vineri, 19 octombrie 2007

La spartul targului

Asa suna o expresie din batrani, care defineste ghinionul unei persoane care ajunge prea tarziu, aproape de final, atunci cand practic nici nu mai conteaza sa fii prezent.

Asta imi e senzatia, dupa ce am vazut ultimele decizii de Consiliul European (consultativ) din aceste zile.

Am reusit in 4 ani 2 mari performante. Integrarea atlantica (la 1 mai 2003) si integrarea europeana (la 1 ianuarie 2007). Dupa multe eforturi si mari sacrificii. Numai ca, in ambele cazuri, functionarea institutiilor sau organismelor, daca vreti, in care ne-am integrat, s-a schimbat intr-o mare masura.

NATO, ca strucura militara euroatlantica nu mai este ceea ce era acum cativa ani, pe vremea razboiului rece, sau pe la inceputurile conflictului din Irak. Nici Uniunea Europeana nu mai pastreaza elementele functionale de pe vremea constructiei cu 15 si chiar 25 de state.

Chiar daca demersul pentru validarea Constitutiei Europene parea unul sortit esecului, mai ales in conditiile in care Franta si Olanda s-au opus tratatului, in urma unor referendumuri nationale, totusi speranta intr-un Act de identitate europeana exista, insa incepe sa nu mai aiba multi sustinatori.

Sigur, acum dupa razboi e mai usor de comentat. Insa, daca stam sa ne gandim la succesiunea etapelor constructiei europene, trebuie sa acceptam ca, in timp, multe din tratatele semnate au suferit modificari. De la Trataul de la Roma, precedat de tratatul Comunitatii Economice Europene, Euratom si Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului, pana la Tratatul de Maastricht sau Nisa, elementul politic si economic si-a facut intotdeauna simtita prezenta.

Sunt curios ce va urma dupa ce noile prevederi care au fost negociate in aceste zile vor fi puse in practica. De asta depinde practic viitorul Uniunii si eventuala extindere catre rasarit.

Vom vedea de asemenea daca integrarea Romaniei a fost de bun augur sau poate a fost piaza rea pentru Europa. Eu sper si cred in prima varianta, chiar daca ghinionul ne-a urmarit adesea in istoria noastra.

Niciun comentariu: