miercuri, 26 decembrie 2007

Viata merge mai departe

In primul rand, sper ca sunteti cu totii bine, dupa aceste cateva zile de sarbatoare, in care am avut (poate) timp si de noi si de cei dragi.

In al doilea rand, am citit pe blog-ul lui Dan Mihalache, un post interesant despre Alina Palade, post din care redau (fara permisiunea autorului, pe care il rog sa nu se supere) cateva fragmente:

"De mai mult timp mi-am propus sa scriu despre ce regret in raport cu Parlamentul European. Imi este destul de greu, pentru ca a trecut putin timp dupa ce am parasit aceasta experienta. Vreau insa sa scriu cateva cuvinte despre fosta mea asistenta, Alina Palade.Pe Alina am cunoscut-o intr-o buna zi de decembrie, anul trecut…Imi trimisese, la fel ca alte zeci de romani stabiliti in Bruxelles, o aplicatie pe mail. (...) Mi-a placut, marturisesc, sa fiu invidiat de colegi ca am cea mai buna, cea mai eficienta asistenta… Alina va lucra, in continuare, pentru delegatia social democrata romana. Sunt convins ca, in timp, ea va deveni un birocrat european, pentru ca are toate datele pentru aceasta pozitie."

Am cunoscut-o si eu pa Alina, dorneanca ca si mine, la un an distanta fata de data la care a intalnit-o dan Mihalache. Din postura de expert intr-o foarte mare masura in chestiuni europene (ea) si novice in ale parlamentarismului european (eu).

De fapt, in primele 2 saptamani de Strasbourg si Brussels, m-am simtit ca un elev in clasa I-ii, care descoperea, pentru prima oara, scoala, banca, dulapul de haine, colegii, drumul spre casa.

Primele zile la Strasbourg si Brussels au fost nu tocmai simple pentru mine. Se apropia vacanta (scurta ce-i drept) de anul nou si Craciun, nu prea aveai pe cine intreba ce si cum se intampla prin parlementul european.

Atunci am avut ocazia sa cunosc doi oameni, care m-au ajutat mult in acele prime zile, Alina Palade si Radu Magdin. Doi oameni priceputi in proceduri si birocratie, cu care am siguranta ca voi lucra ceva timp de acum inainte. Alina, asa cum spunea Dan Mihalache, se va ocupa de delegatia de 10 parlamentari PSD in PES, Radu se va ocupa de relatia cu mass-media. Ei vor fi doua elemente importante ale succesului social democratiei romanesti in PES.

Asa ca, ii multumesc lui Dan Mihalache, cel care a stiut sa multumeasca, la randul lui, pentru ceea a insemnat o colaboratoare precum Alina. Si, la randul meu, le multumesc anticipat celor cu care voi lucra, pentru ca am incredere in ceea ce vom face impreuna.

duminică, 23 decembrie 2007

Sarbatori fericite!!!


In memoriam

Pentru mine, 21 si 22 decembrie sunt de fapt zilele de nastere ale Romaniei moderne, europene. Ce-i drept inca nu prea moderna si inca nu prea europeana. Dar la 18 ani nu poti sa ai prea multe pretentii. Mai ales tinand cont de faptul ca ursitoarele care i-au harazit calea, in decembrie 1989, nu au avut toate, cele mai bune intentii. Sau, daca tinem cont de previziunea regretatului Silviu Brucan, ar mai fi circa 2 ani de tranzitie. Pana unde? Greu de spus, pentru ca analistul care a parasit aceasta lume in urma cu cativa ani, nu a precizat ce se va intampla dupa finalizarea tranzitiei.

Poate vom intra intr-o noua etapa, poate o vom lua de la capat pe un nou drum. Poate va fi mai bine, poate mai rau. Depinde de fiecare dintre noi si depinde, mai mult decat oricand, de ceea ce asteptam fiecare de la Romania si de ce putem noi face pentru ca tara noastra sa aiba, totusi, un viitor mai bun.

Si depinde foarte mult de ceea simtim si traim pentru cei care ne-au dat posibilitatea ca astazi sa avem asipratii mari, sa traim intr-o lume libera, democratica. Pentru ca multi dintre semenii nostri nu au mai avut posibilitatea sa vada lumina rasaritului, alegand jertfa suprema, in numele unei cauze pe care multi dintre noi nici macar nu aveam curajul sa o gandim.

Aceste randuri le scriu in memoria celor multi, care, in decembrie 1989 si-au dat viata, pentru ca noi sa avem dreptul la o viata libera, sa avem dreptul la opinie. Atunci, in prag de Craciun, intr-un decembrie mult prea linistit, ca o mare calma inaintea furtunii, ne-am castigat libertatea. De fapt, acest cuvant “libertate”, alaturi de steagul tricolor cu stema decupata, au devenit, peste noapte, simbolul noii Romanii, simbol care a facut inconjurul lumii, marcand in “prime time” mai toate buletinele de stiri ale televiziunilor de pe intreg mapamondul.

Revolutia romana s-a constituit intr-un imens capital de simpatie, pe care, din pacate, nu prea am stiut sa il gestionam, sau poate ca nu am fost lasati sa il gestionam si sa il folosim in interesul natiei noastre. Dar asta e istorie si probabil copiii copiilor nostri vor putea citi, undeva, candva, despre adevarurile vremurilor pe care le traim de 18 ani incoace.

Fie ca sacrificiul acestor romani, care si-au dat viata in decembrie 1989, sa nu fi fost in zadar si fie ca visul lor de libertate sa se transforme intr-adevar in realitate. Dumenzeu sa ii odihneasca in pace. Memoria lor ramane in inima si in constiinta noastra, atat timp cat vom face umbra pe acest pamant.

sâmbătă, 22 decembrie 2007

N-am gasit titlu

Pentru ceea ce vreau sa scriu. Sau mai bine zis sa multumesc cititorilor ziarului Monitorul de Suceava, care m-au votat ca fiind "Omul anului 2007" in judetul Suceava. Le multumesc pentru onoarea pe care mi-au acordat-o si vreau, inca o data, sa ii asigur ca voi ramane acelasi om pe care o parte dintre ei il cunosc.

Le multumesc si celor de la Fundatia Ana si Asociatia Juventus pentru ca mi-au acordat aceesi distinctie de "Omul anului 2007" poate din aceleasi considerente ca si cititorii Monitorului.

Sincer sa fiu nu am crezut ca se poate intampla asa ceva, pentru simplul motiv ca nu am considerat asa o mare chestie faptul ca am ajuns membru in Parlamentul European, dupa ce am castigat concursul Ucenicul TSD.

Le multumesc si celor care mi-au fost aproape si de la care am invatat foarte mult. Si mai am de invatat pentru ca am pornit impreuna pe un drum. Pe care vreau sa il continuam impreuna.

PS. Am fost votat pe locul 2 la oameni politici, alaturi de presedintele PSD Suceava, Gavril Mirza.

Back 2 home, back 2 Romania

Americanii au o vorba "casa dulce casa". Dupa inca o saptamana in Parlamentul European, am ajuns acasa.

Care e diferenta sau asemanarea dintre noi si ei. In primul rand noi avem zapada si ei nu. In al doilea rand la noi traficul e groaznic, de la aeroportul Henri Coanda pana la parlament am facut ieri 2 ore si jumatate. La ei, de la parlament la aeroportul Zaventen am facut jumatate de ora. Ei au cam 1,5 milioane de locuitori in Brussels, noi peste e milioane in Bucuresti.

Ambele capitale incep cu litera B. In ambele aeroporturi am asteptat peste jumatate de ora sa imi recuperez valiza.

La noi, un scandal politic, precum cel al accidentului in care a fost implicat ministrul Orban dureaza de 5 zile. La ei, daca imi amintesc bine, in urma cu cativa ani, ministrul de interne a demisionat din functie pentru ca nu stiu ancheta mersese prost, fara ca el aiba vreo vina directa.
La noi si la ei, doua notiuni care, mult timp de acum incolo, vor fi diferite intr-un numar mult prea mare de aspecte.

miercuri, 19 decembrie 2007

Dupa o luna

In urma cu fix 30 de zile, primeam un comentariu, pe care il redau, aproape in totalitate:

Am adresat azi o serie de intrebari concrete legate de initiativen legislative dezbatute sau in curs de dezbatere in cadrul Parlamentului European legate de domeniul IT + Internet, care sunt publice si unde puteti raspunde fie direct pe blog, fie pe email :http://legi-internet.ro/blogs/index.php?title=intrebarile_mele_pentru_candidatii_de_la&more=1&c=1&tb=1&pb=1
Poate ar fi interesant si o dezbatere reala asupra chestiunilor care chiar se discuta in PE, nu doar in sloganuri. Poate este interesat vreunul din candidatii dvs sa raspunda la aceste intrebari. Multumesc pentru timpul acordat, Bogdan Manolea www.legi-internet.ro

Prins in valtoarea alegerilor, sincer sa fiu, am uitat de acest comentariu, mai ales pentru faptul ca intrebarile erau destul de complicate, in contextul in care au fost adresate in ultima saptamana de campanie. Dar nu e nimic, timpul curge cei drept in defavoarea noastra, a tuturor, insa, mai bine mai tarziu decat niciodata.

Asa ca ii raspund domnului Bogdan Manolea, in ordinea descrescatoare a intrebarilor:

7. Daca va voi scrie un email peste 6 luni cu privire la o problema care este dezbatuta in momentul respectiv in PE, cam in cit timp credeti ca voi primi un raspuns de la dvs ?
R: Ca sa fiu rautacios, un pic, in maxim 30 de zile, asa cum am procedat si in acest caz. Acum serios vorbind, depinde, de la caz la caz. Asa ca imi propun o abordare de raspuns rapid, mai putin detaliat si precis (daca intrebarea e mai complicata si necesita un timp mai mare de analiza). Si un rapuns final, mai elaborat, dupa ce gasesc elementele necesare formularii.

6. Cum veti informa cetatenii pe Internet cu privire la ceea ce faceti dvs in Parlamentul European ? Veti avea un blog ? Cam cit de des va fi actualizat ?
R: Sunt fericitul posesor al unui blog, creat inca de pe vremea cand activam in divizia C (prin vara anului 2007, luna iulie, ziua 18). Acest blog a crescut, usor, usor, odata cu mine si iata ca acum, in liga europeana, imi devine un prieten nesperat. Aveam, in trecutul apropiat, obiceiul sa postez in fiecare zi. Acum, odata cu inceperea mandatului de parlamentar european, trebuie sa renunt la privilegiul de a scrie zilnic. Drept pentru care, asa cum am scris in front-ul blogului, voi scrie de luni pana vineri, pentru mine si pentru dumneavoastra, fiecare dintre cei care cititi acest site Internet. In plus, voi incerca sa am o comunicare cat mai buna prin intermediul mass mediei.

5. Comisia Europeana a facut publica initiativa de a modifica directiva privind contractele la distanta(Directiva 97/7/EC). Cum vedeti propunerea a de fi incluse in directiva si licitatiile sau anumite tipuri de licitatii online ? Cum priviti discutiile pe tema dreptului de denuntare unilaterala ? Cum planuiti sa informati si sa angajati in dezbaterile pe tema directivei atit consumatorii, cit si reprezentantii celor ce fac contracte la distanta?
R: Inca nu pot sa va raspund la aceste intrebari. Sunt membru in comisiile pentru bugete si pentru control bugetar, asa incat nu am o legatura stransa cu domeniul societatii informatice.

4. Parlamentul European a adoptat in 2007 un proiect de directiva referitor la criminalizarea incalcarii drepturilor de proprietatea intelectuala. Proiectul inca nu a fost adoptat de Consiliul European si este posibil ca sa revina in fata Parlamentului pentru o a doua citire. O serie de critici la adresa proiectului sunt inca vigoare (vezi http://www.ipred.org/analysis si linkuri de la wikipedia)Una din principalele critici a fost criminalizarea consumatorilor pentru incalcarea drepturilor de proprietate intelectuala. Care este opinia dvs cu privire la acest proiect ? Trebuie sa fie pedepsit penal un utilizator care a incalcat legea drepturilor de autor prin utilizarea sistemelor de tip peer-to-peer, chiar daca nu a avut un scop comercial ?
R: Mda. In primul rand sunt un sustinator al drepturilor de autor si cred cu tarie ca munca si inteligenta trebuie respectate si platite. In al doilea rand, exista mai multe tipuri de drepturi de autor, functie de care incalcarea drepturilor de autor poate avea conotatie juridica. Insa nu sunt de acord cu transferarea cauzei in domeniul penal. Daca va ajunge in discutie in Parlament acest subiect poate il discutam impreuna.

3. Comisarul pentru Justitie Franco Frattini a declarat recent ca intentioneaza sa propune noi reglementari care sa interzica cautarile pe Internet care ar duce la instructiuni referitoare la cum sa produci o bomba, iar ulteror si la blocarea site-urilor care ar publica ceva legat de acest subiect . De altfel - recent - Comisarul si-a prezentat noul pachet de reglementari pentru acest domeniu, care ar avea drept scop combaterea si prevenirea terorismului. Cum priviti dvs. aceste propuneri ale Comisarului European si care ar fi pozitia dvs. cu privire la reglementari care sa includa blocarea site-urilor ce ar contine incitari la terorism ?
R: Domnul Frattini a mai avut cateva luari de pozitie care au fost penalizate de Parlament. Problema, domnule Bogdan Manolea, nu e blocarea acelor comunicari pe Internet care au legatura cu un potential fenomen terorist. Ci mai degraba asigurarea dreptului la protectia datelor personale, care trebuie respectat. Insa, atunci cand activitatea desfasurata de o persoana, inclusiv in zona virtuala, aduce atingere sigurantei si securitatii nationale si internationale, cu siguranta trebuie sa existe acel cadru juridic care sa impiedice punerea in practica a planului si a actului terorist. Si cred ca in acest moment, varianta unei legislatii europene specifice poate deschide calea catre un pact global, mondial daca vreti, de lupta impotriva terorismului, indiferent de origine si de destinatia urmarita.

2. Patentele softwareExista o larga discutie in Europa cu privire la necesitatea sau nu a brevetelor pentru programele de calculator (cunoscute si ca patente software). Parlamentul European a respins in 2005 o asemenea propunere.
O alta propunere pornita de la European Patent Office - European Patent Litigation Agreement (EPLA) si sustinuta de Comisia Europeana
este vazuta de unii ca o noua incercare de a permite acceptarea de brevete si pentru programele de calculator.
Care este opinia dvs pe care o s-o sustineti in Parlamentul European cu privire la un proiect de act normativ referitor la patentele software ? Dar cu privire la EPLA ?


1. Comisia Europeana a inceput inca din anul 2006 o revizuire a directivei Televiziunii Fara Frontiere Noul proiect - denumit acum Audiovisual Media Services Directive a fost aprobat de Parlamentul European intr-o prima citire iar recent, in 28.10.2007, a fost confirmat si de Consliul European proiectul urmind a intra din nou in discutia Parlamentului European pentru a doua citire. In ce masura reglementarile pentru serviciile nelineare (la cerere - on-demand) se vor aplica si pentru continutul difuzat pe Internet ?
Care sunt, in opinia dvs, obligatiile pentru un site de video-sharing (gen youtube) conform acestei propuneri ?In consecinta - ce pozitie veti sustine in Parlamentul European ?

La aceste doua intrebari, inca nu am niciun raspuns.

marți, 18 decembrie 2007

O secunda mare cat un portofoliu

Atat ar.fi avut nevoie Ludovic Orban. O secunda de atentie sau o secunda de intelepciune. Prima varianta i-ar fi dat dreptul sa nu comita un accident stupid, care poate sa ii puna in pericol cariera politica. A doua varianta i-ar fi dat dreptul sa se uite in ochii telespectatorilor si sa admita ca a gresit, dar a respectat regula - anuntand si admitand comiterea unui accident, indiferent de statutul sau de demnitar.

Una peste alta, ceea ce i se intampla in aceste zile lui Orban este o mare magareata. Plecand de la premisa ca acea fata accidentata e in regula, singura vina a ministrului pare sa fie intarzierea declararii accidentului, plusata de ambiguitatea raspunsurilor la intrebarea, fireasca, daca au existat persoane accidentate.

Daca Ludovic Orban nu ar fi fost Ludovic Orban si daca ar fi sarbatorit victoria vreunei echipe celebre, impreuna cu patronul, la nu stiu ce mare si faimos restaurant, probabil ca ar fi putut incalca, linistit, orice regula.

Ca doar e de-al nostru. Ce, nu facem si noi asa? Si cu un ras zgomotos, ar fi mutat atentia intr-o zona atat de neutra, incat stirea pe care ziaristii se chinuie sa o fabrice, nu ar mai fi prins lumina tiparului.

Insa Ludovic Orban nu stie sa rada zgomotos, stie sa cante la chitara, iar acest lucru se pare ca nu il ajuta.

Bravos natiune, avem o tara de toata frumusetea. Unora li se iarta absolut orice, de la limbaj defaimator si antirasist, la plimbari auto nocturne, sub influenta lichidelor bahice. Altora li se ia capul la ce mai mica greseala.

Sa nu credeti ca vreau sa iau apararea lui Orban. Pledez pentru egalitatea tuturor in fata legii. Dar nici nu pot accepta tratamente diferite (fie ele si mediatice) pentru situatii similare.

luni, 17 decembrie 2007

Saptamana a doua: Brussels

Am ajuns pentru a doua oara la Brussels. Prima data, in urma cu 2 ani, atunci cand insoteam o echipa de tineri fotbalisti, de 12 - 13 ani, la un campionat international, defasurat la Hellemmes, un orasel francez din apropierea metropolei Lille.

Acum, a doua oara, ca MEP (membru al Parlamentului European).

In ambele ocazii, Brussels-ul mi-a facut o impresie buna. Sigur in situatia actuala am ocazia sa cunosc mult mai bine capitala (inca) a statului belgian. Pentru ca si aici exista tendinte separatiste, accentuate de diferentele de dezvoltare economico - sociala si desigur de diferentele lingvistice.

Brussels-ul ca si capitala institutionala europeana te impresioneaza prin "incarcerarea" cladirilor europene (parlament, comisie, comunitati) intr-un spatiu existent. Impresia pe care o ai este una de enclavizare, dar care, totusi, este suficient de permisiva, atat cat sa asigure o integrare spatiala acceptabila.

Cladirile parlamentului, ASP si HPS, au functiuni diferite si asigura intreaga nevoie de spatiu si timp pentru cei cativa mii, poate zeci de mii, de functionari, oficiali si invitati care strabat culuoarele Parlamentului European.
Maine va fi o zi interesanta. Are loc raportul presedentiei portugheze, la final de mandat. Mai sunt si doua comisii, cea de buget si de control bugetar, la care vreau neaparat sa particip. Ar mai fi si o intalnire de lucru, cu tema discriminarii in Europa, organizata de parlamentari italieni, in colaborare cu cateva universitati din peninsula.

Mergem spre normalitate?

Editorial aparut in Monitorul de Suceava - luni 16 decembrie 2007

Premierul si presedintele si-au zambit.

Au mers cu acelasi avion si mai mult si-au dat mana. Nu stim de ce si cu toate ca sper ca au facut aceste gesturi in dorinta de a incalzi relatiile dintre Cotroceni si Victoria, ma tem ca a fost un gest de complezenta, pentru a crea o falsa impresie de colaborare.

Pe de alta parte, premiile "10 pentru Romania" au aratat, din nou - daca mai era nevoie, ca romanii doresc ca in politica sa existe o stare de normalitate. O stare in care Ion Iliescu (cel mai bun parlamentar) sa stea la aceeasi masa politica cu Mircea Geoana si Adrian Nastase, nominalizati si ei in topurile politice. O veste buna sau rea, depinde din ce punct de vedere o privesti, pentru acesti trei exponenti ai stangii, care, se pare ca sunt obligati de alegatori sa se accepte si sa ramana impreuna intr-un proiect social democrat.

Romanii isi doresc deasemenea un premier si un presedinte care sa stea in aceeasi barca si sa nu mai vasleasca unul impotriva celuilalt. Isi doresc stabilitate si o constructie politica pentru interesul national, pentru normalitatea care sa duca, in sfarsit, la o viata mai buna.

In fine, dupa aceasta tranzitie si dupa reforma pe care tot o discutam din 1989 incoace, se pare ca avem o sansa importanta pentru a dobandi un sistem politic un pic mai bun.

Pentru ca am depasit de mult etapa cand Romania se comporta ca un sistem cu partid dominant, in care partide puternice preluau intr-o maniera cvasi-totala guvernarea.

Trecem acum prin situatia in care avem un sistem multipartitist, in care cateva partide relativ puternice, partajeaza un scor electoaral important, dar care nu au avantajul formarii unui guvern cu o majoritate parlamentara clar definita.

Si se pare ca ne indreptam spre un viitor bipartitist, cu doua partide si jumatate, sistem care conduce la o reala alternanta la guvernare acceptata si respectata de catre toate partile. Argumentul principal nu este, din nefericire, reforma reala a clasei politice. Este, asa cum ne asteptam in Romania de azi - o tara care inca nu si-a identificat clar drumul de urmat, un calcul matematic rece si rapace, care a impus crearea unui partid prezidential PDL. Din fericire, aceasta constructie intre PD si PLD, nu va insemna o consolidare a zonei de sprijin pentru presedintele Traian Basescu, ci, mai degraba, va duce la intarirea social democratiei si a liberalismului din Romania. Ceea ce, in fond, nu e rau.

Dar mai vedem, pentru ca logica nu e intotdeauna verificata, mai ales la noi in tara.

vineri, 14 decembrie 2007

Casa de piatra

Le urez celor din PD si PLD, care se vor lua maine, 15 decembrie, dupa o iubire ascunsa, ferita de ochii lumii. O iubire neimpartasita in 2004, atunci cand Traian plangea pe umarul lui Stolo si care s-a vazut nevoit sa se arunce in bratele lui Calin. Ce mai la deal la vale, o telenovela cae i-ar lasa cu gura cascata chiar si pe cei mai infocati fani venezuelezi.

Poate ma credeti, sau poate nu, insa mariajul dintre acesti doi tineri insuratei va conduce, printre altele si la o eliberare a pietei politice. Prin simplul fapt ca dispar nu una, nu doua, ci trei formatiuni politice.

In primul rand PD si PLD, prin urmare primele doua variante fizice, urmata de o a treia, varianta virtuala a mult discutatului partid prezidential.

Si apare aceasta noua constructie politica, dupa chipul si asemanarea presedintelui Traian Basescu, creata pentru a-i asigura acestuia accesul la un nou mandat la Cotroceni.

Asadar nu pot decat sa ma bucur de faptul ca se contureaza acest partid, avand un curent popular si liberal, cu simboluri socialiste si cu prieteni influenti in zona radicalilor din UCM. Un partid, ca sa parafrazez pe cei la Tiriac Unicredit, "bun pentru orice". Gratie, gratie, gratie, mister president.

Succes tuturor celor ramasi pe noua scena politica, pentru ca de aici incolo lupta se va incinge puternic, in lipsa unor partide care umpleau o anumita zona electorala (PRM si PNGCD), in lipsa unui partid efemer, de-o singura vara (PLD) si prin rebrandingul partial al unuia dintre cele mai vechi partide post decembriste (PD).

joi, 13 decembrie 2007

Gata. Prima saptamana

Patru zile la Strasbourg. Un oras interesant, mic, din perspectiva populatiei, dar foarte intins si dezvoltat pe orizontala.

Cladirile Parlamentului European, LOW si WIC sunt emblemele cele mai cunoscute ale unui oras, care traieste o saptamana pe luna. Dupa care intra, din nou, intr-un fel de hibernare, pana la urmatoarea sesiune parlamentara. Deci pana luna viitoare.

Un oras care si-a reinventat viata in functie de activitatea europarlamentarilor si a oficialilor europeni. Un oras care traieste un prezent interesant pentru simplul fapt ca aici se afla cateva institutii importante, majore chiar, pentru constructia europeana. Parlamentul desigur, Consiliul Europei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului si in plus, multe, multe reprezentante si birouri oficiale.
Istoria Strasbourg-ului s-a schimbat si s-a dezvoltat odata cu Europa. Pentru ca a stiut exact ce sa faca, pana unde sa mearga si ce sa vrea in continuare.

Primele 4 zile din viata mea de membru al Parlamentului European le-am petrecut aici la Strasbourg.
Aici am trait doua experiente total opuse. Am vazut ca institutiile europene nu sunt pe atat de complicate pe cat ma asteptam, pe de o parte. Pe de alta parte, am fost martor al unei experiente pe care nu o credeam posibila in cel mai inalt for european. Ieri, 12 decembrie, la semnarea Chartei Europene a Drepturilor Omului, extrema dreapta si extrema stanga din PE si-au dat mana si au boicotat de o maniera ingrijoratoare evenimentul major al semnarii la care participau premierul Portugaliei (tara care detine presedintia Consiliului European), presedintele Comisiei Europene si presedintele Parlamentului European.

Dar ce poti face, atunci cand derapajele politice, de extrema (dreapta sau stanga) se manifesta intr-un mod cu totul si cu totul incorect si nedemocratic.

Bine macar ca aici in PE exista doar extrema de dreapta si de stanga. E mai putin nociv ca la noi, in Romania, unde exista chiar si extrema de centru. Probabil ca din cauza asta mergem cu frana de mana trasa.

miercuri, 12 decembrie 2007

Inca un atac prezidential

Daca mai exista vreun segment al clasei politice neatacat de Traian Basescu, iata, ca incepand din aceasta iarna, tinerii politicieni sunt pusi la zid si executati de presedintele nostru, care tocmai a implinit 3 ani de mandat.

La multi ani domnule Traian Basescu, dar nu ca presedinte, ci ca om.

Pentru ca, in aceste 1095 de zile de cand va aflati, cu mandat, la Palatul Cotroceni, ati reusit sa-i criticati pe toti, mai putin pe fostii, sau actualii dumneavoastra colegi din PD si bineinteles din calul traian (ati citit bine) - PLD.

Exista neatacata zona tinerilor politicieni pe care v-ati simtit responsabil sa o demonizati acum, in pragul sarbatorilor de iarna. Ati inceput cu Tudor Chiuariu, continuati cu Bogdan Olteanu. Vedem ce urmeaza.

Ati spus despre ministrul justitiei ca este un "tanar mafiot obraznic" si despre presedintele Camerei Deputatilor ca este "un jalnic exponat al tinerei generatii de politicieni". Poate asa o fi, nu ii cunosc personal, nu sunt avocatul domniilor sale si nici nu simpatizez PNL-ul . Dar, pana la proba contrarie, cred ca ex-ministrul justitiei si presedintele camerei nu pot fi catalogati in nici un caz intr-o asemenea maniera. Oare nu-i cunosteati suficient de bine, atunci cand la propunerea Aliantei DA PNL-PD, Bogdan Olteanu a fost ales presedintele camerei, in locul demisionarului Adrian Nastase si atunci cand premierul Tariceanu l-a nominalizat pe Tudor Chiuariu la justitie in locul Monicai Macovei?

Ma bucur, pe de alta parte, ca in ograda PD, viitor PD-L, exista numai tinere vlastare promitatoare, competente, capabile sa reprezinte cu demnitate "viitorul luminos al patriei".

luni, 10 decembrie 2007

Prima zi ca MEP

Adica member of the European Parliament.

Dupa 6 ore de mers cu trenul (acceleratul de noapte Vatra Dornei - Suceava - Bucuresti), o participare la BPN (biroul permanent national) al PSD, un zbor de 2 ore si ceva cu o aeronava British Aeronautics a Romavia, am ajuns in sfarsit la Strasbourg.

Un orasel nu foarte mare, nu foarte mic, undeva in zona de demarcatie dintre Franta si Germania, avand peste 200 mii de locuitori si despre care pot sa spun deocamdata ca arata bine din aer (sosirea la aterizare se face aproape de sediul parlamentului, chiar deasupra orasului).

Parlamentul e impresionant. Chiar daca il vazusem in 2006, faptul ca paseam in diversele corpuri WIC sau LOW, schimba complet perspectiva. O ordine si o agasanta procedura te face sa te simti ca o frunza purtata de vant. In mijlocul Hemiciclului, cladirea unde are loc plenul parlamentului, am fost preluat de cativa functionari sarguinciosi. A urmat fotografia, apoi legitimatia de MEP. Dupa care, rasfirati la diverse birouri, toti deputatii romani am asteptat cuminti sa primim instructiuni. Deja am, cred, un top de formulare de toate mamele, de la explicatii si informatii generale, la proceduri specifice. Ziua de luni s-a incheiat, dupa o prezenta in plenul grupului PES, la care a participat si castigatorul premiului Saharov din acest an, cu o sedinta de plen in hemiciclu. Unde am fost felicitati pentru dobandirea statutului de MEP si evident dupa ce am facut fotogarafia de grup, impreuna cu presedintele Hans Gert Potering.

Maine va fi o zi, sper, la fel de interesanta. Sigur plen, grup politic, dar si primire la reprezentanta Romaniei la Strasbourg si mai pe seara, un cocktail ocazionat de sosirea ultimilo r deputati in PE, adica noi.

PS. Voi face parte din comisia buget (membru plin) si din comisia agricultura, dezvoltare rurala (supleant) si din grupul de prietenie UE - Israel.

Interesant, nu-i asa?!

duminică, 9 decembrie 2007

Remember 12 decembrie 2004

Editorial aparut in Monitorul de Suceava, luni 10 decembrie 2007

In urma cu exact trei ani, astazi ar fi fost ultima zi de campanie oficiala pentru alegerea presedintelui Romaniei.

Turul doi al prezidentialelor se contura ca o competitie cu castigator anuntat, in persoana premierului de atunci, Adrian Nastase. Chiar daca Traian Basescu a fost aruncat in lupta de Alianta D.A.PNL-PD, pentru ca al lor candidat initial, TheodorStolojan, nu reusea sa depaseasca bariera de 25% in intentia de vot a romanilor. De fapt, astazi daca am da timpul inapoi cu 3 ani, am fi asteptat cu sufletul la gura confruntarea finala de la TVR1, dintre cei doi finalisti, Adrian Nastase, castigator al primului tur de scrutin cu 40,97% si Traian Basescu, suprinzator, sau nu, ajuns in cele din urma pe locul doi cu 33,92%.

Am fi urmarit o dezbatere interesanta girata de CT Popescu, in care cei doi protagonisti ar fi jucat doua roluri extreme, prim ministrul, diplomat, preocupat de politici globale, al doilea primarul, mai aplecat asupra cotidianului si vorbind mai pe intelesul poporului. Cea mai interesanta confruntare electorala din istoria postedecembrista, mult mai tensionata si mai atractiva decat finala din 2000 dintre Iliescu si Vadim, campania pentru alegerile prezidentiale a fost de departe marcata de unele episoade, cel putin stranii.

In primul rand lansarea temei referitoare la fraudarea alegerilor in primul tur, atunci cand Uniunea Nationala PSD+PUR obtinuse detasat primul loc cu peste 37%, la distanta de cel de al doilea competitor, Alianta D.A. PNL-PD, creditata de romani cu mai putin de 32%. In al doilea rand lansarea unor mesaje si sloganuri de campanie, foarte eficiente, de genul "Nu pot ei fura, cat poti tu vota" care, pe unii dintre sustinatorii aliantei i-au determinat sa voteze de mai multe ori. In al treilea rand, interzicerea dreptului de vot in afara localitatii de domiciliu, cu exceptia unor sectii speciale, organizate in mari aglomerari, de genul garilor si autogarilor. In al patrulea rand, decizia Uniunii Nationale PSD+PUR de a deschide negocieri guvernamentale cu UDMR si excluderea oricarui dialog cu PRM. Si nu in ultimul rand anumite zvonuri privind implicarea sau neimplicarea unor forte straine sau mai putin straine, pe care doar istoria va mai putea sa le confirme, sau nu.

Si iata ca, dupa aproape o luna si jumatate de campanie electorala sustinuta, dupa ce toate institutele de sondare a opiniei publice il dadeau drept castigator sigur pe Adrian Nastase, dupa ce aproape nimeni dintre cei care formau si sustineau Alianta D.A. nu mai credeau in victoria lui Traian Basescu, a venit lovitura decisiva. La ora 21, pe 12 decembrie 2004, toate cele trei Exit-poll-uri s-au ferit sa incline balanta si au anuntat un incredibil scor 50-50. Ce a urmat dupa aceea se stie, Traian Basescu a speculat momentul si a sarbatorit acest "pat" politic de parca ar fi castigat finala Champions League, in timp ce Adrian Nastase privea resemnat cum ceea ce era sigur devenea din ce in ce mai incert. Ce s-ar fi intamplat daca Traian Basescunu ar fi castigat in final cu 51,23%, cu alte cuvinte avand circa 200.000 de voturi mai mult decat contracandidatul sau Adrian Nastase, e greu de spus. Ba chiar imposibil, pentru ca pe Traian Basescu ef oarte greu sa il anticipezi ca actiune politica. Insa pot spune si cred cu tarie in faptul ca Romania nu ar fi trait trei ani de lupta surda, cotidiana, inversunata intre prieteni, simpatizanti si dusmani politici. "Dezbina si conduce" este un principiu dupa care cineva, ascuns la umbra globalizarii, pare sa aseze piesele din dominoul politic romanesc. Ramane de vazut daca va reusi si daca istoria intr-adevar se repeta. Eu unul sper sa nu ajungem sa retraim momentele nefericite care ne-au marcat viitorul atunci si par sa ne dicteze prezentul acum.

vineri, 7 decembrie 2007

Victorie!!! Am invins

Pentru a cata oara???

Greu de spus.

Insa nu e lucru mic sa fii prima tara din Uniunea Europeana. Chiar daca concurenta nu prea se straduieste sa ne pericliteze pozitia, noi ramanem, acolo unde ne meritam soarta, in fruntea clasamentului privind coruptia in Uniunea Europeana.

Raportul proaspat prezentat de Transparency International, ne crediteaza, de departe, cu cele mai bune rezultate in domeniul coruptiei. Am merita chiar coronita pentru premiul I.

Totusi, trebuie de remarcat, contextul dificil in care am concurat. Cu toate panzele sus si cu toate tunurile tintite pe marii si micii corupti, Romania reuseste sa fie inca o data penibila. Cu un sistem ticalosit din ce in ce mai puternic, cu un fenomen al coruptiei aproape generalizat (1 din 3 romani recunosc ca au dat spaga) nu mai stim aproape nimic din ceea ce ar trebui sa facem in sensul diminuarii acestui fenomen, care ne catalogheaza ca o tara impasibila si incapabila sa reactioneze la aceasta molima a societatii moderne.

Asa incat, dau neputincios din umeri si astept sa vad ce poate fi facut de la nivelul Parlamentului European. Poate o fi acolo o solutie miraculoasa?! Ei cam au reusit. Si prin Italia si prin Spania. Daca nu ii schimbam noi pe ei, poate ne schimba ei pe noi. Totusi.

Verde innourat

In primul rand, va cer scuze pentru ca nu am mai scris de trei zile. Pregatirile pentru noul mandat de parlamentar european m-au lasat fara prea mult timp la dispozitie. Dar revin in blogosfera si sper sa fiu si de acum incolo un purtator de vorbe, cat de cat interesante.

Deci...

Cred ca a venit momentul ca stanga romaneasca si europeana sa isi ceara dreptul si sa solicite noii formatiuni PDL, de sorginte popular liberala, sa nu mai utilizeze simbolul trandafirului in sigla noului partid, creat la insistentele presedintelui Traian Basescu si nasit de Emil Boc si Theodor Stolojan.

Aceasta constructie prezidentiala, de inspiratie putinista, poate sa foloseasca orice imagine doreste, pentru sigla electorala, de la un cal cu manere, la un ciulin din baragan (si asa presedintele este fan Ciuleandra). Dar in nici un caz nu are voie sa mai foloseasca trandafirul. Pentru simplul fapt ca trandafirul este imagienea socialismului universal si european, dar si romanesc. Pentru ca nu conteaza numarul (trei sau unu) ci pentru ca importanta este simbolistica si culoarea rosie traditionala, clasica daca vreti.

Prin urmare, in momentul in care noul partid va fi introdus la Tribunalul Bucuresti pentru inregistrare, vom depune o contestatie si vom solicita interzicerea dreptului de utilizare a unui simbol dintr-o alta clasa politica, dintr-o doctrina pe care mare parte din PDL, cei ce au fost Partidul Democrat, au renegat-o, inca de acum doi ani.

Credem ca demersul nostru va fi unul incununat de succes si speram ca PDL sa inteleaga ca nu mai pot pacali electoratul inca o data. Chiar daca actuala constructie prezidentiala se doreste un fel de panaceu universal, cu trecut social democrat, prezent popular si viitor liberal, suntem convinsi de faptul ca acest amalgam politic pe care il doreste Traian Basescu, va putea supravietui acestei nasteri premature, doar in conditiile in care isi asuma clar doctrina si afilierea politica europeana.

In plus, trebuie mentionat caracterul nociv al politicii promovate de PD, viitor PDL, cel care intotdeauna, dupa un scrutin electoral, isi lasa balta electoratul care tocmai il votase, mutandu-se cu catel si purcel in curtea unei alte puteri politice europene, dupa cum dictau interesele de grup.

Au facut-o dupa alegerile din 2004, cand au lepadat camasa social democrata si au imbracat puloverul popular european, o fac acum, din nou, dupa ce au fost votati populari europeni si ei vor sa devina liberali. Poate ca nu o fi chiar atat de importanta doctrina, totusi, dar nici chiar asa, sa o iei din stanga in dreapta tarlalei politice nu cred ca e o varianta moderna de a face politica.

Si mai cred ca partidele ecologiste ar trebui sa depuna si ele contestatie, pentru ca imnul dorit de noul PDL contine sintagmele "verde-nrourat" si "pomul copt', care par a fi desprinse dintr-o strategie sau platforma care vizeaza mediul inconjurator.

marți, 4 decembrie 2007

Fratia trandafirului

In calitate de parlamentar european socialist, adresez o rugaminte noii structuri de conducere a Partidului Democrat Liberal, domnilor Boc si Stolojan si desigur nasului politic TB, sa aiba amabilitatea de a nu mai folosi in sigla viitorului partid imaginea trandafirului, element de identitate vizuala specific stangii europene.

In acest fel nu vor mai exista neclaritati doctrinare si electoratul va putea sti cu exactitate ca PDL nu are nici o legatura cu valorile stangii moderne europene: sanse egale, protectia sociala, viata decenta pentru cei multi in nevoie.

Salut cu anticipatie revenirea trandafirului, acest simbol drag social democratiei romanesti, acolo unde ii este locul: in familia social democrata. Dupa trei ani de ambiguitate, partidul prezidential isi poate clarifica statutul pe care si l-a dorit inca din ziua in care au virat la comanda presedintelui la dreapta catre curentul popular european.

In acest fel romanii vor sti mai precis ce vor sa voteze, un partid de dreapta, PDL, construit pentru interesele de afaceri democrat liberale sau un partid de stanga, PSD, decis sa-i ajute pe cei care s-au sacrificat pentru Romania Europeana.

luni, 3 decembrie 2007

Inceput de mandat european

Editorial aparut in Monitorul de Suceava - 3 decembrie 2007

Vineri, 30 noiembrie, am primit din partea Biroului Electoral Central certificatul constatator al faptului ca, la alegerile din 25 noiembrie, am fost ales membru al Parlamentului European. A fost o ceremonie simpla,la care a participat si presedintele Traian Basescu, alaturi de unii lideri ai partidelor politice.

Presedintele BEC, cel care a detinut si rolul de amfitrion, a omis din capul locului sa-i prezinte pe Theodor Stolojan si pe Emil Boc, anuntandu-i ca prezenti doar pe Cristian Diaconescu (PSD) si Crin Antonescu (PNL). In cazul lui Emil Boc nu ma surprinde omisiunea, pentru ca vineri am avut ocazia sa-l vad pentru prima oara in carne si oase si nu mica mi-a fost mirarea sa vad un omulet de vreo 160 de centimetri, care la TV parea destul de bine facut. Tot vineri am cunoscut-o si pe Raluca Turcan, care in realitate e foarte inalta, ca de altfel si Roberta Anastase. Traian Basescu, banuiesc ca deja stiti, este si el mic de statura, spre deosebire de Stolojan, care e cu cel putin un cap deasupra presedintelui si care arata in afisele electorale ca un candidat la Mister Olimpia.

In fine, ideea e ca de multe ori sticla televizorului nu ne prezinta in mod neaparat adevarata dimensiune sau imagine, daca vreti, a unei persoane publice.

Sunt oameni mici de statura, dar pe care ecranul ii transforma si le creaza o prezenta puternica, sunt si personaje inalte, dar care nu transfera, in nici un caz, ideea de forta sau de dominare. Nu pot, totusi, sa nu fac unele comparatii, intre oamenii de stat din perioada 2000 - 2004, atunci cand inaltimea (la propriu) a lui Adrian Nastase, Mircea Geoana, Miron Mitrea, Marian Saniuta, Victor Ponta, le conferea un avantaj - ipotetic sau nu - si oamenii de stat de astazi, avand o aliura cel mult medie, precum Traian Basescu, Emil Boc, Vasile Blaga, dar care, in nici un caz, nu sunt dezavantajati in relatiile cu ceilalti, fie ei parteneri sau inamici.

Vineri a fost un moment de liniste, un fel de secure politica ingropata de catre toti cei care fusesera combatanti si adversari de multe ori in ultimii ani. Un fel de intelegere tacita a faptului ca, in foaierul Salii Palatului, se aflau totusi 35 de parlamentari ai Romaniei si nu reprezentanti ai partidelor politice, trimisi cu mandat ideologic la Bruxelles sau Strasbourg. De fapt, de acest lucru va depinde succesul sau insuccesul pe care tara noastra il va putea avea in acest final de mandat european. Acest an si jumatate va trebui sa demonstreze ca putem trece, macar la nivel european, peste lupta surda pentru suprematie politica, peste orgoliile si setea de razbunare a unor anumiti oameni politici si peste interesul personal, de multe ori meschin. Exista sanse ca vocea Romaniei sa fie una unitara, nu foarte multe ce-i drept, insa, pentru mine, un lucru e cert:
Parlamentul European impune o anumita conduita politica si morala, pentru ca aici, la nivelul zero al Europei, lucrurile sunt clare si se respecta. Si nu se schimba odata cu schimbarea culorii politice.

In final, tocmai pentru a sustine cele spuse mai sus, pot sa va spun ca actul normativ referitor la alegerea membrilor Parlamentului European dateaza din 1976, adica cu trei ani inainte de primele alegeri pentru legislativul european. Si nu s-a mai schimbat niciodata de atunci. Asta inseamna stabilitate si lucru bine facut, chiar de la bun inceput.

P.S. Sincer sa fiu, atunci cand am completat declaratia de conformitate, am crezut ca e o greseala asupra anului, dar nu era.