luni, 3 decembrie 2007

Inceput de mandat european

Editorial aparut in Monitorul de Suceava - 3 decembrie 2007

Vineri, 30 noiembrie, am primit din partea Biroului Electoral Central certificatul constatator al faptului ca, la alegerile din 25 noiembrie, am fost ales membru al Parlamentului European. A fost o ceremonie simpla,la care a participat si presedintele Traian Basescu, alaturi de unii lideri ai partidelor politice.

Presedintele BEC, cel care a detinut si rolul de amfitrion, a omis din capul locului sa-i prezinte pe Theodor Stolojan si pe Emil Boc, anuntandu-i ca prezenti doar pe Cristian Diaconescu (PSD) si Crin Antonescu (PNL). In cazul lui Emil Boc nu ma surprinde omisiunea, pentru ca vineri am avut ocazia sa-l vad pentru prima oara in carne si oase si nu mica mi-a fost mirarea sa vad un omulet de vreo 160 de centimetri, care la TV parea destul de bine facut. Tot vineri am cunoscut-o si pe Raluca Turcan, care in realitate e foarte inalta, ca de altfel si Roberta Anastase. Traian Basescu, banuiesc ca deja stiti, este si el mic de statura, spre deosebire de Stolojan, care e cu cel putin un cap deasupra presedintelui si care arata in afisele electorale ca un candidat la Mister Olimpia.

In fine, ideea e ca de multe ori sticla televizorului nu ne prezinta in mod neaparat adevarata dimensiune sau imagine, daca vreti, a unei persoane publice.

Sunt oameni mici de statura, dar pe care ecranul ii transforma si le creaza o prezenta puternica, sunt si personaje inalte, dar care nu transfera, in nici un caz, ideea de forta sau de dominare. Nu pot, totusi, sa nu fac unele comparatii, intre oamenii de stat din perioada 2000 - 2004, atunci cand inaltimea (la propriu) a lui Adrian Nastase, Mircea Geoana, Miron Mitrea, Marian Saniuta, Victor Ponta, le conferea un avantaj - ipotetic sau nu - si oamenii de stat de astazi, avand o aliura cel mult medie, precum Traian Basescu, Emil Boc, Vasile Blaga, dar care, in nici un caz, nu sunt dezavantajati in relatiile cu ceilalti, fie ei parteneri sau inamici.

Vineri a fost un moment de liniste, un fel de secure politica ingropata de catre toti cei care fusesera combatanti si adversari de multe ori in ultimii ani. Un fel de intelegere tacita a faptului ca, in foaierul Salii Palatului, se aflau totusi 35 de parlamentari ai Romaniei si nu reprezentanti ai partidelor politice, trimisi cu mandat ideologic la Bruxelles sau Strasbourg. De fapt, de acest lucru va depinde succesul sau insuccesul pe care tara noastra il va putea avea in acest final de mandat european. Acest an si jumatate va trebui sa demonstreze ca putem trece, macar la nivel european, peste lupta surda pentru suprematie politica, peste orgoliile si setea de razbunare a unor anumiti oameni politici si peste interesul personal, de multe ori meschin. Exista sanse ca vocea Romaniei sa fie una unitara, nu foarte multe ce-i drept, insa, pentru mine, un lucru e cert:
Parlamentul European impune o anumita conduita politica si morala, pentru ca aici, la nivelul zero al Europei, lucrurile sunt clare si se respecta. Si nu se schimba odata cu schimbarea culorii politice.

In final, tocmai pentru a sustine cele spuse mai sus, pot sa va spun ca actul normativ referitor la alegerea membrilor Parlamentului European dateaza din 1976, adica cu trei ani inainte de primele alegeri pentru legislativul european. Si nu s-a mai schimbat niciodata de atunci. Asta inseamna stabilitate si lucru bine facut, chiar de la bun inceput.

P.S. Sincer sa fiu, atunci cand am completat declaratia de conformitate, am crezut ca e o greseala asupra anului, dar nu era.

2 comentarii:

mihnea spunea...

Va informam ca blogul dvs a fost listat pe Codex Politicus, un proiect noncomercial despre influenta noilor forme de media in politica romaneasca. Pentru o imagine de ansamblu a blogosferei politice romanesti, puteti vizita http://digitallights.net

Ioan Catalin Nechifor spunea...

multumesc mult si succes