luni, 22 octombrie 2007

Pa, saracie!

Saptamana trecuta am participat la o actiune organizata cu ocazia Zilei de Lupta Impotriva Traficului de Persoane. Pliante, mape, pixuri, campanii de informare prin scoli, licee, colegii si asa mai departe. Prevenim, prevenim si iar prevenim. E important si lucrul asta. Dar nu e suficient si nici nu va fi cat timp nu intelegem cauza si vedem doar efectul.

Am spus-o atunci, v-o spun si voua: „Am vazut multe tari europene de cand lucrez in Consilul Judetean, pe zona internationala, integrare europeana si proiecte. Dar credeti-ma, nu am vazut foarte multi romani fericiti. Majoritatea celor care au ales sa traiasca afara au lacrimi in ochi, chiar daca nu plang”.

Cati dintre cei care au plecat departe de casa, departe de cei dragi, sunt intr-adevar multumiti? Chiar daca, atunci cand se intorc acasa in concediul din august, pozeaza in romanul fericit, cu casa si masina noua, cu zeci de cadouri pentru ai lui.

Prea putini sunt cei care s-au realizat definitiv. Cei multi, cei care au plecat de acasa pentru ca NU TRAIAU BINE, nutresc in adancul sufletului lor dorinta de a reveni. De aceea isi construiesc case si sunt pline satele si orasele noastre de gospodarii in stil spaniol, italian, grecesc, englezesc. Pentru ca acasa se simt cel mai bine, chiar daca prezentul nu le ofera inca sansa unui TRAI DECENT.

Sa ne gandim si la cei, nu putini, care nu au avut nici o varianta în Romania. Nici o varianta pentru a-si hrani copiii, pentru a le asigura o educatie, pentru a putea alina suferinta parintilor si bunicilor. E cumplit de trist sa vezi ca nu poti face NIMIC pentru cei care ti-au dat viata, te-au crescut cum au putut si acum, in momentul in care trebuie să iti platesti datoria de onoare fata de ei, veghindu-le batranetea, iti dai seama ca NU POTI. E cumplit de trist sa vezi cum iti creste copilul si nu esti in stare sa-i oferi tot ceea ce e mai bun. Poate ca tu nu ai avut atatea dorinte. Atunci, pe vremea copilariei tale, nici nu existau atatea tentatii si atatea bunatati pe pamant. Acum, de fiecare data cand iti privesti copilul in ochi si stii ca-si doreste ceva ce tu nu iti poti permite, o parte din sufletul tau moare.

Pentru ca in Romania SARACIA este cea care te obliga sa refuzi dorinta nespusa a copilului tau. Si tot saracia te obliga de multe ori sa pleci undeva, oriunde, pentru a castiga mai mult decat poţi castiga acasa. Si iarasi iti moare o parte din sufletul tau, pentru ca nu te mai poti bucura de fiecare secunda pe care o traiesti alaturi de cei dragi.

Dar nu ai incotro si de multe ori ajungi, pacalit fiind de vanzatorii de iluzii – traficanti de carne vie, sa devii victima dorintei tale de a trai mai bine. Sechestrat in pofida vointei tale, supus sa faci ceea ce nu iti doresti, lipsit de documente de identitate si fortat sa pastrezi o nescrisa lege a tacerii. Si de multe ori ajungi sa traiesti traume care iti vor marca toata viata.

Dar tu esti fericit in comparatie cu cei care de multe ori platesc cu viata pretul de a dori sa scape de saracie. Si nu sunt putini cei care se intorc acasa intre patru scanduri, pentru ultima oara, asteptati de toata suflarea satului.

Asa s-a intors si Ioan Grosaru, eroul de la Paiseni, cel care s-a jertfit în Irak, pentru ca familia lui sa aiba o viata mai buna. Nu mai putem accepta ca in Romania sa nu mai avem dreptul la o viata decenta.

Cred ca asta e misiunea noastra cea mai importanta. „PA, SARACIE!” va fi crezul meu politic pentru care vreau sa reusesc. Pentru ca altfel, sufletul nostru va fi unul pustiu.

Niciun comentariu: