duminică, 23 decembrie 2007

In memoriam

Pentru mine, 21 si 22 decembrie sunt de fapt zilele de nastere ale Romaniei moderne, europene. Ce-i drept inca nu prea moderna si inca nu prea europeana. Dar la 18 ani nu poti sa ai prea multe pretentii. Mai ales tinand cont de faptul ca ursitoarele care i-au harazit calea, in decembrie 1989, nu au avut toate, cele mai bune intentii. Sau, daca tinem cont de previziunea regretatului Silviu Brucan, ar mai fi circa 2 ani de tranzitie. Pana unde? Greu de spus, pentru ca analistul care a parasit aceasta lume in urma cu cativa ani, nu a precizat ce se va intampla dupa finalizarea tranzitiei.

Poate vom intra intr-o noua etapa, poate o vom lua de la capat pe un nou drum. Poate va fi mai bine, poate mai rau. Depinde de fiecare dintre noi si depinde, mai mult decat oricand, de ceea ce asteptam fiecare de la Romania si de ce putem noi face pentru ca tara noastra sa aiba, totusi, un viitor mai bun.

Si depinde foarte mult de ceea simtim si traim pentru cei care ne-au dat posibilitatea ca astazi sa avem asipratii mari, sa traim intr-o lume libera, democratica. Pentru ca multi dintre semenii nostri nu au mai avut posibilitatea sa vada lumina rasaritului, alegand jertfa suprema, in numele unei cauze pe care multi dintre noi nici macar nu aveam curajul sa o gandim.

Aceste randuri le scriu in memoria celor multi, care, in decembrie 1989 si-au dat viata, pentru ca noi sa avem dreptul la o viata libera, sa avem dreptul la opinie. Atunci, in prag de Craciun, intr-un decembrie mult prea linistit, ca o mare calma inaintea furtunii, ne-am castigat libertatea. De fapt, acest cuvant “libertate”, alaturi de steagul tricolor cu stema decupata, au devenit, peste noapte, simbolul noii Romanii, simbol care a facut inconjurul lumii, marcand in “prime time” mai toate buletinele de stiri ale televiziunilor de pe intreg mapamondul.

Revolutia romana s-a constituit intr-un imens capital de simpatie, pe care, din pacate, nu prea am stiut sa il gestionam, sau poate ca nu am fost lasati sa il gestionam si sa il folosim in interesul natiei noastre. Dar asta e istorie si probabil copiii copiilor nostri vor putea citi, undeva, candva, despre adevarurile vremurilor pe care le traim de 18 ani incoace.

Fie ca sacrificiul acestor romani, care si-au dat viata in decembrie 1989, sa nu fi fost in zadar si fie ca visul lor de libertate sa se transforme intr-adevar in realitate. Dumenzeu sa ii odihneasca in pace. Memoria lor ramane in inima si in constiinta noastra, atat timp cat vom face umbra pe acest pamant.

Niciun comentariu: