marți, 18 decembrie 2007

O secunda mare cat un portofoliu

Atat ar.fi avut nevoie Ludovic Orban. O secunda de atentie sau o secunda de intelepciune. Prima varianta i-ar fi dat dreptul sa nu comita un accident stupid, care poate sa ii puna in pericol cariera politica. A doua varianta i-ar fi dat dreptul sa se uite in ochii telespectatorilor si sa admita ca a gresit, dar a respectat regula - anuntand si admitand comiterea unui accident, indiferent de statutul sau de demnitar.

Una peste alta, ceea ce i se intampla in aceste zile lui Orban este o mare magareata. Plecand de la premisa ca acea fata accidentata e in regula, singura vina a ministrului pare sa fie intarzierea declararii accidentului, plusata de ambiguitatea raspunsurilor la intrebarea, fireasca, daca au existat persoane accidentate.

Daca Ludovic Orban nu ar fi fost Ludovic Orban si daca ar fi sarbatorit victoria vreunei echipe celebre, impreuna cu patronul, la nu stiu ce mare si faimos restaurant, probabil ca ar fi putut incalca, linistit, orice regula.

Ca doar e de-al nostru. Ce, nu facem si noi asa? Si cu un ras zgomotos, ar fi mutat atentia intr-o zona atat de neutra, incat stirea pe care ziaristii se chinuie sa o fabrice, nu ar mai fi prins lumina tiparului.

Insa Ludovic Orban nu stie sa rada zgomotos, stie sa cante la chitara, iar acest lucru se pare ca nu il ajuta.

Bravos natiune, avem o tara de toata frumusetea. Unora li se iarta absolut orice, de la limbaj defaimator si antirasist, la plimbari auto nocturne, sub influenta lichidelor bahice. Altora li se ia capul la ce mai mica greseala.

Sa nu credeti ca vreau sa iau apararea lui Orban. Pledez pentru egalitatea tuturor in fata legii. Dar nici nu pot accepta tratamente diferite (fie ele si mediatice) pentru situatii similare.

Niciun comentariu: