara serioasa, cu o inflatie accelerata si cu o inasprire a conditiilor de creditare, care se va regasi cu siguranta si din nefericire in buzunarele celor multi, care traiesc din salarii sau din pensiile pentru care au muncit o viata de om.

luni, 29 septembrie 2008

Buna dimineata, Romania!

Editorial aparut in Monitorul de Suceava, luni 29 septembrie

Dupa o noapte lunga si intunecata, care a inceput in urma cu 4 ani, se pare ca Romania incepe sa se trezeasca la realitate. imbroboditi de catre cuplul Basescu - Tariceanu, cel care a promis sa traiti bine, romanii au tras un pui de somn, dupa principiul FeNeI-ului atat de drag locatarului de la Cotroceni - dormiti linistiti, alianta D.A. vegheaza. A fost un somn lung si agitat, cu momente de cosmar de neimaginat de catre o persoana normala.

O tara normala, locuita de oameni normali, avand un calendar precis al integrarii europene, alaturi de un statut de apartenenta clara la Tratatul nord-atlantic, cam asta inseamna Romania momentului 2004, atunci cand PNL si PD au preluat cu forcepsul guvernarea castigata pe drept de PSD.

Cei care citesc ceea ce scriu, stiu deja ca de putine ori am utilizat spatiul Monitorului pentru a vorbi de propriul partid, considerand ca sunt si asa mult prea multe probleme ale Romaniei, atat inauntrul zonei politice, cat si in afara ei. De data asta nu pot sa ma abtin si vreau sa va impartasesc cateva impresii pe care le-am trait alaturi de cei peste 10.000 de pesedisti prezenti sambata trecuta la Congresul extraordinar, in urma caruia ne-am prezentat oferta de guvernare comuna PSD si PC, precum si candidatul pe care il sustinem pentru postul de premier incepand cu decembrie 2008, Mircea Geoana. Sambata am simtit cu adevarat ca revenirea la guvernare sta in vointa noastra, a celor care gandim de stanga, la fel cu majoritatea romanilor. Sambata am aflat ca PSD revine in forta pe piata politica, iar marturie stau transmisiile ample televizate, atat pe posturile specializate de stiri, Antena 1 si 3, respectiv Realitatea, cat si pe postul national de televiziune.

A fost de fapt ultima mare lansare de candidati pentru colegiile uninominale, dupa cele ale PD-L si PNL, care au trecut prea putin remarcate de televiziuni si agentii de presa. Iar acest lucru inseamna mult, pentru ca, dupa mine, rolul mass-mediei este in principal de a se pozitiona ca opozitie la guvernare, implicit alaturi de partidele de opozitie, iar acum PSD este asimilat ca fiind singurul partid de acest fel, singurul care nu a fost partas la dezastrul ultimilor 4 ani de guvernare PNL-PD.

Azi asistam la incercarea disperata a democrat-liberalilor si a presedintelui lor, Traian Basescu, de a se departaja de PNL, de parca actualul PD-L nu ar fi avut ministri in cabinetul Tariceanu I, si din partea PD, si din partea PNL. Strategia lui Stolojan, propus de PD-L pentru sefia Palatului Victoria, este o stratagema utilizata si in guvernarea CDR, atunci cand democratii condusi de Roman si ulterior Basescu s-au spalat repede pe maini de praful scandalurilor din cadrul coalitiei celor 15.000 de specialisti. Asa cum nu le-a tinut atunci, asa nu le va ajuta nici acum, pentru simplul motiv ca maturitatea la care a ajuns electoratul din Romania a atins un nivel suficient de mare, ca sa ii permita sa deosebeasca neghina de secara si dreptatea de adevar mult propovaduite in campania din 2004. Un lucru e clar, PSD se indreapta catre guvernare, iar disperarea incepe sa pluteasca in tabara PD-L, mult mai mult decat in tabara PNL, acestia din urma beneficiind foarte mult de situatia politica confuza, conform principiului cand doi se cearta, al treilea castiga. PNL castiga prin faptul ca inca nu a ajuns atat de jos in optiunile electoratului, asa cum a fost cazul PNtCD-ului, trimis in afara Parlamentului in alegerile din 2000.

Va fi o guvernare grea, asumata responsabil, care va trebui sa tina cont de necesitatea identificarii unei viziuni de dezvoltare, care sa fie impartasita de cat mai multi romani. Astazi, dupa 4 ani de guvernare de dreapta, dupa un esec pe linie in integrarea europeana, viziunea nu poate sa fie alta decat concentrarea pe absorbtia fondurilor structurale, singura varianta de a scoate Romania din criza politica creata de copresedintii defunctei Aliantei D.A., Basescu si Tariceanu, si evident din criza financiara care bate la portile Balcanilor. O zi buna, Romania, sa ai grija de tine!

duminică, 28 septembrie 2008

PCR de Bruxelles


No comment. Sau poate da, mai ales pentru cei care inca ne considera comunisti.

joi, 25 septembrie 2008

Pierdut guvernarea in 2004. Gasitorului recompensa

In 2004 PSD nu a pierdut alegerile parlamentare, iar acest lucru ar fi trebuit sa ii dea dreptul sa guverneze in continuare Romania. In urma unui "furt" intelectual, Traian Basescu a dat in bratele Aliantei DA PNL-PD fotoliul de prrim ministru, iar ceea ce s-a intamplat in acesti ani este imposibil de acceptat in continuare.

Ieri au fost validati candidatii PSD din judetul Suceava pentru Camera Deputatilor si Senat, in prezenta a peste 180 de colegi sociali democrati din cele 114 localitati ale judetului.

Plecam la "batalia" electorala cu convingerea ca trebuie sa recuperam ceea ce ni s-a furat noua si poporului roman in 2004, iar tinta noastra electorala este sa luam 5 mandate de deputati si 2 de senatori, adica jumatate din disponibil.

Un singur lucru ramane neclar, cu cine vom face guvernul? Cu PNL sau cu PD-L? Care din cele doua partide este mai putin vinovat de blocajul sistemic din Romania?

Voi ce credeti?

Emil Boc von Suceava

Modelul Emil Boc a fost introdus de PD-L si la Suceava, fiind deja trei candidati pe post. Orchestra prezidentiala ia asadar amploare si incepe sa tina ritmul cu melodia impusa de la palatul Cotroceni, iar partiturile par a fi interpretate fara nicio problema, chiar si in situatia in care cei care sufla in trompetele de la Suceava, se pricep mai mult sau mai putin la manelele dambovitene sau la acordurile vieneze ale batranei Bucovine.

Dupa ce in campania de locale ne-au promis ca vor transforma Bucovina intr-un Athos din Carpati (nb Athos inseamna in primul rand acces exclusiv pentru persoane masculine), vajnicii luptatatori din PD-L se dezlantuie intr-o campanie de gherilla, in speranta ca vor putea acumula suficient capital electoral pentru a ocupa toate fotoliile disponibile pentru Parlament.

Nu mai departe de ieri, la o zi distanta dupa ce marele Emil Boc a decretat obligatorie transformarea Parlamentului bicameral intr-unul unicameral, Orest Onofrei -fostul prefect, respectiv subprefect dupa ce a calcat PNL-ul pe coada, a iesit si el la rampa, ca un elev sarguincios, pentru a intari spusele sefului lui de partid.

Tema impusa public de democrati-liberali are, fara indoiala, rolul de a atenua din presiunea pusa pe intelegerea dintre Basescu si Vadim pentru a bloca aplicarea votului uninominal, pe care l-au tinut atat de mult in brate, pana cand si-au dat seama (in urma unor masuratori sociologice) ca sansa lor de a prinde scorul politic actual este extrem de redusa.

Le doresc multe "succesuri" insa daca isi vor permite sa blocheze sansa romanilor de a-si alege uninominal reprezentatii in parlament, vor plati scump si vor ramane in urmatorii patru ani pe tusa guvernamentala.

marți, 23 septembrie 2008

Tara de dincolo de gard

Articol aparut in Monitorul de Suceava

Inainte de 1989, putini erau cei care primeau acceptul sa mearga “dincolo” – un cuvant folosit de multe ori cu frica, dar care, in majoritatea cazurilor, era rostit cu o usoara invidie si cu dorinta netagaduita de a ajunge intr-o buna zi “dincolo” de granitele tarii. Cei mai multi dintre cei alesi aveau sansa sa vada vecinii din rasaritul European, fie ei rusi sovietici, fie polonezi, cehoslovaci (pe vremea aceea), sau unguri si bulgari.

Excursia de grup sau in putine cazuri individuala, avea mai totdeauna un dublu scop: turistic si comercial. Marfuri obtinute pe sub mana, de la tricourile si treningurile de la Confectia, la tesaturile de la filatura din Falticeni, sau la sunca presata de tip ham, erau puse la vanzare la colt de strada, in orasele din tarile straine in care romanii nostri erau lasati sa mearga. Cu bani obtinuti isi cumparau produsele mult visate, ba vreun lant de aur, ba vreun aparat de fotografiat, sau de ce nu, mancarea care se gasea din ce in ce mai greu la noi acasa, pentru ca dorinta lui Ceausescu de a plati datoria externa a Romanei, in pofida intereselor finaciare mondiale, a condus la o si mai mare izolare a tarii noastre, inauntrul si in exteriorul lagarului comunist.

Astazi, dupa 20 de ani de la schimbareai de regim, romanii pot calatori liberi. Este un sentiment necunoscut de catre cei care s-au nascut la finalul epoci de aur sau chiar dupa si care se bucura acum de dreptul la libera circulatie in interiorul Uniunii Europene. Astazi ai ocazia sa vezi romani in cele mai indepartate colturi ale continentului, iar in marele capitale europene auzi vorbindu-se romaneste. Indiferent de motivul pentru care se afla “dincolo“, la munca sau pentru turism, deschiderea de care se bucura concetateni nostri este greu de explicat, insa odata obtinuta, se pare ca greutatile din trecut s-au sters cu buretele de parca nici nu ar fi fost.

Imi aduc aminte de frica pe care o traiam atunci cand treceam frontiera de stat, catre Ungaria, Bulgaria sau Rusia, frica permanentizata pana la inceputul anilor 2000, atunci cand Guvernul condus de Adrian Nastase a reusit performanta de a ridica vizele pentru romanii care circula in spatiul Schengen. S-au dus astfel zilele si noptile pierdute in fata ambasadelor de la Bucuresti, s-a dus in acelasi timp si umilinta pe care o simteai din partea unor cerberi care eliberau vizele. Acum, trecerea din Romania in Ungaria si mai departe in Austria, Germania, Olanda si Belgia se face fara a fi simtita, pentru simplul fapt ca frontierele de stat in interiorul Uniunii Europene au disparut complet. Trebuie sa ai o acuitate vizuala foarte buna pentru a identifica indicatoarele rutiere care anunta terminarea sau inceputul unui alt stat, pentru ca a trece din Olanda in Belgia este similar cu a trece de la Bunesti la Cumparatura.

Statele puternice de pe glob au castigat enorm si s-au dezvoltat tocmai datorita deschideri de care au dat dovada si spre interior si spre exterior, dand posibilitatea propriilor cetateni de a descoperi ce se intampla “dincolo“, in comparatie cu ceea ce se intampla in ograda lor. Iar pentru noi, dreptul la libera circulatie a persoanelor, bunurilor, capitalurilor si serviciilor, denumite generic dreptul celor 4 libertati de circulatie, se pare ca reprezinta cam singurul castig clar pentru tara noastra pe termen scurt. Saptamana trecuta am dus un grup de 63 de suceveni in Parlamentul European tocmai pentru a vedea cu ochii lor ceea ce se intampla “dincolo“ si pentru a aduce si la noi acasa modelul de dezvoltare eurpean.

luni, 15 septembrie 2008

Orest(e), or nu este

Articol aparut in Monitorul de Suceava, 15 septembrie

Fostul prefect al Sucevei, actual subprefect demisionar - dupa ce guvernul i-a dat o haina functionareasca cu un numar mai mic, asteapta cu rabdare ca premierul Tarceanu sa se sinchiseasca sa-i accepte eliberarea din inalta functie publica, ceea ce echivaleaza, - in acest moment - cu obtinerea dreptului legal de a face politica si de a candida in alegeri.

Domnul Orest Onofrei a fost dintotdeauna un tip simpatic si nu spun asta, pentru ca in urma cu vreo cateva saptamani ma cataloga ca fiind prietenul sau. L-am cunoscut pe vremea cand era consilier judetean, la inceputul anilor 2000, cand se detasase intr-un fel de lider al opozitiei si cand toata lumea astepta cu nerabdare interventiile sale, mai totdeauna pline de umor.

A venit momentul alegerilor din 2004, cand proaspatul deputat ales pe listele aliantei D.A. PNL-PD, a renuntat la cariera parlamentara, preferand sa devina prefect de Suceava si sa imbrace haina apolitica la 1 ianuarie 2006, chiar daca insusi domnia sa aprecia ca e imposibil sa te culci seara penelist si sa te trezesti dimineata apolitic. Aici a avut mare dreptate domnul Onofrei, care, dupa un somn mai lung, asteapta sa se trezeasca pedelist, chiar daca guvernul nu pare sa fie dispus sa il ia prea repede in seama. Asta, pentru a-i preda o lectie de realitate politica de genul "sa nu uiti Darie" celui care, in debut de mandat, se plimba semet prin targul de la Gura Humorului, calarind un armasar botezat, cum altfel decat "marzac" si imbracat in straie traditionale de cowboy.

Acum, in preajma alegerilor uninominale, Orest Onofrei se vrea senator si colegial ii urez mult succes, insa sper - daca cumva va fi sa ajunga in Parlament, sa nu mai accepte propunerea de a se dezbraca de haina politica, pentru a o imbraca, din nou, pe cea de prefect.

Cred insa ca acest lucru nu se va intampla, nu pentru ca domnul Onofrei nu ar ceda insistentelor, ci, pentru simplul motiv ca partidul domniei sale va ramane in afara guvernarii viitoare, asteptand cuminciori cantecul de lebada al cucuvelei de la Cotroceni. Ceea ce nu ar fi rau de loc pentru o Romanie care are nevoie, mai mult ca oricand, de intelegere, respect si determinare politica.

duminică, 14 septembrie 2008

Scoala s-a incheiat, sa-nceapa scoala

Gata si cu scoala de vara - toamna a Tinerilor Social Democrati. Am ajuns la Mamaia aproape la sfarsitul celor trei zile de disectii politice, insa cred ca a fost experienta interesanta pentru cele cateva sute de tineri social democrati. Si nu in ultimul rand, a fost ultima scoala la care particip in calitate de tanar, pentru ca, peste cinci luni, voi implini 35 de ani, iar asta inseamna implicit intrarea in randul seniorilor. Inca nu realizez ca bariera tineretii se apropie vertiginos, nici nu as avea cum, tinand cont de ritmul alert in care imi traiesc viata. Naveta de la Suceava la Bruxelles sau Strasbourg, via Bucuresti, deplasarile in teritoriu si iminenta campaniei electorale, imi reduc la minim timpul pe care pot sa il aloc familiei, in special baiatului meu Codrin si sotiei Irina.

Deci, ultima zi a scolii de vara a inceput destul de tarziu, deh, cu o seara inainte am dezbatut intens concursul de miss TSD si am pus tara la cale cu cateva cunostinte din presa centrala. Nicu Banicioiu, presedintele TSD, fiind pus pe jar din cauza presiunii transmisiunilor in direct pe Antena 3 si Realitatea mi-a propus sa spun si eu cateva vorbe in fata tinerilor, drept pentru care incerc sa reproduc pe cat posibil ceea ce am zis azi dimineata.

A fost o data o tara in care oamenii GANDEAU LA FEL, sau mai bine zis erau fortati sa o faca. Acea tara se chema Romania in urma cu douazeci de ani, o tara pe care majoritatea dintre voi cei mai tineri nu ati cunoscut-o pentru ca erati prea mici, sau nu erati nascuti. Iata ca astazi, dupa 20 de ani, un partid politic democrat si liberal vine in fata noastra si ne spune ca GANDESTE ALTFEL. Si au mare dreptate, pentru ca au gandit intotdeauna altfel, au gandit socialist, apoi liberal, apoi popular european si mai nou gandesc in extrema dreapta. Cred ca merita un record in Guiness Book, pentru ca PDL este singurul partid din lume care a epuizat spectrul politic. Mai putin poate doctrina taraneasca, dar pe care au distrus-o in 2000. Noi tinerii suntem cu adevarat singurii care GANDIM BINE, nu GANDIM ALTFEL. Avem un vis al nostru pentru Romania de maine si avem obligatia sa transformam visul in realitate. In toamna asta ma intorc acasa, din Parlamentul European, pentru a candida pe votul uninominal, pentru ca vreau ca visul nostru sa devina mai repede o realitate. Vreau sa fiu partas la proiectul PSD, la guvernarea PSD care va veni din toamna si sper sa avem sansa sa schimbam ceva in tara noastra.

In loc de concluzie: Toamna se numara bobocii, insa daca bobocii nu vor ajutati de seniori (avem peste 20 de tineri care vor candida in tara in diferite colegii) riscam sa avem cel mai imbatranit parlament de dupa revolutie.

Autostrada soarelui apus

Astazi am ajuns la scoala de vara aTSD, chiar daca e deja mijlocul lui septembrie si chiar daca vremea e mai mult de toamna.

Am venit cu masina de la Suceava si ajungand in Slobozia am vazut un indicator rutier, pe fond verde (asta insemnand in orice tara civilizata semnul de autostrada), avand inscrisul Constanta 120km, in dreapta pictogramei de autostrada.

In loc sa merg pe varianta pe care o cunosteam, cea prin Giurgeni Vadul Oii, fac dreapta spre Legliu gara, gandindu-ma ca poate s-o fi inaugurat autostrada soarelui A2 si poate ca n-am aflat eu.

Toate bune si frumoase, autostrada pare ok, kilometrii fug repede in fata masinii, din loc in loc cate un spatiu de servicii, evident fara prea multe servicii. Masini cam putine, pe masura ce se intuneca. La un moment dat, pe la km 140 vad pe banda a doua, bucati din gardul de protectie vizuala intre cele doua sensuri, un adevarat pericol public, dublat la ceva distanta de cateva butoaie de vopsea abandonate pe calea de rulare. Si ca tacamul sa fie complet apar si biciclistii.

Dupa jumatate de ora indicatorul, tot verde, arata Constanta 75 km. Ma gandesc ca totusi e bine, in ciuda pericolelor de pe autostrada, insa bucuria e scurta, intru-cat se semnalizeaza sfarsitul autostrazii Bucuresti - Constanta, in pofida faptului ca orice om de buna credinta ar fi considerat, ca si mine, ca atat timp cat se semnalizeaza pe fond verde o localitate, atunci, in mod firesc ar trebui sa ajungi pe autostrada la destinatia respectiva.

Doar la noi s-ar putea intampla asa ceva.

In final, am ajuns la Mamaia, dupa un ocol inutil de cateva zeci de kilometri si cu o pierdere de timp corespunzatoare, pentru faptul ca administratorii autostrazii mint cu nerusinare si induc deliberat in eroare participantii la traficul rutier.

Sa le fie rusine lor si celor care au promis 800 km de autostrada si nu au facut decat 5.

marți, 9 septembrie 2008

Candidez!

Vine o vreme, cand valoarea unui om politic - tanar sau mai putin tanar, trebuie masurata in voturi. De fapt, una din lectiile pe care le-am primit de la Traian Basescu, de la care sincer sa fiu nu prea am ocazia sa invat multe, a fost data la scoala politica a TSD din anul 2006, atunci cand - invitat fiind de catre Victor Ponta, ne-a spus ca diferenta intre 2 politicieni o face numarul de voturi pe care il primeste fiecare dintre ei, intr-o competitie directa.

Asadar, iata-ma candidat la alegerile parlamentare din toamna acestui an, intr-un colegiu uninominal din judetul Suceava, care are in componenta localitatile:
Falticeni, Baia, Bunesti, Fantanele, Hirtop, Liteni, Preutesti, Udesti, Veresti si Vulturesti.

10 localitati din zona de sud est a judetului, cu un profil preponderent rural si cu un municipiu (Falticeni) aflat intr-un declin continuu de dupa 1990 incoace. Peste 70 de mii de locuitori, care asteapta zile mai bune, mai mult de la Cel de Sus, decat de la clasa politica.

Ce ma determinat sa fac aceasta schimbare? In primul rand, faptul ca postura de parlamentar european, cu tot ceea ce decurge de aici, este atat de putin utilizata de catre Romania si ca sa va dau un singur exemplu, timp de aproape 10 luni nu am fost NICI MACAR O SINGURA DATA chemati de catre presedintele Romaniei sau de catre primul ministru. Macar, asa de ochii lumii, pentru a se face cat de cat interesati de ceea ce putem face noi, ca europarlamentari, pentru tara noastra. Dar ce sa pretindem, cat timp cei care conduc destinele Romaniei nu au fost capabili sa puna pe hartie un plan postaderare pentru dezvoltarea durabila pe termen mediu, sau macar scurt? In al doilea rand, pentru a-ti face o cariera politica ai nevoie de cel putin un stagiu in politica nationala de pe malurile Dambovitei.

De ce am ales acest colegiu, Falticeni 2? Pentru ca am trait in municipiul Falticeni, timp de 9 ani, din clasa a III-a, pana la terminarea liceului Nicu Gane, la varsta de 18 ani. Ma leaga multe amintiri din acea perioada si vad acum, cu groaza, ca orasul despre care Sadoveanu spunea ca este "locul in care nu se intampla nimic", s-a intors, peste timp, la realitatea acelor vremuri.

Cu ce gand plec la drum? Mi-ar place sa cred ca ceea ce am invatat timp de aproape 10 luni in Parlamentul European se va putea aplica si in Parlamentul Romaniei. Si cred ca, alaturi de Titus Corlatean, vom putea aduce un aer de schimbare al politicii romanesti si o mai mare determinare asupra proiectelor reale pe care le asteptam cu totii si care ar trebuie deja sa decurga din statutul de tara membra a Uniunii Europene.

Ce sanse am? E greu de spus la inceput de drum, insa votul uninominal se va finaliza cu multe suprize. Vor apare figuri noi, necunoscute, vor fi unii grei din politica care vor ramane pe dinafara parlamentului. Cert este ca fiecare are sansa lui, depinde cum reusesti sa iti fructifice avantajale personale, sau de partid, in defavoarea celorlalti candidati.

In final, va multumesc tuturor celor care va gasiti timp sa cititi ceea ce scriu si sper sa imi intelegeti acest gest si de ce nu, poate sa ma si votati, in masura in care veti gasi interesant proiectul meu politic (care va fi detaliat in curand).

Voda prin loboda

Articol aparut in Monitorul de Suceava, 8 septembrie

Campion al vizitelor în teritoriu, mai mult sau mai puţin de lucru, Traian Băsescu a revenit săptămâna trecuta în judeţul Suceava, fapt de altfel absolut normal şi care ţine de fişa postului de preşedinte al României. Important după un astfel de demers este să vedem ce s-a schimbat în bine şi ce nu, pentru că azi nu mai este ca în urmă cu vreo patru ani, când unii se răsteau la sinistraţi, întrebându-i de la înălţimea domniilor lor dacă nu ar vrea cumva palate în loc de casele acoperite de apă.

Traian Băsescu a învăţat demult lecţia apei şi ca atare, având şi un comportament popular spre populist, reuşeşte să îşi creeze o imagine de salvator, un superbăse al celor care îl parodiază de la grupul Divertis. Însă chiar şi aşa, multe nu se vor schimba prea repede în urma unor catastrofe naturale, precum cele de la sfârşitul lunii iulie, nici dacă vine zilnic preşedintele.

Viaţa obişnuită, pe care o aveau oamenii înainte de a-şi pierde agoniseala de-o viaţă, nu poate fi readusă cu una, cu două. Pentru asta e nevoie de solidaritate şi de înţelegere şi se pare că tocmai asta îi lipseşte preşedintelui Băsescu. Nu sunt eu în măsură să judec activitatea prefectului şi a preşedintelui de Consiliu Judeţean, dar nici preşedintele României nu a judecat corect, în urmă cu câteva zile, atunci când l-a desfiinţat pe prefectul Băişanu şi l-a lăudat pe preşedintele Flutur pentru acţiunea comandamentului pentru situaţii de urgenţă. Chiar dacă a început campania electorală, anumite lucruri trebuie tratate cu decenţă şi cu înţelegere, altfel trecem mult prea uşor prin viaţă, ca vodă prin lobodă.

marți, 2 septembrie 2008

Toamna se numara bobocii

Articol aparut in Monitorul de Suceava, 1 septembrie

Drumul catre victoria in alegerile din aceasta toamna a fost deschis prin stabilirea datei scrutinului uninominal in duminica Sfantului Andrei.
Prin urmare, partidele au inceput goana adunarii de puncte electorale, alegandu-se strategiile de comunicare si de actiune politica, care sa le asigure accesul la guvernare.

E clar ca nici un partid nu participa in campanie, fara dorinta de a ajunge la putere, dar parca niciodata pana acum nu s-a simtit o asemenea incrancenare, o asemenea dorinta de pune mana pe palatul Victoria. Asa ca, PNL, PSD si PD-L s-au grabit sa isi anunte candidatii la fotoliul de prim-ministru, fiecare asa cum a crezut de cuviinta, unii in chiloti de baie, altii printre agricultori (poate cea mai defavorizata categorie sociala), altii in fata camerelor de luat vederi, luandu-si constiinciosi la injurat oponentii din celelalte partide. Asteptam in continuare sa vedem propunerile pentru seful executivului si din partea PNG-ului, PRM-ului si de ce nu a PNTCD-ului (la taranisti s-ar putea sa fie chiar doua propuneri, dupa recenta scindare fratricida).

Se vede ca a fost o vara complicata, se vede ca vacanta nu prea le-a priit unora dintre alesii nostri, mai ales ca multi dintre ei au fost obligati sa isi intrerupa concediile pentru a participa la sesiunea extraordinara a Parlamentului.
Se vede, de asemenea, ca incarcatura electorala pluteste in aer si ca partidele se napustesc asupra spatiului mediatic, din dorinta de a fi cat mai mult prezenti pe sticla micilor ecrane, cat mai aproape de retina alegatorului roman. Ceea ce in urma cu cativa ani se intampla aproape exclusiv in ograda PSD, scolile de vara pentru tinerii politicieni au inceput sa rasara ca ciupercile dupa ploaie, deplasandu-se in acest sens la Marea Neagra o armata de tineri, garnisiti, evident, cu spuma politica a fiecarui partid in parte. Imi aduc aminte de prima scoala de vara la care am participat ca tanar membru PSD, era prin 2005, iar traditia exista la social democrati de cativa ani buni. Eram in acele vremuri singurii care reuseam sa atragem atentia presei, pentru faptul ca stiam sa deschidem organizatia de tineri catre exterior.

Acest mod de a face politica pentru tineri si impreuna cu tinerii ne-a permis sa intelegem fenomenele politicii dambovitene dintr-o perspectiva mai larga, avand posibilitatea, in direct, de a analiza diferiti actori politici ai momentului, sau din trecutul recent al romanilor. Pentru un tanar politician, o astfel de experienta prin care poate atinge cu mana sau cu privirea un om politic este o experienta care va conta enorm in viitorul lui politic, iar in treacat fie spus, am avut ocazia sa il cunosc astfel pe Emil Constantinescu, Traian Basescu si sigur Ion Iliescu. Din pacate, m-a dezamagit ceea ce am vazut, de pe ecranul televizorului, la scolile de vara ale unor partide politice. Discursurile propriilor lideri de partid au fost dublate de efervescenta imbarbatarilor prin care se incearca convingerea membrilor de partid, ca ei sunt viitorul luminos al tarii si ca formatiunea din care fac parte este cea mai iubita si va ajunge cu siguranta la guvernare. Pacat ca nu au inteles ca tocmai deschiderea catre exteriorul partidului este cea care conteaza in definirea unei tinere personalitati politice. Pacat ca tinerilor le este refuzata sansa de a lua seva politica de la mai multe modele de succes, din dorinta perfida a mai marilor politici de a-si proteja tinerii de posibila virusare cu doctrina vreunui alt partid. In acest mod nu facem altceva decat sa ne clonam actualii lideri politici, condamnand astfel Romania la nemiscare. Este cred suficient un singur Boc, un singur Vadim, un singur Decebal.

Sunt curios cum vom reusi noi cei din TSD (tinerii social democrati) sa trecem de examenul scolii politice de peste doua saptamani, insa sper ca buna traditie sa fie pastrata si anul acesta, pentru ca toamna se numara, intr-adevar, bobocii.

duminică, 31 august 2008

Escaladarea conflictului din Osetia de Sud

Articol aparut in Crai Nou, 27 august 2008

Imi aduc aminte zilele premergatoare declararii unilaterale a independentei Kosovo, atunci cand foarte multi oficiali europeni ne acordau garantii serioase asupra faptului ca o ulterioara separare pe criterii nationaliste nu va mai avea loc nicaieri, indiferent de localizarea teritoriala si de presiunile internationale.

Teama noastra, a parlamentarilor europeni reprezentanti ai Romaniei era justificata (in treacat fiind spus, noi cei din PSD afiliati la socialistii europeni am fost cam singurii parlamentari care s-au opus pe fata recunoasterii Kosovo), avand in vedere o posibila extindere a fenomenului mai degraba catre Moldova cu a ei republica separatista Transnistria, decat catre Georgia.

Iata ca, la distanta de numai cateva luni, precedentul Kosovo se repeta. Rusia a recunoscut oficial existenta acestui nou teritoriu Osetia de Sud, iar escaladarea conflictului pare sa fie o chestiune de zile, in timp ce ONU, cu al sau Consiliu de Securitate, precum si Uniunea Europeana, cu toate prerogativele sale pe linie de relatii externe, par sa se cufunde, incet, dar sigur, intr-o zona umbrita, de acceptare tacita a unei solutii gasite la marea masa a compromisurilor globale.

Campania electorala din Statele Unite, relansarea pe scena mondiala a Rusiei, fragilitatea institutionala a Uniunii Europene, in special dupa votul negativ exprimat de Irlanda la adresa Tratatului de la Lisabona, toate aceste sunt premise, sau factori care influenteaza o anumita pozitionare si solutionare a acestui nou conflict din zona Marii Negre. Iar noi romanii, ramanem ca de multe ori in trecut descoperiti in fata unor decizii care ne-au influentat soarta si viitorul. Ramanem, in continuare, fara o reactie semnificativa sa acceptam ceea ce negociaza altii si cel mai trist lucru este ca acolo sus, in sferele de putere ale Romaniei, ne definim in continuare ca fiind incapabili sa invatam din greselile din trecut.

miercuri, 27 august 2008

La multi ani Codrin!

In urma cu fix 9 ani - la cateva zile de la eclipsa totala de soare din 1999, unul dintre medicii spitalului judetean Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava imi spunea ca am fost printre putinii barbati care au "nascut". Asta, pentru ca timp de vreo 3 ore, m-am simtit si evident m-am comportat precum leul in cusca. Asteptam de ceva vreme ca baiatul nostru sa se nasca prin cezariana, dupa cateva peripetii legate de schimbarea in ultimele zile a medicului care urma sa efectueze operatia si dupa o carantina de urgenta in sectie de obstetrica - ginecologie, unde au avut loc cateva complicatii la cezarienele efectuate in zilele anterioare.

Codrin - baiatul meu a venit pe lume dupa circa trei ore de asteptare, pornind de la transferul din salon, prin culoare, lift si mai apoi la sala de operatie si dupa ce am refuzat invitatia medicului Cristian Irimie de a asista la eveniment (prima mana de la cezariana - caruia ii multumesc din suflet, alaturi de medicul anestezist Gheorghe Teudan).

3,95 kg, jumatate de metru inaltime, un par usor buclat si aproape alb la culoare si nota 10 la testul Apgar, despre care am aflat mai tarziu ca este un test mai complex al bebelusului la nastere. Sotia in stare de inconstienta, scoasa pe targa din blocul operator, dupa ce a scapat de o criza de calciu in timpul interventiei. Greutatea de a te imparti la doi, la sotie, sau la copil, fiecare transportati in directii diferite. Cam astea sunt amintirile acelei zile.

Anii au trecut, unul dupa altul si iata ca cea de 9-a aniversare a lui Codrin ma gaseste departe de casa, eu la Bruxelles, in parlamentul european si el acasa, la Suceava. M-am obisnuit deja sa inteleg ca viata, de la un anume moment, nu mai poate fi dirajata asa cum credem sau cum ne dorim, m-am obisnuit, ca in clipele pe care le cred libere, sa profit la maxim de tot ceea ce am, in speranta ca intensitatea momentului va putea compensa distanta in spatiu si timp.

La multi ani puisor, sa cresti mare si sa te bucuri de tot ceea ce vrei tu in viata!!!

marți, 26 august 2008

Scrisoare deschisa adresata domnului subprefect (demisionar) Orest Onofrei,

Stimate domnule subprefect Orest Onofrei,

Schimbarile politice din toamna anului 2004, prin care partidele de dreapta au preluat guvernarea la nivel central si local, au fost urmate de o serie de modificari de ordin social, economic dar si institutional. Dumneavoastra, domnule fost prefect al judetului Suceava, beneficiind de avantajul unei functii depolitizate incepand cu 1 ianuarie 2006, ar fi trebuit sa constituiti un exemplu al profesionalizarii inaltei demnitati publice pe care ati ocupat-o, demonstrand echidistanta fata de toate partidele politice.

Vreau sa va amintesc domnule Orest Onofrei, faptul ca, in prezent, sunteti "inca" inalt functionar public (intru-cat nici demisia si nici incetarea raporturilor de serviciu nu au fost acceptate de catre angajatorul dumneavoastra, Guvernul Romaniei), iar acest statut va obliga, in conformitate cu legile in vigoare, sa va abtineti de la exprimarea sau manifestarea publica a convingerilor si preferintelor politice, sa nu favorizati vreun partid politic si sa nu participati la activitati politice, ca sa nu mai vorbim si despre indatorirea de a respecta normele de conduita profesionale si civice.

In acest context, va intreb, domnule subprefect demisionar, daca ati respectat aceste prevederi ale legii privind statutul functionarilor publici si daca nu, considerati ca Guvernul Romaniei ar fi indreptatit sa va demita din functie?

Aceasta luare de pozitie, a aparut ca urmare a atacului politic pe care domnul Orest Onofrei, subprefect al judetului Suceava, l-a avut la adresa mea zilele trecute si pe care il puteti citi aici, respectiv aici.

Taramul fagaduintei

In urma cu vreo 3 ani, intorcandu-ma din vestul european pe la punctul de trecere a frontierei Bors, dintre Ungaria si Romania, am avut ocazia sa vad tratamentul pe care il ofera statul roman asa numitilor "capsunari". O coada infernala, cam de 50 de masini, aliniate pe vreo 7 sau 8 siruri, mii de romani asteptand sargunciosi ca patria mama sa isi deschida larg portile si sa ii primeasca cu bratele deschise, cam asta era peisajul oferit de autoritatile nationale. Se stie ca luna august este luna in care, de regula, romanii plecati la munca se intorc acasa, cu catel si cu purcel, cu lacrimile pregatite in coada ochilor, in asteptarea revederii cu parintii, fratii, surorile si copiii. Impasibili la trairea sufleteasca a celor care poate nu au avut alta sansa sa supravietuiasca, decat sa plece la munca departe de casa, printre straini, cerberii care vegheaza la integritatea teritoriului national, au blocat cu orele intoarcerea romanilor acasa.

Astazi, din nou intr-o luna a lui august, asistam la un nou moment in relatia pe care statul o are cu "capsunarii", o eticheta pe care eu cel putin o detest si pe care o consider incorecta, macar din perspectiva faptului ca banii trimisi de acestia in tara au facut, la un loc, mai mult bine decat creditele externe contractate si fondurile europene primite pana acum.

In acest moment, dupa mai bine de 18 ani de la revolutie, autoritatile incearca sa-i imbie pe romanii plecati afara la munca, sa se intoarca si sa investeasca acasa, promitandu-le marea cu sarea, de parca Romania ar fi cel putin taramul fagaduintei. Un singur lucru este uitat, poate voluntar, anume acela, ca singurul lucru pe care cei plecati il asteapta este sa fie acceptati ca cetateni cu drepturi egale si sa fie tratati ca atare.

Si inca ceva, au trecut prin prea multe greutati ca sa mai poata fi dusi cu vorba si pacaliti pentru banii castigati cu sudarea fruntilor lor si cu lacrimile amare ale copiilor care-i asteapta acasa.

joi, 21 august 2008

Avem o clasa politica - cum o schimbam?

Articol aparut in Monitorul de Suceava - 19 august

De multe ori m-am intrebat de ce intra oamenii in politica. Trecand peste motivatiile de ordin personal, cum ar fi nevoia de a dobandi un statut social mai ridicat - lucru acceptabil pana la un anumit punct, in majoritatea cazurilor intrarea in zona politicului, indiferent de nivel, nu are la baza vreun proiect politic miraculos, menit sa schimbe soarta oamenilor, si nici nu tine in mod necesar de vreo doctrina sau alta, mai ales in Romania, unde stanga si dreapta se confrunta si se confunda prin actiuni politice angajate in multe cazuri doar pentru a creste cota electorala.

Unii, la fel ca si mine, s-au trezit pur si simplu in politica, fiind angrenati in aparatul administrativ, situat foarte aproape de zona politica in cazul tarii noastre.

Prin urmare, intrarea in politica nu e ceva imposibil, sau spectaculos, insa de aici incepe practic construirea unei cariere, caramida dupa caramida, dar nu intotdeauna succesul apare atunci cand il doresti si nici nu este in mod obligatoriu proportional cu marimea efortului depus.

Romania nu a avut o pepiniera politica imediat dupa revolutia din ’89, crescuta in sensul statului democrat, si din aceasta cauza s-au perindat suficiente personaje care nu aveau nici in clin, nici in maneca ceva in comun cu politicul sau cu administratia publica.

Si, din nefericire, nici in ultimii ani nu a existat preocupare din partea statului in sensul pregatirii politice in institute, universitati sau alte organisme indreptatite sa formeze politicienii de maine, promisi poporului roman ca fiind reforma definitiva a clasei politice.

Asadar, tinerii in ale politicii nu prea au variante, de multe ori optand pentru a copia sau imprumuta comportamentul politic al celora care le-au fost mentori, sau al celora care, vazuti fiind la televizor, devin exemplificari ale succesului politic, chiar daca acest lucru a insemnat mult prea multe compromisuri si poate calcarea, cu dezinvoltura, pe cadavrele inamicilor si, de ce nu, ale prietenilor politici.

In ultimele luni, am vazut un alt fel de lume politica in Parlamentul European, o lume care pare sa functioneze dupa un set de reguli nescrise, dar respectate, o lume care este in masura sa ofere performanta si care, la final, face ca lucrurile sa mearga mai departe.

Mi-as dori o astfel de lume si in Camera Deputatilor si in Senatul Parlamentului romanesc si cu siguranta acesta este unul dintre motivele care m-au determinat sa candidez intr-un colegiu uninominal, in toamna acestui an.

Stiu ca acest demers pare aproape imposibil de realizat, in viziunea celor care au o incredere atat de scazuta in clasa politica, insa avem obligatia sa incercam, iar pentru asta e nevoie sa incepem.

vineri, 15 august 2008

Conflicte inghetate

Articol aparut in Crai Nou, 15 august

70 de mii de locuitori, intr-un teritoriu de sub 4000 km2 (nici macar jumatate din suprafata judetului Suceava) si cateva secole marcate de confruntari sangeroase, pentru definirea unui nou popor si evident a unui nou stat. Asta inseamna, pe scurt, istoria zbuciumata a osetilor, un neam cu influente indo-europene profunde, dar si cu o identitate slava, sau mai precis ruseasca.

Razboiul inceput in primele zile ale lunii august, este semnalul public al unui conflict care mocneste de multa vreme. Georgienii, rusii, osetii de sud si de nord sunt actorii acestei lupte aparent regionale, dar care are un cuvant important de spus pentru suprematia mondiala, fiind atent supravegheati de organismele internationale, de la consiliul de securitate al ONU, la Uniunea Europeana si NATO.

Dar oare care sunt dedesupturile invizibile ale acestei lupte, care, la prima vedere, pare a fi indreptatita pentru autodeterminarea unei natiuni si crearea unui stat independent. Mai mult decat atat, conflictul din Caucaz este o rescriere, tot in limba slavona, a conflictului care s-a petrecut ani buni in spatiul fostei republici federative Iugoslavia, incheiat in urma cu putine luni, prin declararea indepedentei statului Kosovo si recunoasterea acestui act unilateral de catre multe tari de pe mapamond. Trebuie spus clar faptul ca astfel de zone de conflict au fost definite acolo unde existenta tensiunilor intre diversele minoritati nationale facea posibila intretinerea unei seminte de scandal, care sa dea posibilitatea construirii asa numitelor capete de pod, pentru consolidarea intereselor geostrategice globale.

Trebuie amintit faptul ca un astfel de scenariu nu a fost strain nici tarii noastre, in anii 90, imediat dupa revolutie, atunci cand conflictele dintre romani si maghiari de la Targu Mures erau cat pe ce sa stea la baza redesenarii frontirelor noastre nationale. Nici pana astazi nu imi este clar de ce si cum am scapat atunci de un conflict armat si tocmai de aceea cred ca statul roman are obligatia de a interveni energic in aceasta confruntare, in sensul competentelor autodefinite de catre presedintele nostru, cel care ne vede un actor important la Marea Neagra. Acum este momentul faptelor, acum este momentul sa ne afirmam ca un stat puternic, ca un membru adevarat al NATO si UE, daca nu, vom continua sa fim curajosi doar in declaratii politice la posturi de televiziune prietenoase.

Razboiul din Osetia nu este doar un conflict local, este in primul rand o problema a Marii Negre si in al doilea rand a Uniunii Europene si a NATO, dar care, cu siguranta, ne priveste direct pe noi romanii, pentru ca distanta pana la zona de conflict este de sub 1500 km, iar un esec al negocierilor internationale poate avea repercursiuni greu de imaginat si in alte zone tensionate, cum ar fi de exemplu Transnistria.

Ceea ce ramane greu de acceptat, intr-un mileniu al informatiei si al dezvoltarii tehnologice, este tocmai incapacitatea surmontarii acestor timpuri de conflicte nationaliste, care se soldeaza, din nefericire, in fiecare an cu victime umane si cu traumatizarea vietii refugiatilor din calea razboiului, indiferent de tabara din care fac parte.

luni, 11 august 2008

Batalia pentru uninominal

Au trecut mai bine de 18 ani de la Revolutia din decembrie. Unii ar putea spune ca sunt multi, altii, din contra, vor zice ca e putin. La varsta majoratului, un adolescent nu e pregatit pentru viata, dar este decis, mai mult ca oricand, sa incerce sa dea piept cu greutatea de a-si duce pasii personali acolo unde crede, sau poate doar i s-a spus, ca libertatea inseamna doar avantaje si in nici un caz obligatii. Visul unui adolescent este bineinteles unul feeric, unul plin de entuziasmul asteptarii prea lungi, insa, pe masura, greutatile sunt la fel de mari, iar deziluzia esecului, poate fi uneori fatala.

Schimbarea unui mod de viata, a modului de a fi, pana la urma urmei, este cea care decide sensul evolutiei, spre mai bine, sau, din contra, spre mai rau. Liberul arbitru e cel care iti poarta, sau nu, de grija, insa in multe situatii, propria soarta ti-o poti decide chiar tu, cu conditia ca asteptarile si obiectivele propuse sa fie in concordanta cu ceea ce reprezinti si cu ceea pentru care te-ai pregatit. In plus, un dram de noroc e intotdeauna binevenit.

Iata ca, acum, la varsta majoratului, Romania isi joaca propria soarta. Pentru prima oara va fi vot uninominal pentru desemnarea deputatilor si senatorilor. Asteptarile sunt mari, poate prea mari, pentru ca s-a spus, de la vladica la opinca si mai chiar mult poate, ca votul uninominal va schimba clasa politica. Va fi, prin urmare o mutare radicala, de la un parlament unde functiona un algoritm politic, rezultat in urma ponderii formatiunilor in cele doua camere, la un parlament format din indivizi alesi individual, de multe ori fara un sprijin clar din partea vreunui partid.

Cum vor actiona alesii uninominali la diferitele activitati parlamentare, cum vor vota legile tarii, sau motiunile de cenzura? Am impresia ca nimeni nu s-a gandit la acest lucru, poate si datorita faptului ca foarte putini cred in votul uninominal si mult prea putini si-l doresc cu adevarat, in pofida faptului ca partidele politice au dat deja in clocot la stabilirea candiatilor pentru colegiile uninominale.

sâmbătă, 2 august 2008

Colaborare romano-ucrainena?!

Articol aparut in Crai Nou, 1 august

Pentru un stat modern, o istorie de sub 100 de ani este o nimica toata, mai ales atunci cand discutam de autoidentificare si impunerea unui statut propriu pe plan international. Probabil, cel mai bun exemplu in acest sens, este cel al Ucrainei, vecinul nostru de la rasarit, alaturi de care ne-a fost dat, noua romanilor, sa partajam si rele si bune. Avand un trecut zbuciumat, fiind rand pe rand sub dominatia rusa, poloneza, cazaca, fiind pustiiti in razboiale napoleoniene si mai apoi in razboiele modiale ale secolului trecut, ucrainenii s-au definit abia la inceputul anilor 1900 ca o natiune proprie, fiind pentru o perioada lunga republica sovietica, pentru ca mai apoi sa devina stat independent, dupa probusirea blocului socialist.

Iata de ce relatiile cu un astfel de stat trebuie atent dirijate, asa incat, pe ansamblu, cooperarea sa aduca mai mult bine, decat rau. Din nefericire, relatiile dupa 1990 au debutat prost, mai ales pentru Romania. La toate nivelurile deschiderea noastra, de la guvern la autoritati publice locale, a fost mai mereu blocata de centralismul statului ucrainean. Orice decizie in plan de colaborare cu romanii, trecea inevitabil pe la Kiev, pentru o analiza atenta si o confirmare eventuala a limitelor de actiune.

Odata cu trecerea anilor relatiile s-au imbunatatit, in special in zona transfrontaliera dintre Suceava si Cernauti, cele doua regiuni devenind partenere prin 2000 si membre ale Euroregiunii Prutul de Sus. In ciuda unor obstacole ridicate intre Kiev si Bucuresti, cum ar fi canalul Bistroe, tratatul de cooperare, problema minoritatii romanesti din nordul Bucovinei, relatiile dintre Suceava si Cernauti au continuat si trebuie sa fie duse mai departe.

Iata insa, ca in urma cu cateva zile a intervenit o problema grava, ploile torentiale care au afectat zona noastra si care s-au soldat cu o serie de inundatii devastatoare. Un astfel de eveninment este, in mod firesc, gestionat diferit de autoritati. La noi descentralizarea isi spune cuvantul, autoritatile locale au libertate de actiune, dar la vecinii nostri, decizia trece in continuare prin Kiev si din aceasta cauza au existat sincope in comunicarea interinstitutionala dintre cele doua state.

Starea tenisionata este de inteles in asemenea situatii, cand riscul producerii de catastrofe naturale cu posibile pierderi de vieti umane si cand actiunea autoritatii publice este tradusa cu preponderenta in limbaj politic cu iz electoral. Este usor sa gasim vinovati, mai ales peste hotare, insa mingea este in terenul nostru si un lucru s-a dovedit deja ca fiind clar: tara noastra nu este pregatita sa infrunte asmenea situatii,a iar sistemele de protectie sunt subdimesionate si nu mai pot raspunde la provocarile schimbarilor climaterice. Asadar, trebuie insa sa dam dovada de diplomatie si sa nu punem relatia romano ucraineana, inca instabila, in pericol, si din aceasta cauza nu pot fi de acord cu declaratiile incendiare ale unor lideri politici locali si nationali, care incearca sa copie compartamentul presedintelui Basescu in relatia cu Rusia. A da cu bota in balta e foarte usor, insa pretul ulterior il va plati poporul, iar lectia predata de rusi in ceea ce priveste pretul gazelor e elocventa.

Avem nevoie de intelegere si de buni negociatori astfel incat sa putem profita in sensul bun al cuvantului, de oportunitatile existente in aceasta zona fierbinte a Europei, care, daca dam dovada de inteligenta, poate deveni intra-adevar un pol de crestere durabila. Insa pentru aceast lucru e necesar sa intelegem reciproc mentalitatea fiecarei natiuni si sa acceptam diferentele care ne separa, dar care, in mod paradoxal, ne apropie in acelasi timp. Romania nu poate exista fara Ucraina, in acest context global, la fel cum nici Ucraina nu isi poate continua drumul european, fara a avea in Romania un aliat de nadejde.

marți, 29 iulie 2008

Dupa noi, potopul

Editorial aparut in Monitorul de Suceava, luni 28 iulie

Principiile monarhiei franceze, într-una dintre cele mai înfloritoare epoci de dezvoltare, s-au perpetuat peste timp, singura schimbare constând în dimensiunea posibilă a schimbării. Pe atunci, în vremea autoproclamaţilor regi soare, prosperitatea era privită ca un fapt obligatoriu, indiferent de costuri şi indiferent de suferinţa poporului. Acum, această abordare egoistă, prin care interesul personal este pus mai presus de interesul de grup, a atins un nivel de acoperire globală, greu de imaginat în urmă cu câţiva ani.

Practic, dorinţa de mai bine, de a genera profit şi de a beneficia de prosperitatea dobândită, indiferent de calea urmată, a pus stăpânire pe mai toate activităţile umane. Egoismul personal poate fi regăsit peste tot, plecând de la domeniul economic, acolo unde goana după profit nu mai poate ţine cont de nimic, trecând prin zona acţiunii sociale, în care, nu de puţine ori, costul unei vieţi omeneşti este impropriu calculat în monede mai mult sau mai puţin convertibile, ajungând, dacă vreţi şi în zona sportului, unde dopajul şi blatul încalcă flagrant dorinţa baronului de Coubertin - părintele olimpismului modern, de a avea un sport emancipat pentru toţi.

Am ajuns prea departe, am depăşit deja bariere care păreau de netrecut, am exclus aproape în totalitate raţiunea din ecuaţia profitului, alături de necesitatea de a asigura condiţii de viaţă echitabile pentru cei care vor veni după noi. Iar natura, sau dacă vreţi Divinitatea, nu ne iartă. Am fost păsuiţi vreme de secole, am fost lăsaţi pradă dorinţei de înavuţire cu orice preţ, însă acest lucru nu ne mai este acceptat. şi din această cauză, apar şi dezastrele naturale.

Am depăşit echilibrul şi aşa instabil, pe care cei care partajează viaţa pe pământ au încercat în milioanele de ani de existenţă să îl conserve. Iar acum plătim preţul ignoranţei şi al nesăbuinţei. Plătim cu vieţi omeneşti, cu viaţa animalelor de prin gospodării şi cu a celor din sălbăticie, plătim un cost al agoniselii pierdute pe apa sâmbetei.

Vina nu trebuie căutată departe, însă în nici un caz nu ne aparţine doar nouă, celor care locuim pe tărâmul sucevean, atât de încercat în ultimele zile, după furtunile extreme şi precipitaţiile abundente care s-au abătut asupra multor localităţi din judeţ.

Suntem beneficiarii schimbărilor climaterice, schimbări despre care tot auzim de o vreme încoace, dar din păcate se face prea puţin. Atunci când rapoartele oamenilor de ştiinţă sunt alarmante, opinia publică şi factorii de conducere sunt mai degrabă sceptici, iar primele măsuri adecvate ajung să fie luate prea târziu. Abia după ce plătim cu viaţa şi cu agoniseala şi nici măcar atunci nu suntem convinşi că facem ceea ce trebuie, pentru că de multe ori, ceea ce nu ne afectează personal, ne interesează mai puţin.

Dezastrul de săptămâna trecută ar trebuie să fie un semnal de alarmă pentru toţi şi pentru cetăţenii obişnuiţi, care trebuie să se pregătească pentru asemenea evenimente, dar şi pentru autorităţi, care au obligaţia să apere viaţa cetăţenilor, chiar şi condiţii extreme.

Sper să găsim înţelepciunea necesară şi să facem ceea ce trebuie, astfel încât după noi să nu fie potopul, ci, mai degrabă o continuare a vieţii noastre frumoase şi liniştite pe acest tărâm sucevean.