sâmbătă, 1 septembrie 2007

Ipocrizia albastrului pedeserist

Asta e una din concluziile pe care le-a exprimat fostul presedinte al Romaniei, Emil Constantinescu, la scoala de pregatire politica a TSD, de la Mamaia.

Pentru mine prezenta acestuia a fost de un real interes din doua motive, unul ca nu-l mai vazusem niciodata in carne si oase si al doilea pentru ca a avut totusi puterea sa se declare invins. De sistemul ticalosit pe care il infiera Traian Basescu. Spunea astazi Emil Constantinescu ca un barbat de stat trebuie si are chiar obligatia sa spuna NU. Atunci cand interesele de stat o cer si chiar cu riscul de a pierde voturi, nefiind pe placul poporului.

Practic fostul presedinte spunea ca populismul este caricatura politicii, un fenomen extrem de daunator atat statelor din lumea a treia cat si statelor cu democratie consacrata.
Esecul valorilor si al principiilor deschide calea catre populism si in unele cazuri catre dictatura. Asa s-a intampat in cazul lui Hitler si al altor personaje, care au stiut sa spuna poporului doar ceea ce acesta era dispus sa asculte, cocotandu-se in pozitii inalte si ducand, inevitabil, catre o decadenta si si dezumanizanta dictatura.
Dezbaterea politica a fost inceputa cu precizarea clara a unei teme publice false, inventata in laboratoarele unor asazise reprezentante ale societatii civile. Si anume refomarea clasei politice, in loc de reabilitare a politicii in ansamblu.

Reprezentarea in structurile de stat politice nu poate diferi cu mult de ceea ce este societatea in general. O societate in tranzitie nu poate sa aiba o clasa de politicieni in care lumea sa aiba in mod obligatoriu incredere. Reformarea mascheaza in spatele sau conceptual incompetenta, imoralitatea si inutilitatea, ascunzand opiniei publice esecul si lipsa de proiect.

PSD ca partid de opozitie, dupa ce a fost lasat fara obiectul muncii de Traian Basescu, a preluat aceasta povara de a se reforma din interior. Insa nici un organism nu va acredita ideea ca reforma s-a incheiat, ba mai mult contestatarii se inmultesc si indemnul la reforma continua apasator, ca un perpetuum mobile.

Reabilitare clasei politice, este pe de alta parte, ceea ce Romania asteapta. Asumarea doctrinara de stanga, centru, dreapta sau de orice alta natura este obligatorie. Electoratul nu mai poate fi pacalit ca pe vremea cand PDSR-ul, partid de sorginte socialista, afisa culoarea albastra, nemaintalnita la nici un partid autentic de stanga, incercand sa se delimiteze fara succes de un trecut comunist, care de altfel se regasea in bagajul tuturor fortelor politice nou infiintate.

A fost nevoie de o descatusare inocenta facuta de generatia noua din TSD, numita de Emil Constantinescu generatia Ponta, ca rosul sa devina culoarea simbol a partidului social democrat.

Ceea ce mai urmeaza este preluarea corecta si deschisa, fara finalitate electorala rapida, a temelor clasice ale stangii: educatie, sanatate, familie tanara, redistribuirea resurselor, si asa mai departe. Abia atunci electoratul va intelege PSD ca pe un partid socialist, de stanga. Si abia atunci vom putea conta intr-o formula coerenta si determinata de guvernare.

Niciun comentariu: