sâmbătă, 29 septembrie 2007

Raspunsuri

Pentru Marius Visan

E corect ceea ce spui, multi dintre ai nostri se umilesc pentru cateva sute de euro. Insa merg cu speranta ca viata lor va ramane cat de cat in siguranta, chiar daca intotdeauna riscul sa se intample ceva neprevazut este foarte mare. Plecarea unui soldat (cu grad militar sau nu) presupune din start asumarea unei decizii ferme, constientizand faptul ca razboiul inseamna, mai inainte de toate, pierderea de vieti omenesti.

Insa (si aici este lucrul care doare) majoritatea pleaca departe de casa cu dorinta de a trai mai bine si de a-i ajuta pe cei dragi, care raman in urma, sa depaseasca povara vietii de zi cu zi. Aici ar trebui sa vedem ce putem face ca stat, avem acum mai multe parghii, avem si o conjunctura favorabila, dupa integrarea in Uniunea Europeana.

Ne lipseste doar determinarea de a merge impreuna pe un proiect comun: Romania.


Pentru John

Momentan nu pot spune mai mult despre acel program. Dupa 25 octombrie mai discutam.


Pentru Teodora Hotaran

Accept punctul tau de vedere, care e in regula in buna masura. Ioan Grosaru va ramane pentru multi eroul national care si-a dat viata intr-o misiune in Irak, iar curajul sau reprezinta pentru mine o calitate din ce in ce mai greu de gasit printre noi. Nu stiu daca a contat mai mult cariera militara sau dorinta de a-si ajuta parintii, surorile si fratii. Eu am fost acolo, la Paiseni, in satul natal al lui Ioan, am vazut cat de greu traiesc cei ce l-au pierdut pentru totdeauna. Si mai stiu un lucru, Teodora. Ioan Grosaru, in nici un caz, nu si-a dorit sa vina acasa pentru ultima oara. Ma tem ca plecarea lui pe frontul de lupta a fost singura optiune posibila. Si crede-ma ca e cumplit de trist.

Niciun comentariu: