luni, 15 octombrie 2007

Scrisoare deschisa

Domnului Cristian Adomnitei, ministru liberal al educatiei (sucevean)

Domnule ministru,

Va rog sa acordati numele "Ioan Grosaru" scolii generale din satul Paiseni, comuna Cornu Luncii, judetul Suceava.

Atat timp cat mai sunteti in fruntea ministerului, aveti obligatia si onoarea in acelasi timp sa faceti un gest de minima recunostinta, pentru cel care a fost eroul Ioan Grosaru, sublocotenent post mortem si pentru urmasii sai. Datoria fata de Ioan este cu atat mai mare cu cat sacrificiul acestui OM a fost facut in numele dorintei de a face bine. Destinul a hotarat ca Ioan sa isi piarda viata in acel cumplit incident de pe frontul de lupta din Iraq. Depinde de noi, insa, ca memoria faptelor si a lucrurilor bune pe care le-a lasat in urma sa nu fie ratacita sub praful uitarii.

Inainte de toate, Ioan a fost unul dintre cei mai buni elevi care au invatat pe bancile scolii din Paiseni, a fost unul dintre cei care, cu ajutorul penitei, a scris un numar mare de poezii care trebuie sa aiba sansa sa vada lumina tiparului. Intamplator, sau nu, soarta lui Ioan Grosaru seamna izbitor de mult cu cea a unui alt mare poet sucevean, Nicolae Labis. Un singur deal desparte localitatile in care s-au nascut cei doi, satele Paiseni si Poiana Marului din comunele Cornu Luncii, respectiv Malini.

Intamplator, sau nu, ultimele poezii scrise de cei doi, au titluri asemanatoare. "Pasarea cu clont de rubin" a lui Labis si "Pasarea de ceara" a lui Grosaru.

Pasarea cu clont de rubin
"Pasarea cu clont de rubin
S-a razbunat, iat-o, s-a razbunat.
Nu mai pot s-o mangai.
M-a strivit
Pasarea cu clont de rubin,
Iar maine
Puii pasarii cu clont de rubin,
Ciugulind prin tarana,
Vor gasi poate
Urmele poetului Nicolae Labis
Care va ramane o amintire frumoasa....

Si atunci
pasarea cu clont de rubin
ne va privi clampanind furioasa,
ghearele ei se vor crispa pe o craca rosie,
aripile ei se vor chirci
va fi apucata de convulsii
si noi o vom privi zvarcolindu-se,
si vom rade de ea,
si vom putea socoti
abia atunci
ca am razbunat macar in parte
moartea caprioarei cu narile infiorate..."

Pasarea de ceara
"Cu aripi indraznete m-am inaltat furis
Cu-albastra-nchipuire, prin viforul de ceara
Si am strivit pamantul in graba spre urcus
Ecoul vast al zarii l-am transformat in scara.

Privirilor flamande am mai cantat strain
Un imn de rugaciune albastru si lumesc
Curgeau zefirii zarii in cupele de vin
Eu cer ingaduinta spre soare sa pasesc.

La Trecatoarea firii am mai iubit un ceas
Tacerea care curge din cupa de lumina
Prin randurile rare o clipa-am mai ramas
Am obosit de soare, de zbor si de rugina.

Albastra-nchipuire ma tulbura-n ruine
Pasesc cu partinire pe subreda mea scara
Ma iarta iarasi, Doamne, cand am sa zbor spre Tine
Sa sufli focul milei pe trupul meu de ceara."

Intamplator, sau nu, Nicoale Labis si Ioan Grosaru, au murit de tineri, intr-un mod tragic, dar au lasat in urma lor, cat altii nu reusesc intr-o viata de om.

Dumnezeu sa ii odihneasca in pace si fie ca noi sa ii pomenim mereu.

Niciun comentariu: