sâmbătă, 11 august 2007

Romania - tara tuturor "imposibilitatilor"

Pacat de sangele varsat - se spunea la un moment dat. Eu zic mai mult - pacat de eforturile pe care de 17 ani incoace le facem, cei mai multi dintre noi.

Am stiut de la bun inceput ca integrarea europeana va fi un proces ratat. Cu mult inainte de 1 ianuarie 2007, atuci cand primii oameni ai tarii au serbat separat marea realizare a guvernarii portocalii - integrarea.

Tariceanu si Basescu s-au vazut cu sacii in caruta, uitand ca integrarea este un proces fara sfarsit, o adaptare permanenta a fiecarui stat membru la conditiile socio-economice si geo-politice in continua schimbare.

Ca anul acesta nu vom fi capabili sa cheltuim nici macar un Euro - stim. Nu stim, insa, daca macar la anul ai nostri guvernanti vor avea decenta sa faca ceea ce e de facut, astfel incat, Romania sa nu fie doar un contribuabil docil la bugetul UE.

Am auzit astazi, ca nu stiu ce analisti anuntau pe televiziuni aceasta neputinta a statului roman. Ce nu inteleg, este de ce tocmai acum, atata timp cat era evident, ca o tara condusa cu spatele unuia catre spatele celuilalt, de catre un presedinte si un premier, nu are nici o sansa sa mearga inainte. In urma cu vreo trei ani, ii vedeam de brat la televizor, arogandu-si dreptul de a invinge sistemul ticalosit si de a aduce traiul bun romanilor.

Ce nu au inteles niciodata presedintele si premierul, si nici nu cred ca vor intelege vreodata, este ca vremea integrarii trece. Germania, Franta, Polonia, ba chiar si Bulgaria nu au de gand sa ne astepte. Nici macar o secunda. Competitia intra-europeana este apriga. Rezista cel care vrea si care poate.

"Romani - poftiti in vagoane". Europa ne-a dat o sansa. Ar fi pacat s-o irosim, chiar daca Romania este tara tuturor imposibilitatilor.

Niciun comentariu: